Ion Țuculescu și Horia Bernea – antropogeografii atavice

Muzeul de Arta Craiova

3 noiembrie - 6 martie 2015

     Marți, 3 noiembrie, ora 18:00, la Muzeul de Artă Craiova, Palatul Jean Mihail, Calea Unirii nr. 15, va avea loc vernisajul expoziției Dealuri și cîmpii. Ion Țuculescu și Horia Bernea – antropogeografii atavice, curator Erwin Kessler.

    În cadrul vernisajului va fi lansat volumul omonim semnat de Erwin Kessler, cu o postfață de Cătălin Davidescu. Volumul a apărut la Editura Vellant.

    Evenimentul este organizat de Fundația MARe (Muzeul de Artă Recentă) și de Muzeul de Artă Craiova (MAC).

    La vernisaj și la lansare vor vorbi Erwin Kessler, curator, (MARe), Emilian Ștefârță (managerul MAC), Mihaela Velea (MAC) și Cătălin Davidescu.

    Expoziția își propune să arate cum tema peisajului devine un mijloc de descifrare a modului în care propaganda anilor 1960-1970 putea fi atât acceptată cât și sabotată de către artiști.

”Peisajul”, ca temă, se înscria pe de o parte în ”patrimoniul” propagandistic al Partidului, susținea discursul naționalist de tipul ”Cântarea României”, dar pe de altă parte exprima și un tip de naționalism care preceda (și sfida!) comunismul, insinuând spiritualitatea religioasă, amendată atât de dramatic în epocă.

    Se urmărește, așadar, observarea artiștilor în contextul ideologic al epocii în care au creat și nu într-o cheie idealizată, pur estetică. ”Dialogul” sau, mai degrabă ”dialectica” propusă în această expoziție prin așezarea alături, ori – după caz – în opoziție a celor doi artiști are ca scop atât urmărirea temei peisajului (politic) prin intermediul lui Țuculescu și a lui Bernea, cât și observarea felului în care cei doi au ”atacat” tema. ”Temă” care, după cum se știe, reflectă tensiuni și contradicții prezente și astăzi.

   Potrivit lui Erwin Kessler, curatorul expoziției, "Dealuri și cîmpii este preponderent despre peisaj - anume despre peisajele din jurul anilor 1960-1970, semnate de pictorii Ion Țuculescu și Horia Bernea. Nu e despre orice formă de relief, despre munți, mări, fluvii sau peșteri, nu e despre o grupare artistică și nici despre un eveniment anume, bine demarcat. (…) Ion Țuculescu și Horia Bernea sînt plasați aici în contextul istoric, politic, cultural și epistemologic al acelei perioade, pentru a vedea cum „peisajul” a devenit un motiv simbolic încărcat ideologic, spiritual și existențial. Întotdeauna, fie că este vorba despre opera lui Ion Țuculescu sau de opera lui Horia Bernea, lucrările acestora au fost abstrase din istoria propriu-zisă și plasate exclusiv în istoria artei, studiate în mediul de laborator al „autonomiei esteticului”, de pe poziții aseptice politic, fără comunicare cu lumea exterioară, fără a fi influențate de aceasta și fără a o influența pe aceasta. (…) Miza acestei întreprinderi este una provocatoare și totodată ingrată: aceea de a decoperta și de a etala un moment-cheie din articularea noii retorici vizuale româniste, în jurul anului 1965, care -distilată și rafinată- s-a perpetuat pînă tîrziu în anii 2000. ...”

    În volumul omonim lansat cu ocazia vernisajului regăsim temele naționalismului, ale patriotismului și ale folclorului, ale spiritualității și ale comunismului, felul în care acestea sunt reprezentate și redate în ”totemul” dealurilor lui Bernea sau în cîmpurile de ”ochi” ai lui Țuculescu.

    În expoziție vor fi prezentate pentru prima oară în această formulă 20 de tablouri semnate de Ion Țuculescu (3 din patrimoniul MARe și 17 din patrimoniul MAC) și 15 tablouri de Horia Bernea (din patrimoniul MARe). Alături de ele, și într-o legătură asumată, vor fi prezentate trei covoare tradiționale din colecția privată a lui Ion Țuculescu, aflate astăzi în patrimoniul Muzeului de Artă Craiova.

Expoziția va putea fi văzută în perioada 3 noiembrie 2015 – 6 martie 2016.

***Muzeul De Arta Craiova

Cartea transilvăneană din colecțiile Muzeului Național al Unirii Alba Iulia

Muzeul National al Unirii

Alba Iulia

31 octombrie - 29 noiembrie 2015

   Sâmbătă, 31 octombrie 2015, ora 13:00, la Muzeul Național al Unirii Alba Iulia va fi vernisată expoziția: Cartea transilvăneană din colecțiile Muzeului Național al Unirii Alba Iulia.

    În cadrul expoziției vor putea fi văzute produse ale tiparului transilvănean din perioada 1647-1800, lucrări tipărite în limbile maghiară, germană și latină. Volumele expuse reprezintă manuale școlare, lucrări teologice, filologice sau de drept care au apărut în centre precum Alba Iulia, Oradea, Sibiu, Cluj, Aiud, Tîrgu-Mureș sau Șumuleu Ciuc. Se remarcă exemplarul din Approbatae Constitutiones (Oradea, 1653), o piesă rară sau fragmentul Calendarului pe anul 1670 (Sibiu, 1669) a cărei foaie de titlu este unicat.

Expoziția poate fi vizitată între 31 octombrie – 29 noiembrie 2015.

   Evenimentul este organizat de Consiliul Județean Alba, Primăria Municipiului Alba Iulia, Muzeul Național al Unirii Alba Iulia, Direcția Județeană pentru Cultură Alba și Asociația Prietenii Muzeului Unirii.

***https://muzeuluniriialba.wordpress.com/

Expozitie Shodo

Caligrafie japoneza

Alexandru Iuga

Libraria Okian, Brasov

1 - 30 noiembrie 2015

Shodo este arta de a scrie frumos. În traducere literală înseamnă calea scrierii.

Japonezii au preluat această artă de la chinezi în jurul secolului VI 

împreună cu scrierea și caracterele acestora.

Există mai multe stiluri de shodo. Cele mai cunoscute sunt:

- Kaisho - caracterele sunt foarte clare și ușor de citit;

- Gyosho - e un stil mai cursiv, liniile sunt mai rotunjite;

- Sousho - este foarte fluid, artistic dar greu de citit.

***Okianoteca Brasov

Curcubeul e un fel de rugăciune

Lansare de carte

Smaranda Maxim

Biblioteca Municipala St. L. Roth, Medias

5 noiembrie 2015

   Cu sprijinul Directiei municipale pentru Cultură Mediaș, în data de 5 noiembrie 2015, ora 17:00, la Biblioteca municipală St. L. Roth, medieșeanca Smaranda Maxim își va face debutul editorial prin lansarea volumului cu titlul Curcubeul e un fel de rugăciune.

   De profesie profesor de limba română și engleză, doamna Smaranda Maxim scrie poezii dinainte de anul 1990, pe când făcea parte din Cenaclul Aron Cotrus. O parte dintre poezii au fost publicate cu sprijinul poetului George L. Nimigeanu, în revista Transilvania de la Tg. Mureș.

   “Cand scriu, parca simt trairea pe care o ai cand esti indragostit. Chiar daca nu e genial ce scriu, emotia e autentica. Am selectat din material mult si am ales putin. Foarte putin. Poate n-as fi facut nimic daca Ana Boariu nu m-ar fi incurajat”, a declarat autoarea.

***Directia Municipala pentru Cultura, Sport, Turism si Tineret Medias

Vanatoare de fluturi

Arta plastica contemporana romaneasca

Gheorghe Ilea, Andor Komives

Muzeul de Arta Cluj - Napoca

4 - 22 noiembrie 2015

    Muzeul de Artă Cluj-Napoca (MACN), instituţie publică de interes judeţean, care funcţioneză în subordinea Consiliului Judeţean Cluj, vă invită miercuri, 4 noiembrie 2015, ora 18:00, la vernisajul expoziţiei Vânătoare de fluturi a artiştilor Gheorghe ILEA şi Andor KŐMIVES.

    Expoziția, concepută sub forma unui dialog plastic între doi artiști importanți ai generației lor, Gheorghe Ilea și Andor Kőmives, este relevantă sub un aspect inedit: ea stă sub semnul prieteniei prin artă, care-i leagă de 45 de ani. În 1970, în clasa a V-a, cei doi s-au întâlnit la Liceul de Artă din Cluj, Ilea venind de la Bucea, jud. Cluj, iar Kőmives de la Aiud, jud. Alba, cu dorința de a deveni artiști. Privirea întoarsă în timp scoate la iveală un mod de viață și de gândire al unei generații crescute în perioada comunistă, cu visurile și aspirațiile ei.

     Titlul proiectului, dincolo de metaforă, se bazează pe o poveste reală, un performance avant la lettre, o aventură petrecută la finele clasei a VI-a. Cei doi prieteni au "evadat” pentru două seri la rând din internatul liceului Ady-Şincai, numit în jargon Bastilia, pentru a petrece noaptea în pădurea de la Taietura Turcului, la marginea cartierului Grigorescu, cu pretextul de a prinde fluturi pentru insectarul școlar.

    Proiectul nu se vrea unul nostalgic, retrospectiv, deși o componentă a memoriei afective este prezentă firesc, ci pune în evidență un anume traseu comun al începuturilor, în care se poate citi și intui sâmburele personalității artistice viitoare a fiecăruia. Corespondența bogată dintre cei doi prieteni, începută în perioada liceului și continuată mulți ani după aceea, relevă interesul intelectual, preocupările și gândurile despre pictură și artă, specifice fiecărei vârste.

Expoziția celor doi artişti este complexă și cuprinde atât o zonă documentară a începuturilor, lucrări pe teme asemănătoare privind istoria lor personală, lucrări de intersecție pe teme și preocupări comune, cât și alte lucrări recente.

Expoziţia are următoarea structură:

A. Documentară: lucrări din perioada claselor gimnaziale și a liceului: autoportrete, peisaje, desene, instalație cu scrisori, desene relevante pentru corespondența bogată dintre cei doi prieteni.

B. Video proiecție a unui "performance” din care a rezultat o lucrare comună – Vânătoare de fluturi (2015), film realizat de Șandor Francisc şi Manuela Ghenghea, structurat pe două secvențe:

1. O reîntoarcere la internatul din perioada şcolară (actual Liceul Teologic Reformat) în care cei doi evocă, cu uşoară autoironie, aventura din acea epocă și se hotăresc să realizeze o lucrare comună.

2. La atelierul lui Andor Kömives unde, împreună, picteză la două mâini o lucrare de 148 x 200 cm în tehnica acryl pe pânză, în care se regăseşte povestea cu fluturii-vrajă, într-o țesătura plastică a memoriei.

C. Lucrări care reflectă prietenia dintre cei doi: desene, picturi, picto-obiecte, instalație.

D. Lucrări personale recente, cu teme comune (îngerii, memoria afectivă etc.).

Curatori: Oliv Mircea şi Călin Stegerean

Invitat: prof. univ. dr. Ioan Sbârciu

Proiect realizat cu sprijinul Centrului de Cultură și Artă al Județului Sălaj.

Expoziţia va fi deschisă spre vizitare în perioada 4 – 22 noiembrie 2015, în sălile de expoziţii temporare ale Muzeului de Artă Cluj-Napoca, Piaţa Unirii nr. 30.

    Gheorghe ILEA este născut în anul 1958 la Bucea, jud. Cluj. Absolvent al Institutului de Arte Plastice „Ion Andreescu” din Cluj-Napoca în anul 1984, trăieşte şi lucrează la Zalău.

Expoziţii (selecţie): 2015 -Şi ieri a fost azi, ICR Berlin, Frankfurt, Galeria Petra Nostheide-Eyke Dusseldorf, ICR Berlin; 2014-Povestea mutării, Galeria Plan B, Cluj-Napoca (expoziţie personală), Excelsior – Pictori contemporani din România, ICR Budapesta; 2013-Kilometres/heure(1913-2013). Utopies automobiles et ferroviaires, Muzeele Belfort şi Montbeliard, Franţa; 2012 - Ciuce-Gălpâia, Galeria Plan B, Cluj-Napoca (expoziţie personală), Salonul de vară, Galeria Plan B, Cluj-Napoca, Tronicart 1300, Muzeul Naţional de Artă Contemporană, Bucureşti (expoziţie personală), Tronicart 1300, Sala Dalles, Bucureşti (expoziţie personală); 2011-Ceaţa-Fog-Brouillard, Muzeul de Artă Cluj-Napoca; 2010 -Pictura figurativă în România1970 - 2010, Romanian Cultural Resolution, Spinnerei, Leipzig, Germania/Club Electro Putere, Craiova; Paintings, Galeria Plan B, Berlin, Germania (expoziţie personală); 2009 -Excelsior- 10 pictori români, Galeria Sol & Bartolome, Santiago de Compostela, Spania; 2008- Galeria Arcade 24, Bistriţa (expoziţie personală); Ambasada României, Madrid, Spania; 2007 -Muzeul de Artă Cluj-Napoca (expoziţie personală); Muzeul Ţării Oaşului, Negreşti-Oaşi; Bienala de Artă Arad; Muzeul Naţional de Artă Contemporană, Bucureşti; Galeria Senso, Bucureşti; 2005- Institutul Cultural Român, Viena, Austria; 2004 - Galeria primăriei oraşului Lorsch, Germania (expoziţie personală); 2003 -Muzeul de Artă Satu Mare (expoziţie personală); 2002 -Galeria Frezia, Dej (expoziţie personală); Galeria primariei oraşului Gellen, Olanda; 2001 -Muzeul Ţării Crişurilor, Oradea (expoziţie personală); Galeria Ioan Sima, Zalău (expoziţie personală); Galeria Helios, Timişoara; 2000 - Muzeul de Artă Cluj-Napoca (expoziţie personală); Muzeul Satului Bucureşti; 1999 - Fânul, Galeria Etaj III-IV, Bucureşti (expoziţie personală); 1997 -Ad hoc-Contemporary Romanian Art, Muzeul Ludwig, Budapesta, Ungaria; 1996 Centrul Cultural Maghiar, Bucureşti.

    Andor KŐMIVES este născut în anul 1958 la Aiud, jud. Alba. Absolvent al Institutului de Arte Plastice Ion Andreescu din Cluj-Napoca în anul 1983, este doctor în arte vizuale (2006) şi cadru didactic la Universitatea de Artă şi Design Cluj-Napoca.

    Expoziţii (selecţie): 2014 – 7/49 Data Files, Galerie 379 Nancy, Franţa, A 2-a Bienală Internaţională, Casablanca, Maroc, Bienala de desen, Osten, World Gallery of Drawing, Skopje, Macedonia; Calligraphy & new media, International Exhibition of Calligraphy & Art of Penmanship – P. Domšaitis Art Gallery, Klaipėda, Lituania, RCA Secret, Royal College of Art, Gulbenkian Galleries Kenssington Gore, Londra, UK, The Art School from Cluj, Galeria de artă contemporană Sokól, Nowy Sacz, Polonia; 2013 – International Bookart Biennial, Islip Art Museum, New York, USA, Bienala de artă Arad, INTERBIFEB 15. International Biennial Festival of Portrait, Tuzla, Bosnia şi Herzegovina, Monolog-Dialog, kunsTTemple, Kassel, Germania, Groteszk 8, AGÓRA, Kaposvár, Ungaria; M21 Pécsi Galéria, Pécs, Ungaria; 2012 –Mirroring (Kőmives Andor-Kőmives Miklós), Barabas Miklos, Cluj-Napoca (expoziţie personală), 7th International Triennial of Graphic Art, Bitola, NI Institute and Museum, Bitola, Macedonia, I-ere Biennale Internationale Casablanca, în Seeing Oneself - project, Casablanca, Maroc; 2011- Et in Arcadia ergo sum, Spazio Mirionima, Accademia di Belle Arti di Macerata, Italia (expoziţie personală), A PARTIR DE... Il Mondo Nuovo de Giandomenico Tiepolo, NegPos Galerie, Nimes, Eglise Saint Pierre, Tulle, Franţa; 2010 – KMG, Kortárs Magyar Galéria, Dunajska Streda /Dunaszerdahely, Slovacia; Seeing yourself, International Photo Project, Muzeul Fotografiei, Kecskemét, Kaposvár, Ungaria; 2009 – Comunicare, Muzeul de Artă Cluj-Napoca (expoziţie personală); Frontieres, Art in Situ, Roche sur Crane, Franţa, Fragmente des Anderen, proiect comun cu Gisela Weimann, Kunsverein GRAZ, Regensburg, Germania; 2008 – Seeing yourself/ Viziune asupra ta însăţi, International Photo Project, Muzeul de Artă Cluj-Napoca, ART IN SITU- ses artistes et des oeuvres receintes, MAPRA, Lyon, Franţa, Treasures of Cluj, Parti Gallery, Pecs, Ungaria; 2007 –Labirynt International Festival of Art, Klodzko, Polonia; 2006 – Berlin – Underground, Institutul Cultural Român, Berlin, Germania (expoziţie personală), „Tentaţia Paradisului”, Muzeul de Artă Cluj-Napoca, Fragmente des Anderen, proiect comun cu Gisela Weimann, Mitte Museum, Berlin, Germania; 2005 –Blue Hall Markplatz Europa, International Project, Kunsthale Arnstadt Arnstadt / Turingen, Germania; 2003 –Auge des Herzen, Galerie T in der PAETEC, Berlin, Germania (expoziţie personală); 2002 - Internationales Kunstforukm, Schloss Eichhofen, Germania, Fragmente des Anderen, work in progress project with Gisela Weimann, Institutul Cultural Român, Berlin, Germania; 2001 – Ochiul inimii, Muzeul de Artă Cluj-Napoca (expoziţie personală), Hand painted, expoziţie de grup, Budapesta, Ungaria; 1999 –Eurobirdies, performance şi instalaţie cu colaborarea lui Jurg Solothurmann, Galeria Veche, Cluj-Napoca (expoziţie personală), Absolut Secret, Royal College of Art, Londra, UK; 1998 –Art Addiction, Masque in Venice, Veneţia, Italia; 1997 – The European Triennal Competition of Non-Traditional And Avantgarde Graphic, Praga, Cehia; 1996 –Grotesque Art Festival, Kaposvár, Ungaria, Graphic Art Exhibition, Budapesta, Ungaria, Viena, Austria.

***Evenimente Muzeul de Artă

Exponatul lunii

Muzeul Judetean Teleorman

Alexandria

1 - 30 noiembrie 2015

     Muzeul Judeţean Teleorman vă invită marţi, 3 noiembrie 2015, ora 11:00 , la inaugurarea EXPONATULUI LUNII NOIEMBRIE.

    Pentru perioada 1- 30 noiembrie 2015, Muzeul Judeţean Teleorman propune publicului vizitator un obiect deosebit aflat în patrimoniul instituţiei. Este vorba de un FIER DE CĂLCAT.

    Fierul de călcat aparţine colecţiei etnografice a muzeului, categoria obiecte din metal, provine din comuna Calomfireşti a judeţului nostru şi datează din primii ani ai secolului al-XX-lea.

    Fierul de călcat este confecţionat din fier prin turnare, are formă triunghiulară iar la partea superioară prezintă o protuberanţă care avea rolul practic de a închide capacul fierului dar şi rol oarecum artistic. Acest fier de călcat funcţiona cu ajutorul cărbunilor aprinşi introduşi în corpul lui, care încălzeau talpa fierului şi în acest fel se puteau netezi rufele. Fierul prezintă un mâner din lemn la partea superioară. pentru a fi manevrat cu uşurință, deşi este destul de greu, iar lateral prezintă nişte orificii care aveau rolul de a scoate fumul produs ce cărbunii aprinşi. Se folosea atât în gospodăriile ţărăneşti cât şi în cele orăşeneşti; la începutul secolului trecut neexistând gospodărie fără acest obiect de uz gospodăresc. Ceea ce diferențiază fiarele de călcat sunt acele figurine care aveau şi rol funcţional, figurine ce reprezintă cocoşi, lei, şerpi, delfini.

Se crede că acest gen de obiecte de uz gospodăresc au apărut în China încă din secolul I, folosindu-se pentru călcat vase metalice umplute cu mangal. Dar abia începând cu secolul al XVII-lea, în Europa au apărut plăcile de fontă triunghiulare prevăzute cu un mâner, care aminteau într-o măsură mai mare de fiarele de călcat actuale. Ulterior, au apărut fiare de călcat din fontă umplute cu mangal. Se consideră că fierul încălzit electric a fost inventat în anul 1882 de către Henry W. Seeley.

     Odată cu apariţia fiarelor de călcat electrice în ţara noastră şi a conectării gospodăriilor din mediul rural sau orăşenesc la reţeaua de curent electric, nu s-au mai folosit fiarele de călcat cu cărbuni.

***Muzeul Judeţean Teleorman

Serile Totul Despre Mame

Diana Gavajuc

Libraria Humanitas, Cismigiu, Bucuresti

30 octombrie 2015

    La ediţia 22 a Serilor TDM din seara asta vine Diana Gavajuc, psiholog, psihoterapeut şi membru ISTT. Ea le va explica părinţilor prezenţi cum își pot sprijini copiii să își pună în valoare calităţile, dar şi cum îi pot încuraja pe cei mici să nu lase defectele să îi descurajeze, astfel încât să îşi atingă potenţialul şi să îşi dezvolte frumos personalitatea. Va asteptam in librarie.

    Orice copil apare pe lume purtând cu el atât un bagaj moştenit de la părinţii lui, cât şi un fel aparte de a fi, care îi este în întregime caracteristic. Dar ce se întâmplă atunci când calităţile şi defectele sale ies pe rând la suprafaţă, iar cele care predomină nu sunt întotdeauna şi cele care pot să contribuie pozitiv la formarea caracterului său?

Atelierul pentru copii este coordonat de echipa Juxi Magic.

Participarea la eveniment este gratuită, în limita locurilor disponibile,

 iar înscrierile se pot face aici bit.ly/1Nliinh.

Vă așteptăm cu drag!

***Totul despre mame‎Serile TOTUL DESPRE MAME, ediţia 22

Drama romanticului

Arta plastica contemporana romaneasca

Corneliu Vasilescu

Elite Art Gallery, Bucuresti

3 - 23 noiembrie 2015

***EliteArt Galerie

Clubul de lectura: Madrid in literatura

Diaspora romana

Madrid, Spania

31 octombrie 2015

***Federacion De Asociaciones Rumanas‎MADRID POR DENTRO: PERSONAJES E HISTORIAS DE LA CIUDAD A TRAVES DEL METRO

Dimitrie Berea. Rememorare 40

Personalitati locale

Muzeul de Arta Bacau

2 noiembrie 2015

     Complexul Muzeal Iulian Antonescu și Serviciul Public Judeţean pentru Promovarea Turismului şi Coordonarea Activităţii de Salvamont Bacău, vă invită să participați la simpozionul Dimitrie Berea. Rememorare 40, în cadrul primei ediții a proiectului Personalități locale.

     Evenimentul va avea loc luni, 2 noiembrie, ora 12:00, la Muzeul de Artă Bacău, str Nicolae Titulescu nr. 23,

coordonatori eveniment:

Busnea Romulus Dan
si

***Mihaela Băbuşanu

Luna in apa

Caligrafie japoneza

Rodica Frentiu

Muzeul Etnografic al Transilvaniei, Cluj - Napoca

4 - 22 noiembrie 2015

    Muzeul Etnografic al Transilvaniei, instituție publică de cultură aflată sub autoritatea Consiliului Județean Cluj, vă invită să participați marți, 3 noiembrie 2015, de la ora 18.00, la vernisajul expoziției RODICA FRENȚIU: LUNA ÎN APĂ - CALIGRAFIE JAPONEZĂ și la lansarea romanului Tânărul, de Mori Ogai, tradus din limba japoneză de Rodica Frențiu.

Invitați: Irina Petraș (președinta Uniunii Scriitorilor, filiala Cluj)

Dan Breaz (critic și istoric de artă)

     Manifestarea este organizată cu ocazia Zilei Culturii Japoneze (3 noiembrie), sărbătoare națională în statul nipon din anul 1946.

    Expoziția va fi deschisă la sediul central al Muzeului Etnografic al Transilvaniei, str. Memorandumului nr. 21, în perioada 4 - 22 Noiembrie 2015.

    Conf. dr. Rodica Frenţiu este directorul Departamentului de limbi şi literaturi asiatice, Facultatea de Litere, Universitatea Babeş-Bolyai. A tradus texte importante ale literaturii japoneze, semnate de Mori Ogai şi Nagai Kafu. Stagiile de cercetare în Japonia au fost fructificate nu numai prin publicarea unor volume şi studii de specialitate dedicate semioticii culturale şi poeticii japoneze, ci şi prin iniţierea în arta caligrafiei. Fascinaţia pentru caligrafia japoneză s-a concretizat ulterior în expoziţii personale, la care se adaugă participarea la diverse saloane expoziţionale colective, în ţară şi în Japonia. Debutul pe simezele unui muzeu se datorează unei invitaţii la un forum internaţional, ocazie cu care organizatorii japonezi i-au expus nouă lucrări de caligrafie la Muzeul de Artă Hyogo din oraşul Kobe, în anul 2002.

    Expoziţia de caligrafie japoneză cu titlul Luna în apă, cuprinsă în agenda Muzeului Etnografic al Transilvaniei pentru anul 2015, continuă meditaţia artistei asupra a ceea ce estetica japoneză numeşte mono no aware sau frumuseţea lucrurilor simple şi efemere. După expoziţiile personale Imagini-cuvinte în mişcare. Caligrafia japoneză (Muzeul Naţional de Artă Cluj-Napoca, 2004), Caligrafia japoneză. Metamorfozele liniei (Muzeul de Artă Cluj-Napoca şi Muzeul Literaturii Române din Bucureşti, 2006), Închipuirile vântului (Muzeul de Artă Cluj-Napoca, 2008), Meditaţiile pensulei (Muzeul Naţional al Ţăranului Român din Bucureşti, 2012) şi Memoria clipei (Ambasada României din Tokyo, 2015), aprofundând calea caligrafiei, expoziţia propusă acum explorează cu ajutorul unui instrumentar destul de sărac (tuş negru, pensulă şi hârtie albă din orez), universul unei arte concomitent pictoriale şi verbale. Inspirată de Sărbătoarea lunii (Tsukimi), celebrată de arhipelagul japonez la începutul toamnei, sintagma "luna în apă” capătă în imaginarul extrem-oriental conotaţia de frumuseţea întristată a lumii care trece. Încărcată de simbolistica budismului ezoteric, "luna în apă” conduce înspre paradoxul tipic al logicii Zen, ce nu diferenţiază aparentele opoziţii şi contradicţii, încât realul devine i-real, iar irealul real. Potrivit interpretării Zen, doar luna în apă este adevărata lună, întrucât astrul ceresc poate fi cuprins de o singură picătură de apă, fără să altereze prin nimic forma apei. Este o simbioză perfectă a două substanţe ce s-au metamorfozat în „ceva” fără substanţă, fiecare valorificând caracteristicile celeilalte: apa redă strălucirea lunii, iar luna claritatea apei. Expoziţia Luna în apă încearcă să surprindă prin exerciţiul spiritual al caligrafiei tocmai emoţiile clipei date de reveriile universului, revelate de mişcarea unică a pensulei, în ritmul unei respirări...

• Aş dori să vă prezint o persoană care practică în România caligrafia japoneză. Ne-am cunoscut la Institutul de limbă japoneză Kansai al Fundaţiei Japonia, din Osaka. [...] În timp ce făceam cunoştinţă una cu cealaltă, când i-am mărturisit că urmez un curs de caligrafie, mi-a spus: "Vă rog să aşteptaţi puţin! ” şi a revenit cu o carte cu lucrări personale de caligrafie. Am fost extrem de surprinsă! Atingerea minunată a pensulei, curgerea liniei păreau, într-adevăr, ale unui japonez. Mă gândeam cum poate fi un străin atât de talentat! [...] I-am vorbit maestrului caligraf Nakajima despre întâlnirea cu Rodica, iar sensei mi-a făcut onoarea de a deveni îndrumătorul ei. Rodica, foarte bucuroasă, a exersat mult, mult. [...] Îţi vine să te închini în faţa pasiunii ei. Când îi văd dăruirea, şi eu, o fiinţă de pe acest pământ binecuvântat, nu pot să nu-mi spun: "Trebuie să perseverez şi eu!”. Sunt multe lucruri de urmat de la ea. Îmi doresc să merg înainte, pas cu pas, şi de acum încolo, chiar dacă poate înt-un ritm mai lent. Şi apoi, să mai ajung o dată în România, să mă întâlnesc cu Rodica şi să strângem relaţiile de prietenie prin intermediul caligrafiei. - Takako Kitamura (artist caligraf) [traducere din limba japoneză]

• Simţindu-şi frumoase şi intime afinităţi cu spiritualitatea care a izvorât pe acele meleaguri atât de depărtate de locurile ei natale, la extremitatea Soarelui Răsare, o lume de o atât de miraculoasă poezie, Rodica Frenţiu, cu osârdia entuziasmului tinereţii, dar şi cu gravitatea şi profunzimea cu care se apropie şi abordează întotdeauna problemele ce i se pun, s-a apucat să înveţe cu profesori japonezi pensulaţia aceasta mirifică. Virtuozitatea liniei flexibile, dansante, unic direcţionate şi aptă de a cuprinde întregul univers în ritmul său esenţial şi a-l exprima succint, a stat, de fapt, şi la baza stampelor ukiyo-e ale lui Hokusai, Utamaro, Hiroshige, care au declanşat în Franţa, la sfârşitul secolului al XIX-lea, "voga japonismului”, influenţând dezvoltarea picturii europene ulterioare. Rodica Frenţiu a înţeles, cu fineţe şi sensibilitate, importanţa nouă pentru Europa a unei revalorificări plastice a tuşei extrem-orientale, revitalizând modern potenţele spirituale ale unei tradiţii vechi şi prestigioase. Şi ca atare, Rodica Frenţiu ne prezintă acum rezultatul studiilor sale despre configurarea unui univers artistic proaspăt, încărcat de semnificaţii esenţiale, după un rafinament unic.

- Nina Stănculescu (critic de artă)

• Efuziunea sinceră a aspiraţiei de contopire a propriilor energii cu energiile cosmice, printr-o scriitură sensibilă, îmbogăţită cu încă o linie (arhitecturală), s-a concretizat într-o infinitate de imagini de o autentică individualiate. Realizate firesc, ca o respiraţie, în spiritul Zen al comuniunii desăvârşite cu natura, ca diagrame mişcătoare, de o pregnantă expresivitate, ale unei vieţi spirituale de o prodigioasă vitalitate, aceste caligrame, dedicate tuturor anotimpurilor sunt prezentate, printr-o selecţie semnificativă, în cea de a doua expoziţie personală (care se va deschide în acest an [2004] la Muzeul de Artă Cluj-Napoca şi la Muzeul Literaturii Române din Bucureşti), manifestare pe care Rodica Frenţiu o dedică memoriei maestrului său acad. Yasutomi Nishizuka. - Livia Drăgoi (critic de artă)

• Şi totuşi, dincolo de lipsa oricărui reper concret din orizontul nostru de reprezentare, caligrafia pe care o face Rodica Frenţiu transmite o tensine artistică, pe care cu o economie de mijloace uluitoare, doar cerneală neagră şi hârtie albă, reuşeşte să o stârnească chiar şi privitorului necunoscător al limbii japoneze. [...] Modularea sigură a liniei, în ritmul unei respirări demonstrează, în caligrafia pe care o face Rodica Frenţiu, că decuparea din spaţiu a unui fel de eternitate de dinaintea căderii universului în cuvinte este posibilă.

- Florina Ilis (scriitor)

***Muzeul Etnografic al Transilvaniei

Lăzi de breaslă, simboluri și unelte ale meșterilor dejeni

Muzeul Municipal Dej

2 - 30 noiembrie 2015

   În perioada 2-30 noiembrie 2015, Muzeul Municipal Dej organizează pentru public Exponatul lunii noiembrie: Lăzi de breaslă, simboluri și unelte ale meșterilor dejeni. 

  Expoziția cuprinde lăzi de breaslă, convocatoare ale breslelor cizmarilor, olarilor și lăcătușilor, sigilii, steaguri de breaslă, diverse unelte ale meșterilor, precum și foto-copii după privilegii primite de breslele din Dej.

   Simbolurile breslelor erau reprezentate de ladă, tablă de convocare, sigiliul și mai târziu steagul. Lada era primul obiect pe care o breaslă îl achiziţiona. În aceasta se păstra diploma (privilegiul), contractele, fondurile bănești ale asociației și alte documente. Lăzile erau confecționate din lemn sau metal, având formă dreptunghiulară și dimensiuni diferite. Lada se deschidea în mod solemn la adunările generale ale breslei și rămânea așa pe toată durata ședinţei. Banii lichizi erau depuşi în lada breslei alături de documentele importante. Aceasta avea de obicei două lacăte cu două chei diferite, fiecare dintre ele fiind încredinţată unuia dintre staroşti. Lada era iniţial păstrată în casa starostelui, dar mai târziu, când breslele au dispus de case proprii, aceasta ocupa un loc de cinste în una din camere, având aproape o valoare mistică, în faţa ei depunând jurământul staroştii breslei.

    Tabla de convocare sau convocatorul breslei, un alt simbol important al breslelor, era păstrată întotdeauna în casa breslei fiind scoasă numai atunci când se ţineau ședinţe ordinare sau extraordinare. De regulă acestea erau din lemn, însă în secolul al XIX-lea apar și cele fabricate din metal. Sigiliile aveau imprimate însemnele breslei respective și erau confecţionate din metal, pentru a fi aplicate pe ceara moale. Toate actele emise de breaslă trebuiau să fie întărite prin aplicarea sigiliului.

    Statutul breslei avea şi o componentă religioasă. Breasla avea propriul ei altar, pe care era datoare să-l alimenteze cu lumânări şi obiecte decorative de cult. Membrii breslei erau obligaţi să participe la ceremoniile religioase îmbrăcaţi în haine de sărbătoare, având un loc bine stabilit în biserică, iar la procesiuni trebuiau să poarte steagul breslei, pe care era cusută stema proprie.

   În oraş breslele aveau funcţii sociale, politice, militare, economice şi religioase, cerute de organizarea societăţii medievale. Ele constituiau o importantă rezervă economică, fiind surse de venituri pentru oraşe (taxe, vămi, mărfuri confiscate, donaţii), de exemplu în anul 1532 breasla măcelarilor trebuia să plătească opt florini de aur şi ceară, pentru oficierea slujbelor la parohia romano-catolică din Dej.

   Străzile din Dej, menţionate între anii 1400-1578, purtau numele breslaşilor ceea ce arată importanţa lor în viaţa şi economia urbană: Uliţa Brutarilor, Uliţa Pescarilor, Uliţa Cizmarilor, Uliţa Căruţaşilor, Uliţa Morii. În privinţa locuirii meşterilor în oraş, aceştia respectau în mare, regulile medievale de aşezare pe străzi. Astfel, cizmarii locuiau în partea nord-vestică a cartierului Mulatău, iar olarii şi pieptănarii în partea de sud-vest. Tăbăcarii erau concentraţi în valea pârâului Salca, pe strada Valea Codorului, zonă în care se găseau gropi cu apă sărată, pe care o foloseau la argăsit şi tăbăcit.

    Încă din evul mediu, toate breslele din oraş se bucurau de statutul de nobilitate adică erau deţinătoare a unor privilegii regale. În secolele XVIII-XIX cu excepţia câtorva proprietari de pământ şi mici burghezi, majoritatea locuitorilor oraşului Dej erau meşteşugari şi comercianţi grupaţi în bresle. Un număr mare de meşteşugari făceau parte din breasla cojocarilor, croitorilor, olarilor, măcelarilor, pantofarilor, pieptănarilor, tâmplarilor, lăcătuşilor, fierarilor, tinichigeriilor, dulgherilor, rotarilor, căruţașilor, funarilor, şelarilor, şi lustruitorilor de trăsură. Mai puţin în oraș erau: perierii, cuţitarii, pălărierii, geamgii, săpunari, aşa-numiţii ,"turnători” de lumânări, ceasornicarii, arămarii și bijutierii.

    Toți acești meșteșugari cuprinși într-una din breslele amintite au contribuit la dezvoltarea orașului Dej în Evul Mediu și în Epoca Modernă.

***Muzeul Municipal Dej

Asia Fest

Sala Palatului

Bucuresti

editia a III-a, 31 octombrie - 2 noiembrie 2015

    Asia Fest este primul festival din România dedicat promovării valorilor culturale ale continentului asiatic. Culturile țărilor asiatice au fost dintotdeauna un mister pentru europeni, iar în România, în ultimii ani, s-a dezvoltat o atracţie specială faţă de ţări precum Japonia, China, Turcia, India, Coreea de Sud.

     Cea de-a III-a ediție Asia Fest va avea loc în perioada 31 octombrie – 2 noiembrie, între orele 10:00-20:00, la Sala Palatului din Bucureşti. Mulțumim tuturor celor peste 20.000 de vizitatori ce ne-au trecut pragul în 2014 și vă promitem că ediția din acest an va fi și mai interesantă!

Intrarea la eveniment este liberă.

Program:

http://www.asiafest.eu/program-asia-fest-2015/

***Asia Fest‎Asia Fest 2015

Cele mai frumoase cărți

Biblioteca Nationala a Romaniei

Bucuresti

5 noiembrie 2015

   Vă invităm să răsfoiți cele mai frumoase cărți din Romania din 2015, finalistele concursului național de design de carte, ediția a patra.

    Vernisajul expoziției și gala de premiere Cele mai frumoase cărți vor avea loc joi, 5 noiembrie, ora 19.00, la Biblioteca Națională a Romaniei din București.

    Anul acesta, juriul a acordat 7 premii, alături de o mențiune specială: MARELE PREMIU, Premiul pentru ilustrație, Premiul pentru carte pentru copii, Premiul pentru album, Premiul pentru carte în ediție limitată, Premiul pentru tânăr designer și Premiul pentru experiment tipografic. Premiul pentru tânăr designer este acordat de ICR şi Centrul Naţional al Cărţii şi constă în susținerea unei deplasări şi participarea unui artist la programul unui târg internațional de carte în străinătate. Premiul pentru experiment tipografic este oferit de tipografia Alutus și constă în susținerea unui exercițiu de producție. Membrii juriului au fost: Valéria Vanguelov, Arina Stoenescu, Angela Rotaru, Hajdú Áron Péter, Daniela Chiorean, Keszeg Ágnes si Barna Nemethi.

    Incluzând cărțile câștigătoare, expoziția reunește toate cele 34 de cărți finaliste, precum și 3 selecții speciale (selecția organizatorilor, selecția de cărți de artă, selecția de cărți ilustrate), alături de o selecție de cărți de copii realizate de editura Grasset Jeunesse din Franța.

    Conceptul expoziției semnat de curatorul Anca Verona Mihuleț permite publicului o interacțiune specială cu cărțile: "În colaborare cu biroul de arhitectură Atelier ad hoc, am conceput un mobilier din carton, gândit ca o structură organică şi versatilă, menit să contureze un spațiu mai intim și chiar mai vulnerabil în clădirea impunătoare a Bibliotecii, cu 2 stadii de existenţă. În primele 12 luni, sistemul de carton va susţine cărţi în expoziții organizate la Biblioteca Națională a României, după care va fi donat anticarilor de la Piaţa Universităţii, devenind un mobilier urban temporar, cu o istorie reactivă.”

Organizator: Asociația pentru Performanță și Cultură

Proiect cultural finanțat de: Administrația Fondului Cultural Național

www.celemaifrumoasecarti.ro

***Cele mai frumoase carti din Romania‎EXPO Cele mai frumoase cărți din România 2015

Pachetul de acasă

Muzeul National al Taranului Roman

Bucuresti

15 octombrie - 15 noiembrie 2015

    Pachetele cu mâncare de acasă sunt expresia materială care reinstaurează legăturile între părinţi şi copiii adulţi, scurtcircuitate sau rarefiate înaintea crizei economice și/sau a gustului și încheagă spații hibride de contra-consum. Am dorit să surprindem cultura materială şi infrastructura conturată în jurul acestei practici: caserole, borcane, sacoşe, facilităţi oferite de companiile de transport etc. Poveştile, obiectele şi imaginile expuse se concentrează pe intervenţiile vernaculare şi aranjamentele informale care însoţesc practica.

Pachetul încorporează GRIJĂ

   Din poveştile primitorilor de pachet se întrevede un joc al dependenţelor: dependenţa expeditorului de rolul central de părinte şi jocul de-a indiferenţa al copilului. Pachetul primit la vârstă adultă, când destinatarul e om la casa lui, încorporează o abdicare de la pretenţiile de emancipare şi e o formă de armistiţiu cu părinţii. Reciprocitatea grijii e dovedită de copilul virtuos prin conservarea şi returnarea recipientelor şi a instrumentelor de transport: caserole care etanşează, pungi resigilabile, sacoşe frigorifice, cofraje de ouă şi mai ales borcane (cu valoare dublă dacă sunt însoţite de capacele lor). Faptul că pachetul creează materialităţi familiale (şi familiare) e adeseori verbalizat prin fraza “ăsta nu e al meu” prin care părintele sancţionează neatenţia copilului care “a încurcat borcanele” (sau caserolele, rafiile) cu ale colegilor de apartament / cameră de cămin.

Pachetul încorporează VIRTUOZITATE

   Tehnicile de împachetare sunt private pe nedrept de titlul de patrimoniu imaterial: macaroane cu brânză în pungă, ciorbă introdusă în pet de cola decupat la gură (ca să intre legumele) şi apoi lipit cu scotch, ciorba deconstruită – lichidul în pet şi legumele separate în caserolă, sosul porţionat în cutii de ouă kinder, borcanele de gem băgate în bocancii trimişi pentru iarnă, găinile congelate învelite în ziare ca să nu se dezgheţe, matrioşci de pungi, noduri. O arhitectură virtuoasă de cutii şi pachete care se susţin unele pe altele, alimentată de horror vacui – frica de spaţiile goale, irosite ale recipientului de transport.

   Pachetul încorporează PRINCIPII ŞI PATRIMONIU ALIMENTAR

Părinţii cultivă o logică a maximizării durabilităţii şi a concentraţiei nutritive. Pachetul rămâne în multe cazuri singura ocazie cu care în viaţa unui tânăr adult emancipat şi cosmopolit mai intră şniţele, maioneze, slănini, cârnaţi şi brânze full-fat, prăjituri cu cremă, vişinate. Pe lângă substanţele necesare supravieţuirii, pachetul conţine mai mereu şi o complicitate sau o concesie – armistiţiul între principiile nutriţionale şi gustative ale părintelui şi principiile secesioniste ale copilului: zacuscă, dar fără ciuperci, compot, dar mai puţin îndulcit, şniţele, dar din soia, supă, dar fără vegeta. O piesă centrală, deja validată din repertoriul culinar părintelui dă valoare adăugată pachetului. Etichetarea, indicaţiile de depozitare şi sugestiile de consum (inclusiv ordinea de priorităţi) fac parte şi ele din modul părinţilor de a fi prezenţi şi relevanţi într-un piesaj dominat de obiecte comestibile neidentificate.

    Expoziţia explorează și inventariază obiectele şi gesturile iconice care populează experienţa pachetului de acasă într-o perioadă care coincide cu inițiativa unui mall din București de a-i premia la un concurs pe studenții proaspăt întorși din vacanță cu o sacoșă de rafie pastișată în formă și conținut după cea părintească și plata chiriei pe 10 luni la cămin.

***Pachetul de acasă‎Pachetul de acasă