Conferințele de joi
Maria-Camelia Ene
Muzeul Municipiului București
28 noiembrie 2019
Ilustrație//Josef-August Schoefft - Lady with à gigot bouffant sleeves.
Muzeul Municipiului București vă invită la conferința Moda
românească de la Orient la Occident care va fi susținută joi, 28 noiembrie,
ora 18:30, la Palatul Suțu (Bdul Ion C. Brătianu, nr. 2), de Dr. Maria-Camelia
Ene, expert în costum și accesorii vestimentare, șef Birou Istorie Medievală,
MMB.
La cumpăna dintre veacul al XVIII-lea și al XIX-lea Țările
Române au prezentat unul dintre cele mai interesante momente ale istoriei
universale a costumului. Aici, la „Porțile Orientului”, avea loc un spectaculos
proces de prefacere, de modernizare a aspectului exterior al societății. Aceste
modificări urmau să aibă o influență însemnată asupra mentalităților, pregătind
terenul pentru independența țării, pentru dezvoltarea economică, pentru punerea
bazelor unor industrii locale, pentru progresul comerțului și al finanțelor,
pentru emulație cultural-artistică și, nu în ultimul rând, pentru emanciparea
femeii.
După câteva sute de ani în care fuseseră folosite veșminte
lungi și largi, multe confecționate din materiale de proveniență occidentală,
dar supuse unor tăieturi orientale - accentuându-se în ultimul secol această
orientare prin domniile fanariote și influența osmano-levantină - gustul
eleganței se orientează spre Vest. Este necesar de amintit că voievozii români
și cnejii, împreună cu întreaga lor curte, se îmbrăcau asemănător seniorilor catolici.
În ultimele trei decade ale domniilor fanariote, costumul
marii boierimi era strălucitor și impunător. Prin opulența, cromatica și
monumentalitatea veșmintelor, spectacolul străzii și al elitelor moldo-valahe
din veacul fanariot erau uimitoare și recompensate din punct de vedere estetic
pentru călătorul străin, intelectual curios, fin observator și prețuitor de
frumos. Gustul desăvârșit al veșmintelor, acordul cromatic, finețea texturilor,
silueta impunătoare dată de aceste straie erau în măsură să impresioneze și să
entuziasmeze pe cei mai exigenți critici ai schimbătoarelor mode occidentale,
oameni obișnuiți cu luxul de la curțile regale și imperiale ale Europei, unde
dantelele și galoanele de fir metalic, mătăsurile grele, nasturii și cataramele
din metale prețioase, pălăriile cu pene stabileau un standard greu de egalat.
Bogăția fără măsură și luxul exorbitant, epatant, erau în mâna principilor
fanarioți instrumente prin care se puteau impune în fața curților domnitoare
din țările învecinate și a oaspeților străini cu sânge albastru.
Pătrunderea vestimentației occidentale în spațiul românesc
cu iz levantin se va face, la început, nesigur și cu rezerve, prin piese disparate
ce deveniseră indispensabile în aceste țări a căror existență autarhică nu
producea o gamă suficientă sau variată de astfel de articole. La marea cerere
pentru veșminte de tăietură modernă au răspuns o mulțime de croitori străini,
cei autohtoni fiind încă nefamiliarizați cu noile tipare.
Unul dintre analiștii cei mai pertinenți ai modernizării și
ai beneficiilor schimbării portului a fost Alecu Russo care spunea despre acest
fenomen: ”Arma întâi și cea mai grozavă care a bătut cetatea trecutului a fost
schimbarea portului vechi. Straiul face omul; feliul hainei modelează trupul și
mintea”.
Vestimentația occidentală a fost purtată de doamnele din
înalta societate încă înainte de izbucnirea războiului ruso-turc, în toamna
anului 1806, și a sosirii trupelor țariste în Principate, așa cum relatează
călătorii străini în Țările Române. După convingerile lui Alecu Russo, ”în
toate țările, femeile sunt mobilul revoluțiunilor, mai ales în ceea ce privește
moda. De aceea, și la noi, cucoanele au schimbat costumul grecesc, frumos,
bogat și măreț, schimbarea costumului oriental cu cel occidental fiind o reală
revoluțiune, cu toate represaliile opiniei publice”. Gustul era încă în derivă
și opțiunea pentru moda pariziană ne se făcuse pe deplin nici în a patra decadă
a secolului al XIX-lea. Alături de veșminte după ultimul jurnal parizian erau
arborate și elemente specifice portului constantinopolitan: brâie, cepchene
peste turnură, turbanuri, șaluri, bijuterii.
Femeile au fost cele dintâi care au optat pentru moda
apuseană, primul articol asimilat fiind rochia "empire”, antichizantă, ce
amintea de chitonul grecesc prin pliurile ei moi. În acest timp, ”ivirea
pantalonului în Principate, ca tot lucrul menit a preface societățile, fu întâi
rușinoasă, râsă, hulită, batgiocorită. Cel dintâi român care și-a schimbat
hainele pe un frac și o pălărie a fost multă vreme socotit un fel de caraghioz sau bufon, pentru curțile
din Iași și București”, apreciază același Alecu Russo. Pentru bărbați era încă
prea devreme ca această îmbrăcăminte europeană să fie folosită de toți, dintr-o
dată, dar fusese pregătit terenul, fondul ideatic și psihic pentru definitiva
occidentalizare a portului, așa cum scrie Adrian-Silvan Ionescu în lucrarea sa, Moda Românească 1790-1850 - Între Stambul
și Paris.
Fără ciocnirea de tendințe și pasiuni contradictorii de la
cumpăna veacurilor al XVIII-lea și al XIX-lea, inegalabilă comparativ cu alte
părți ale lumii din acel moment și inepuizabilă sursă de impresii pentru
călători și memorialiști, este greu de conceput România modernă. Cu progresele
făcute în cele câteva decade în care a trecut fulgerător prin timp și
civilizații, de la feudalism la capitalism, a asimilat cu repeziciune toate
noutățile, din orice domeniu al vieții, a ieșit din izolarea poziției sale de "Poartă a Orientului” spre a se integra în conceptul european al istoriei
contemporane.
Intrare - 10 lei. Biletele se pot cumpăra în ziua
conferinței, de la standul de bilete al Palatului Suțu.
Eveniment organizat de Primăria Municipiului București prin
Muzeul Municipiului București.
