De pe scenele teatrului românesc de-odinioară
Eufrosina Popescu (1821 - 1900)
Volum din seria Figuri de seamă ale teatrului romînesc.
Autor: Mihai Florea. Editura Meridiane. 1964.
Tiraj: 12.100 exemplare.
În presa vremii.
Casa Floreștilor, în care a copilărit Eufrosina Popescu
(reproducere din lucrarea lui G. D. Florescu - Istoricul unei
vechi case bucureștene - 1935)
Schița de plan a locului unde se afla casa Floreștilor,
reprodusă din lucrarea sus-amintită.
Îndrumătorii primilor pași ai Eufrosinei Vlasto spre scena națională.
Iancu Văcărescu și...
...Ion Cîmpineanu.
Primii dascăli care au cultivat talentul Eufrosinei Vlasto la
Școala de muzică și declamație a Filarmonicii:
Ion Eliade Rădulescu și...
...Constantin Aristia.
"...Frumoasă la chip, bine făcută la trup, cu ochi vioi și vorbitori,
cu gura mică, șăgalnică..." Așa arăta Eufrosina Vlasto Popescu, în epoca
primelor roluri, la vîrsta de 15-16 ani (După un tablou de epocă).
Polcovnicul Theodor Popescu, căruia "...îi căzu dragă fata ce juca și cînta
atît de frumos și o ceru în căsătorie..." (După un tablou de epocă).
Afișul reprezentației din 1835 cu piesa Amorul doctor de Moliere:
Frosa Vlasto interpretează rolul Lucindei.
Compozitorul Gioacchimo Rossini (1792-1868) a îndrăgit-o pe "diva"
Marcolini (Eufrosina Popescu) pentru frumusețea, distincția și glasul ei fermecător.
De o mare prețuire s-a bucurat cîntăreața Eufrosina Popescu Marcolini,
din partea compozitorului Giacomo Meyerbeer (1791-1864).
Principalele săli bucureștene în care a jucat Eufrosina Popescu
timp de 30 de ani. Teatrul Bossel și...
...Teatrul Național (numit pînă în 1875 Teatrul cel Mare).
Eufrosina Popescu în preajma vîrstei de 50 de ani.
C. A. Rosetti, sub al cărui directorat Eufrosina Popescu și-a început
în 1859 activitatea de actriță profesionistă. Ei îi scria:
"știu ce meriți și ce ajutor o să dai refondării Teatrului Național..."
Actori bucureșteni, alături de care Eufrosina Popescu a luptat pentru
propășirea teatrului romînesc. Costache Caragiale...
...Mihail Pascaly...
...Ralița Mihăileanu...
...Iorgu Caragiale...
...Frosa Sarandi.
"...doamna Popescu e unică în piesele naționale-poprale" scria poetul
bănățean Iulian Grozescu.
Actori fruntași ai scenei ieșene, alături de care a jucat Eufrosina Popescu
în 1868, în timpul turneului la Iași. Mihail Galino...
...Constantin Bălănescu...
...Ioan Evolschi.
Actorul și profesorul Ștefan Vellescu, admiratorul și prietenul actriței,
căreia i-a consacrat în memoriile lui multe pagini.
Eufrosina Popescu în perioada în care un ziar o numea
"decana artistelor romîne"
Actorul Matei Millo, de care Eufrosina Popescu a fost legată printr-o
lungă și statornică prietenie. La bătrînețe îi scria:
"te iubesc și te venerez"
Afișe anunțînd spectacolele în care a jucat și Eufrosina Popescu (1877-1887).
Două orfeline - (rolul Contesa de Linieres)...
...La Plevna - (rolul Principesa Ana)...
...O crimă celebră - (rolul Canonica)...
...Frica de bucurie - (rolul D-na Des Aubiers).
Aristizza Romanescu.
În piesa Ura, Eufrosina Popescu a fost "superbă" după mărturia
Aristizzei Romanescu, care-i fusese parteneră.
"...draga mea, astă-seară ai rîs și ai plîns ca o artistă mare..."
i-a spus Eufrosina Popescu Aristizzei Romanescu, alături de care a
jucat în Păstorița Carpaților.
Declarația, în urma căreia Eufrosina Popescu a fost acceptată,
în 1877, prim-societară în Societatea dramatică a actorilor.
Proces-verbal al ședinței în care Eufrosina Popescu a fost aleasă
în 1877 membră în Comisia reprezentanților. Această comisie participa
la admiterea noilor societari.
"...Nu voi uita niciodată succesul pe care l- obținut piesa mea (3 decembrie, n..n.) iar
succesul acesta vi-l datorez dumneavoastră, doamnă..."
(Din scrisoarea adresată de poetul Al. Macedonski, în 1881, actriței
Eufrosina Popescu). Desen de Iser.
Eufrosina Popescu protestează împotriva pensionării ei forțate în 1889,
dînd în judecată Comitetul teatral. Dreptatea a fost de partea artistei.
V. Alecsandri scria Eufrosinei Popescu în 1881:
"...fac apel la bunul dumitale simț și la marea dumitale experiență în
afacerile de teatru și întreb: pot eu să-mi iau răspunderea unei funcțiuni,
pentru care-mi este cu neputință să mă consacru? (...) Nu, doamnă,
nu-mi cereți imposibilul. V. Alecsandri."
Ion Ghica scrie Eufrosinei Popescu, în 1886, de la Londra:
"Scumpă doamnă Popescu, (...). Artiști ca dumneavoastră, ca Millo,
au dat artei noastre un adevărat avînt..."
Asemeni lui V. Alecsandri, I. Ghica, și Al. Macedonski,
Mihail Eminescu a apreciat cultura și talentul actriței Eufrosina Popescu.
În piesa Vincenetta, Eufrosina Popescu a interpretat ultimul ei rol
(Marcella), rolul titular l-a deținut Aristizza Romanescu.
După o viață de zbucium, ajunsă la bătrînețe, singură și lipsită de ajutor,
actrița scria: "grea e viața (...) am trăit destul și am suferit mult, fără să mă
plîng și fără ca nimeni să cunoască suferințele mele"
"Unde este Eufrosina Popescu, cea mai mare dintre tragedienele romîne
care au călcat pe scena națională, care a luptat pentru teatru în alte timpuri
și fără recompense? (...) Unde este, ce a devenit D-na Eufrosina Popescu,
de care a vorbit cu elogiuri pînă și Monitorul Imperial al Franței?
Vreți să știți unde este? - Trăiește în mizerie!" (Th. M. Stoenescu).
Repertoriul Eufrosinei Popescu
Consemnare publicată în Revista Teatrul, nr. 6. Noiembrie 1956.
