Regele Carol I este considerat întemeietorul
colecţionismului artistic de tip aristocratic din România, reuşind să
achiziţioneze pentru Castelul Peleş valoroase opere de artă. Printre colecţiile
de pictură, arme şi cărţi se află şi o impresionantă colecţie de mobilier
renumită pentru diversitatea stilurilor, tehnicilor şi materialelor.
Alături de arhitecţii reşedinţei de vară au lucrat numeroşi
decoratori din Germania şi Imperiul Austro-Ungar: J. D. Heymann, August Bembé,
J. Dollitschek, Martin Stöhr, Anton Pössenbacher şi Bernhard Ludwig.
Principalul decorator al Castelului Peleş în etapa finală a construcţiei a fost
ebenistul-arhitect austriac, Bernhard Ludwig-fiul (1866-1939). Lui i se
datorează majoritatea ansamblurilor interioare, ca Holul de onoare (Renaştere
germană), Apartamentul imperial (baroc), Apartamentele principeselor de
Hohenzollern şi de Wied (Empire şi Adam), Atelierul de pictură al Reginei
(Arts&Crafts) şi camere de oaspeţi (variante ale Artei 1900).
Firma Ludwig a fost înfiinţată în anul 1867 de către
Bernhard Ludwig-tatăl, furnizor al Casei Domnitoare a României încă din anul
1878. Prestigioase edificii publice de la Viena, precum Parlamentul, Palatul de
Justiţie, Muzeul de Istorie Naturală şi Muzeul de Artă sunt opera ebenistului
B. Ludwig. Din anul 1897, firma a fost condusă de Bernhard Ludwig-fiul,
absolvent al Facultăţii de Arhitectură din Viena. Carol I îl remarcă datorită
versatilităţii sale stilistice şi îi oferă statutul de decorator principal al
Castelului Peleş şi furnizor de mobilier al Casei Regale a României. A realizat
de asemenea decoraţii pentru reşedinţele familiilor regale ale Iugoslaviei şi
Albaniei, sediul Naţiunilor Unite din Geneva etc.
Între anii 1895-1897, pe aripa de nord a etajului nobil al
Castelului Peleş au fost amenajate pe locul fostului Atelier de pictură al
Reginei Elisabetei, apartamente destinate principeselor Josephina de Baden,
mama Regelui Carol I şi Maria de Wied, mama Reginei Elisabeta. Apartamentul
Josephinei se compune din salon şi dormitor şi adăposteşte două garnituri de
mobilier realizate în stil Empire la sfârşitul secolului al XIX-lea şi
începutul secolului următor.
Prinţesa Josephina de Baden (21 ctombrie 1813-19 iunie
1900), descendentă a familiei de Beauharnais, s-a născut la Mannheim, ca fiică
al lui Karl, Mare Duce de Baden şi a Stéphanie-ei de Beauharnais, fiica
adoptivă a lui Napoleon I. La 21 octombrie 1834, s-a căsătorit cu Prinţul
Karl-Anton, fiul lui Carol, Prinţ de Hohenzollern-Sigmaringen (1785-1853) şi al
Marie-ei Antoinette Murat (1793-1847). Aşadar, prin Josephina de Baden, Regele
Carol I al României descindea din familia imperială franceză, fapt ce explică
alegerea stilului Empire pentru camerele private ale mamei sale de la Castelul
Peleş.
Una dintre cele mai impresionante creaţii de ebenisterie de
la Sinaia este garnitura de salon din Apartamenul Josephinei de Baden,
realizată în stil Empire rusesc.
Stilul oficial al Primului Imperiu francez, Empire-ul
reprezintă o etapă distinctă a neoclasicismului şi cunoaşte o proliferare
extraordinară în întreaga Europă şi chiar în America, în primul sfert al
secolului al XIX-lea. Trăsăturile sale specifice sunt austeritatea, sobrietatea
şi simetria, predominarea liniei drepte, utilizarea lemnului de acaju şi în
general, a esenţelor exotice, prezenţa bronzurilor aurite, precum şi a
motivelor decorative de inspiraţie clasică, greco-romană, dar şi egipteană. În
mobilier, accentul trece de pe ideea de comoditate pe aspectele de natură
estetică. Formele sunt rectangulare, scaunele au spătare drepte şi picioare
masive. Cele mai frecvente simboluri sunt sfinxul, caduceul, tridentul, albina,
cununa de laur, capul de lebădă sau cariatidele.
Împrumutat din Franţa napoleoniană, Empire-ul a fost intens
promovat începând cu anul 1810 cu precădere în Rusia ţaristă. Pornind de la
linia sobră şi masivă tipică Empire-ului francez, arhitecţii şi decoratorii
ruşi dezvoltă propria lor variantă cu precădere în oraşele mari, Moscova şi
Sankt-Petersburg, introducând elemente tipice artei ruseşti.
Garnitura de salon compusă din masă, canapea, fotolii şi
scaune este realizată din lemn de nuc furniruit şi marchetat, cu aplicaţii din
bronz aurit, iar tapiseria este din mătase roşie decorată cu palmete. Masa are
blatul circular, iar cu bordura şi picioarele terminate cu sabot şi capete de
lebădă sunt turnate bronz şi acoperite cu aur.
În dormitorul Prinţesei Josephina de Baden, garnitura din
lemn de paltin se compune din pat, dulap, noptieră, măsuţă, comodă, masă de
toaletă cu scaune şi sofa Recamier. Realizată în stil Empire francez, prezintă
motive decorative specifice artei lui Napoleon I: aplicaţii din bronz cu capete
de sfinx, protome de leu, palmete etc. Cea mai interesantă piesă a garniturii
rămâne sofaua Recamier.
Numele de ,,récamier” provine de la doamna Juliette Récamier
(1777-1849), o tânără renumită în epoca napoleoniană pentru frumuseţea sa,
căreia pictorul francez Jacques-Louis David i-a dedicate un portret nemuritor,
în anul 1800. Juliette Récamier îşi odihneşte trupul tânăr şi graţios, îmbrăcat
într-o rochie tipică epocii napoleoniene pe o sofa inspirată din arhitectura
pompeeană, pe care reuşeşte să o facă faimoasă, împrumutându-i numele.
Piesa de mobilier din dormitorul Josephinei de Baden este o
sofa de la sfârşitul secolului al XIX-lea, în stil Recamier, cu centură din
bronz reprezentând cu aplicaţii – rozete, palmete şi cap de Minervă, cu spătare
inegale, denumite gen Recamier, cu tapiţerie din satin de mătase verde
presărată cu rozete galben-aurii, bordată cu galon în ton, pe picioare
terminate cu saboţi. În rarele sale vizite la Sinaia, Josephina de Baden se
arată încântată atât de piesajul muntos, cât şi de frumosul Apartament Empire,
în care petrece clipe de neuitat.
Datorită măiestriei sale, firma de ebenişti din capitala
Imperiului austro-ungar reuşeşte să transmită iubitorilor de frumos spiritul
sobru şi eleganţa tipice epocii Napoleon I.
Laura Avram, muzeograf
