Muzeul Național al Literaturii Române
București
12 decembrie 2019
Muzeul Național al Literaturii Române, în colaborare cu
Fundația Geo Barton, vă invită joi, 12 decembrie 2019, de la ora 17:00, în
Mansarda sediului din Str. Nicolae Crețulescu nr. 8 la o evocare a actriței
Leopoldina Bălănuță numită Pe-un picior de plai/pe-o gură de rai. Participă:
Manuela Ciucur, Coca Bloos, Tania Filip, Dan Condurache, Florin Călinescu,
Petre Moraru, Mihai Dinvale. Amfitrioni: Anita Barton și Loreta Popa.
Născută la 10 decembrie 1934, Păulești, județul Vrancea,
Leopoldina Bălănuță a absolvit în 1957 Institutul de Artă Teatrală și
Cinematografică (IATC) din București, la clasa Mariettei Sadova și a lui Marcel
Anghelescu. A debutat la București, în regia lui Ion Cojar, jucând-o pe Velea
din Prima întâlnire, de Tatiana Sîtina. Ultimul ei rol a fost cel din O
batistă în Dunăre, de D.R. Popescu, la Teatrul Național, montat de același
regizor. A fost distribuită în filme, mai ales în roluri cu încărcătură
dramatică, Nunta de piatră (1972), Dincolo de pod (1975), Ion, blestemul
pământului, blestemul iubirii (1979), Clipa (1979), Bietul Ioanide (1979), Năpasta (1982). A fost distinsă cu Ordinul Meritul Cultural clasa a IV-a
(1967) "pentru merite deosebite în domeniul artei dramatice”.
A făcut film şi teatru în căutarea autenticității, iubind
diferența. A cutreierat lumea cu spectacolele de poezie, visând s-o schimbe. "Pentru că generaţia mea a găsit o lume jalnică. A găsit o lume bântuită de
nebuni care s-au substituit lui Dumnezeu şi au transformat pământul ăsta
hărăzit să fie rai pentru noi toţi, au transformat pământul ăsta în iad. Eu
stau şi mă gândesc cu oroare că de când m-am născut n-a fost o clipă de pace pe
pământ. (…) Ce mă cutremură este că aceşti nebuni, care ne-au decis nouă viaţa
şi destinul, au forţa viruşilor, molipsesc mulţimile de ură şi de vrajbă, parcă
îşi varsă peste lume, peste cei din jur, propriile dezechilibre, propriile
tumori, propriile miasme scârboase. Mă gândeam câte dreptate a avut sărmanul
Tarkovski, care spunea, parcă în ultimele zile ale existenţei lui: dacă
Dumnezeu ar coborî pe pământ ar muri de infarct. Şi tot el spunea: Doamne, am
obosit aşteptându-te!”, mărturisea într-un interviu marea actriță.
Când a scris Emil Botta: "Poldi este o poezie pe care n-am
apucat s-o aştern pe hârtie“, nimeni nu l-a contrazis. Era adevărat...
Personalitatea Leopoldinei Bălănuță reprezintă un capitol special din istoria
teatrului românesc, iar vocea actriței, așa cum a fost ea înregistrată în
spectacole și filme, dar și în recitaluri, rămâne o marcă înregistrată. "Pentru
mine, aşteptarea e sinonimă cu speranţa. Chiar şi ceea ce fac, meseria mea, ce
este altceva decât un fel de a oferi oamenilor puterea să spere? Dar să nu mă
înţelegeţi greşit. Nu e vorba de o aşteptare pasivă, ci o pregătire pentru ceea
ce urmează să se întâmple. Chiar şi acel ultim lucru care i se poate întâmpla
omului are nevoie de pregătire. Pentru mine, aşteptarea este un sentiment
puternic şi pozitiv. Aşteptarea este pregătire“, spune Leopoldina Bălănuţă în
volumul Actorul în căutarea personajului. Actrița s-a stins într-o toamnă
acum 21 de ani.
Intrarea este liberă, în limita locurilor disponibile.
