Arte de sarbatori

Prezente romanesti peste hotare

Alcala de Henares, Spania

25 decembrie 2015 - 4 ianuarie 2016

***Ioan Oniciuc

Craciun in California

Lumea si noi

2015

Toata lumea-i pregatita pentru mult asteptatul eveniment.

Imbracata mai mult sau mai putin adecvat.

Asa cum a facut-o si femela wombat pozata din profil dar si din fatza...

Unii au muncit, in prealabil, la decorarea ambientului...

Mesele incep, incet, incet, sa fie incarcate...

Sa dam o raita si pe-afara, pe terasa...

Cu pomul de Craciun e o poveste intreaga.

Bradul de anul trecut a supravietuit in conditii absolut onorabile.

Doar culoarea se schimbase: din verde in ruginiu. 

Cu doua tuburi de vopsea s-a remediat si acest inconvenient.

Chiar spectaculos as spune, tinand cont ca in insorita Californie zapada 

nu-i pezenta decat pe culmile muntilor. Dintre cei mai inalti.

Ecologistii au fost multumiti si peste un an speram sa mai 

repetam reciclarea...

Din toamna, pomul-rodie a facut primele fructe (trei dupa anumite relatari).

Astfel s-a dovedit, dupa patru ani de la plantare, ca-i un arbore "mama".

Orhideea primita cadou de scumpa mea mama. De Sfanta Eugenia.

Lamaiul nostru, luat de la Cosco, si-a indeplinit menirea.

Are aproape mai multe fructe decat frunze.

Asta pe cand in Florida, de pilda, e o intreaga tragedie.

Plantatii intregi sunt sacrificate din cauza unor daunatori carora nu li 

se gaseste de leac...

Si iepurasii mi-au asteptat, cuminti, revenirea pe aceste meleaguri.

E timpul sa faceti cunostinta si cu Printesa Piersichie. Asa-i trecuta-n "buletin".

Eu ii spun Pisic. Ca sa o  identific mai bine printre celelalte surate...

Tare-i curioasa din fire si nu scapa prilejul, unde-i un pic de agitatie,

sa-si fac simtita prezenta.

Aici, se pregateste sa-si ia postul de observatie in primire.

Pe gard, pe sub crengile mandarinului... 

Fara carnati si friptura nici ca se poate!

E vremea pentru fotografii. Cu cea mai iubita mamica din lume...

Si cea mai buna si indragita surioara. Tot din intreg Universul.

La cerea publicului, am trecut si eu in fatza aparatului.

Imprumutand din recuzita deja folosita...

La un moment dat, sunand soneria de la poarta, am descoperit cu uimire

lasat un sac plin cu cadouri. De la Mosul, de buna seama.

Asa ca a urmat prezentarea si impartirea darurilor.

Toti am fost cuminti si in consecinta bine rasplatiti.

Asa o sa fim si la Anu' si La Multi Ani!