În perioada 1 - 4 octombrie 2015, Institutul Naţional al
Patrimoniului va fi prezent la Simpozionul Internaţional Monumentul.
Tradiţie şi Viitor cu referate ştiinţifice şi cu expoziţia privind
activitatea de restaurator a arhitectului Ioan D. Trajanescu.
Expoziţia Restauratori romani: Arhitectul Ion D. Trajanescu - 140 de ani de la nastere, este realizată în cadrul proiectului cultural cu
acelaşi nume, beneficiar al unei finanţări din partea Uniunii Arhitecţilor din
România din fondul Timbrul Arhitecturii în anul 2015.
În anul 2015, prin proiectul cultural Restauratori romani: Arhitectul Ion D. Trajanescu - 140 de ani de la nastere, Institutul Naţional al
Patrimoniului continuă ciclul de proiecte culturale, iniţiat în anul 2014,
intitulat Restauratori romani, beneficiar al unei finanţări din partea Uniunii
Arhitecţilor din România din Fondul Timbrul Arhitecturii, dedicat
cercetării, reconsiderării, punerii în valoare şi difuzării operei înaintaşilor
arhitecţi, reprezentanţi de seamă ai şcolii româneşti de restaurare, care au
activat în cadrul Comisiunii Monumentelor Istorice. Ciclul a fost iniţiat prin
proiectul cultural Restauratori romani: Arhitectul Horia Teodoru (1894-1976),
desfăşurat în anul 2014. (http://horia-teodoru.ro)
Ion D. Trajanescu
(30 mai 1875, Bucureşti - 1964, Bucureşti)
În perioada 1892-1897, Ion D. Trajanescu urmează cursurile
Şcolii de Arhitectură a Arhitecţilor Români. În anul 1897 este admis la Şcoala
de Belle Arte din Bucureşti, Secţia Arhitectură. Finalizează studiile în anul
1902.
În perioada 1907-1924 este arhitect în cadrul proaspăt
înfiinţatului Serviciu Tehnic al Comisiunii Monumentelor Istorice. În paralel
activează ca arhitect consultant al Societăţii Comunale de Locuinţe Ieftine
(1910-1915).
În perioada 1913-1920 este profesor onorific, iar în
perioada 1924-1940 este profesor universitar la Academia de Arhitectură din
Bucureşti, titular al Catedrei de Construcţii şi Perspectivă.
În anul 1912 devine membru al Comitetului Societăţii
Arhitecţilor Români, ocupând funcţiile de secretar, casier, bibliotecar şi
vicepreşedinte (1922-1926). Este membru al comitetului de redacţie al revistei
Arhitectura.
În anul 1922 devine director-proprietar al nou înfiinţatei
reviste Artele Frumoase, alături de arhitectul Statie Ciortan.
Printre principalele obiective restaurate de arhitectul Ion
D. Trajanescu se pot enumera: mănăstirile Hurezi, Bistriţa, Govora, Dintr-un
Lemn, Mamu, Stăneşti, Brâncoveni.
Promotor al unei arhitecturi inspirate din vechea artă
românească, proiectează Palatul Ligii Culturale Române din Bucureşti,
catedralele din Timişoara, Turda şi Tecuci, biserica Madona Dudu din Craiova
(împreună cu arh. Sterie Becu), bisericile Sf. Spiridon - Spirea Veche, Sf.
Dumitru - Colentina, Sf. Apostoli Petru şi Pavel - Belvedere C.A.M.,
Cărămidari, Sf. Ioan - Ferentari şi Crematoriul Uman, toate în Bucureşti.
Realizează mai multe parcelări cu locuinţe individuale în
cartierele Clucerului, Tei, Drumul Sării, Belvedere - C.A.M., Floreasca, Mihail
Cornea, Rahova, Steaua C,F.R., Grant R.M.S. şi C.F.R., executate pentru
Societatea Comunală de Locuinţe Ieftine.
Desfăşoară o bogată activitate publicistă în Buletinul
Comisiunii Monumentelor Istorice, revistele Arhitectura, Artele Frumoase,
Urbanismul. Este autorul unui curs universitar de perspectivă liniară şi al
volumelor: Mitropolia din Bucureşti şi Arhitectura.