Institutul Cultural Român Mihai Eminescu la Chișinău, în
colaborare cu Primăria Municipiului Chișinău, în parteneriat cu Muzeul Național
al Literaturii Române și Biblioteca Națională a Republici Moldova, organizează
marți, 12 august 2014, la ora 11.00, vernisarea expoziției Școala Ardeleană la rondul din preajma statuii lui Ştefan cel Mare şi Sfânt.
Expoziția Școala
Ardeleană e prilejuită de împlinirea a 25 de ani de la adoptarea în 1989 a
statutului limbii române ca limbă de stat în Republica Moldova, revenirea la
alfabetul latin și se înscrie în suita de manifestări organizate de ICR
Chișinău și dedicate Zilei Naționale a Limbii Române, care va fi sărbătorită pe
31 august a.c.
Alcătuită din 18 bannere de 0,92 x 2,10 m, expoziția conţine
imagini, fotografii și documente de epocă, opinii ale istoricilor și oamenilor
de cultură cu privire rolul jucat de reprezentanții Școlii Ardelene, care au a
servit cauzei idealului naţional, la a cărui fundamentare au contribuit
hotărâtor, prin recursul la istorie, la evoluția limbii române și la originile
nobile ale poporului român.
Școala Ardeleană este unul dintre cele mai importante
fenomene în istoria culturii și spiritualității românilor, care a marcat
profund procesul de modernizare a societății românești, stimulând gândirea
istorică și lingvistică, și contribuind la formarea conștiinței de unitate
națională a românilor. Începută ca o mişcare a intelectualităţii din
Transilvania de la sfârșitul secolului al XVIII-lea şi începutul secolului al
XIX-lea, Școala Ardeleană a fost primul nucleu iluminist din cultura română.
Programul Şcolii Ardelene, expus în cele două memorandumuri, Supplex libellus
valachorum Transilvaniae (din latină, însemnând Petiția Valahilor din
Transilvania) a fost întocmit de cei mai însemnați reprezentanți ai națiunii
române din Transilvania: Samuil Micu Klein, Petru Maior, Gheorghe Șincai, Ioan
Budai-Deleanu, Ioan Piuariu-Molnar, Iosif Mehesi, Ioan Para etc. Petițiile au
fost semnate, în numele națiunii române, de categoriile sale libere - Clerus,
Nobilitas, Civicusque Status Universae Nationis in Transilvania Valachicae.
Primul Supplex a fost trimis în martie 1791 de Ignatie Darabant, episcopul
greco-catolic de Oradea, Consiliului de Stat din Viena. Cel de al doilea
Supplex, o versiune mult lărgită și argumentată a primului, a fost înaintat
Curții din Viena la 30 martie 1792 de către Ioan Bob, episcopul greco-catolic
de Blaj, și de Gherasim Adamovici, episcopul ortodox al Transilvaniei. Memoriul
Supplex libellus valachorum Transilvaniae, redactat de Iosif Mehesi, luptător
pentru emenciparea românilor din Transilvania, funcționar la Cancelaria aulică
de la Viena, reprezintă primul document istoric prin care se cere recunoaşterea
românilor din Transilvania ca națiune egală în drepturi cu celelalte națiuni
ale Sfântului Imperiu Roman. Preluând din patrimoniul de gândire al
Iluminismului european principii, argumente și idei, Școala Ardeleană s-a pus
în slujba mișcării naționale și sociale pentru emanciparea și realizarea
năzuințelor de unitate și libertate ale poporului român. Din punct de vedere
cultural, Şcoala Ardeleană a avut un rol important în stimularea studiului
istoriei şi limbii române, a dezvoltării științelor naturii şi învățământului.
În spiritul curentului iluminist european, reprezentanții Scolii Ardelene au
scris cărţi de istorie, literatură, gramatică, au întocmit dicţionare, au
înfiinţat şcoli şi biserici. Cele mai importante lucrări publicate de
reprezentanții Școlii Ardelene sunt: Istoria şi întâmplările românilor de
Samuil Micu Klein, Hronica românilor şi a mai multor neamuri de Gheorghe
Şincai, Istoria pentru începutul românilor în Dachia de Petru Maior, De
originibus populorum Transylvaniae de Ion Budai-Deleanu, Elementa linguae
daco-romanae siva valachicae de Samuil Micu Klein (în colaborare cu Gheorghe
Șincai, Samuil Micu Klein a elaborat prima gramatică românească tipărită și
prima editată cu caractere latine).
Istoricii Şcolii Ardelene au jucat un rol
important în acumularea dovezilor pentru susţinerea egalităţii în drepturi a
românilor din Transilvania cu celelalte naţiuni ale Sfântului Imperiu Roman de
Națiune Germană. Studiile lor au urmărit să dovedească latinitatea limbii
române, și originea nobilă a poporului român. Membrii Școlii Ardelene au pus
problema adoptării alfabetului latin în locul celui chirilic, în ciuda unor
idei exagerate (se propunea o ortografie etimologică şi se cerea eliminarea
elementelor nelatine din limbă). Trăsătura fundamentală a Iluminismului Şcolii
Ardelene constă în solida argumentaţie istorică, filologică şi demografică a
latinității românilor care erau demni de drepturile spirituale, politice şi
sociale ale "naţiunilor" transilvănene. Toate aceste revendicări erau,
aşadar, înscrise în cele două petiții adresate împăratului Leopold al II-lea,
Supplex Libellus Valachorum (1791 şi 1792).
Şcoala Ardeleană are meritul de a
fi pus bazele cercetării științifice, a etnogenezei și a istoriei românilor și
a limbii române, creând un climat favorabil dezvoltării literaturii şi a
artelor.
Influența Școlii Ardelene a fost resimțită de cercurile
culturale din Moldova și Muntenia pe întreaga durată a veacului al XIX – lea,
stimulând cercetarea istoriei și promovarea limbii române și contribuind la
consolidarea conștiinței unității naționale.
Ioan Budai-Deleanu, unul dintre corifeii Școlii Ardelene, e
și cel dintâi mare poet român de talie europeană, a cărui epopee, Țiganiada,
publicată și receptată cu întârziere, cunoaște un adevărat reviriment în epoca
modernității și postmodernității, devenind un model pentru mulți din poeții
optzeciști, începând cu Petru Romoșan (cel din Comedia literaturii), Florin
Iaru, Mihail Gălățanu, Cristian Popescu și, bineînțeles, Mircea Cărtărescu,
care-i aduce un adevărat elogiu în Levant-ul său..
