miercuri, 17 noiembrie 2021
Pe simezele craiovene
Arta plastică contemporană românească
Eugen Dumitru
Galeria de Artă UAPR Craiova
15 - 30 noiembrie 2021
Pe simezele Capitalei - Desenez, deci Exist!
Arta plastică contemporană românească,
Horațiu Mălăele,
Galeria de Artă Rotenberg - Uzunov, București
17 noiembrie - 7 decembrie 2021
Profilul și stilul de muncă în conducerea teatrelor
De pe scenele teatrului românesc de-odinioară
Adam și Eva de Aurel Baranga, în înterpretarea Teatrului din Constanța:
Dan Herdan (Adam), Viorica Faina-Borza (Eva), Nicolae Nicolae (Actorul).
Articol publicat în Revista Teatrul, Nr. 9. Septembrie 1964.
Minerale și asociații de minerale din România
Muzeul de Științele Naturii Suceava
19 noiembrie 2021 - 17 martie 2022
Începând de
vineri, 19 noiembrie 2021, vă invităm să
vizitați expoziția Minerale și asociații de minerale din România.
Sunt prezentate
publicului o sută douăzeci și două de minerale și asociații de minerale
emblematice spațiului mineralogic românesc care se disting prin forme, mărimi,
asocieri nemaiîntâlnite în lume.
Un loc important îl ocupă mineralele descoperite pentru
prima dată în România care exemplifică și promovează zestrea mineralogică a
spațiului românesc, cu accent pe contribuția adusă de țara noastră la
dezvoltarea patrimoniului mineralogic universal.
Expoziția este rodul colaborării mai multor instituții cu profil geologic din țară (Muzeul Județean de Mineralogie Victor Gorduza Baia Mare, Academia Română – Secția de Științe Geonomice; Universitatea din București – Facultatea de Geologie și Geofizică; Universitatea Babeș-Bolyai Cluj-Napoca – Facultatea de Biologie și Geologie, Universitatea Alexandru Ioan Cuza Iași – Facultatea de Geografie și Geologie, Institutul Geologic al României – Muzeul Național de Geologie București) și face parte din proiectul cultural Minerale românești – contributor la patrimoniul cultural european realizat cu sprijinul Administrației Fondului Cultural Național (AFCN).
Pe simezele ieșene - Autoportret
Arta plastică contemporană românească
Denisa Pușcașu
Galeria de Artă Nicolae Tonitza, Iași
20 - 30 noiembrie 2021
La pas, prin istoria clișeului
Muzeul de Istorie Națională și Arheologie
Constanța
noiembrie 2021
MINAC anunță deschiderea expoziției permanente La pas, prin
istoria clișeului. Laboratorul FOTO al Muzeului de Istorie Națională și
Arheologie Constanța, conservator al istoriei, arheologiei și memoriei, între
știință și meșteșug... Imprimarea, prelucrarea, stocarea și conservarea
peliculei fotografice...
Începuturile au fost făcute de către generațiile trecute,
după cum urmează:
1928 - C. Nicolau, cu o colecție de clișee pe sticlă,
1958 - Calancea,
1960 - Ecmeccian Karol,
1961 - Boca Mircea,
1972 - Istrate Mioara,
1985 - Țiței Oltița și Banciu Doina, care au executat
lucrări fotografice, cu aparatura expusă, pe care au păstrat-o și conservat-o
până în prezent...
Expoziția La pas, prin istoria clișeului” scoate acum la lumină, această comoară, pentru a putea fi admirată și de noile generații.
Organizator expoziție:
Banciu Doina, Conservator expert IA (Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța)
Surprinzătorul Dali
Muzeul de Istorie a Județului Vâlcea
Râmnicu Vâlcea
18 noiembrie 2021 - 6 februarie 2022
Cea mai nouă promoție de actori (1964)
De pe scenele teatrului românesc de-odinioară
Principalii interpreți ai spectacolului Cum vă place:
Rodica Mandache (Celia), Mircea Andreescu (Tocilă),
Mariana Mihuț (Audrey) și, în prim plan, Valeria Seciu (Rosalinda).
Ion Caramitru în rolul lui Hamlet.
Cătălina Pintilie în rolul Ofeliei.
Spiridon Cjocaru (Petru Arjoca) în Cetatea de foc de Mihail Davidoglu.
Ilinca Tomoroveanu (Mona) în Steaua fără nume de Mihail Sebastian.
Articol publicat în Revista Teatrul, Nr. 9. Septembrie 1964.
Exponatul lunii
Muzeul Județean de Etnografie și Artă Populară Maramureș
Baia Mare
noiembrie 2021
Se cunoaște faptul că prima laiță care a apărut în casa
tradițională era făcută odată cu casa, adică era încastrată direct în pereții
acesteia. Cu timpul, atât scaunele cât și lăițile au căpătat, pe lângă scopul
lor utilitar și rolul de decor, chiar de distincție socială.
Fenomenul lăzilor
de zestre precum și al lăiților a căpătat o înflorire deosebită, mai cu seamă
începând cu mijlocul secolului al XVIII lea, până la mijlocul secolului XX. Ca
piese de interior, mobilierul acesta rudimentar era, în general, lucrat de
către un membru al familiei, era făcut cu barda și cu dalta, decorat uneori și
cu horjul. Cu timpul, lăzile de zestre au devenit mai frumoase, fiind numite
chiar și „tronuri” și erau destinate, în primul rând, pentru depozitatul
hainelor de sărbătoare, ale podoabelor; întotdeauna fiind împărțite în mai
multe spații, numite și cășițe iar, uneori, erau prevăzute cu un separeu, numit
„pui” sau „săcriu”. Laița cu ladă
era așezată în locul cel mai de cinste din casă, iar în fruntea mesei erau
invitați să stea musafirii cei mai importanți sau feciorul care era preferatul
fetei de măritat. Au existat mai multe centre de lădari, în diferite zone dar,
în general, erau făcute de către proprietarul casei sau de către un frate al
miresei. Lăzile se făceau din lemn de fag, brad, stejar, paltin, în funcție de
ce oferea zona. Lăzile de zestre, laița aveau patru pereți și erau decorate, în
general, pe partea din față, în principal cu motive geometrice, apoi fitomorfe,
zoomorfe, antropomorfe și altele. Spătarul acestei piese de mobilier
imaginează coroana regală sau mitra episcopală în desfășurare. Într-o casă
piesele de mobilier erau diferite, în funcție de starea socială și, mai ales,
de moștenirea istorică a familiei, adică erau decorate cu coroană: patul,
scaunele cu spătar, masa, credențul, colțarul, blidarul, polița pentru
ceramică, ancadramentul de sus al geamurilor și al ușii, leagănul; uneori chiar
și la cuptor se punea câte un semn distinct, tot de ornament. Oricum, era o
coerență deosebită între formă și decor, marca socială a proprietarului.
Albumul de familie cu însemne heraldice în Maramureș mai
cuprindea, neapărat, cununa de la casă (frontispiciul de la prispă, șatră),
cununile de la poartă, atât cea mare care leagă toți cei trei stâlpi, cât și
cea mică, de la portiță. Se știe că în Maramureș aveau dreptul să-și ridice o
poartă doar acei proprietari care erau de neam ales, care erau nemeși, care
proveneau dintre foștii cnezi sau juzi de sate sau de vale, care aveau ocol și
care puteau să-și reconfirme statutul.
Poate că cea mai spectaculoasă reprezentare a acestei
mentalități și moșteniri voievodale românești o regăsim pe frontispiciul ușii
de la casa Buftea (1799) din Muzeul Satului din Sighetul Marmației, casă care
provine din Cuhea Voievodală și care are o sculptură de tip meplat, cu cavaleri
cu coroane pe cap.
Lada de mireasă
sau lada de haine încununa o zestre care se descărca în ocol, în văzul tuturor
nuntașilor și statua o distincție socială, un statut în comunitate.
Uneori, laița pentru haine era folosită și pe post de pat, ea având un rol deosebit în ceremonialul de nuntă și de botez, tot acolo se ținea, în mod tainic, mătrăguna pentru vrăji sau alte obiecte destinate acelorași scopuri, între care și baticul sau pânzătura cu bobii, care „se aruncau” ca să se implore venirea iubitului. Ingeniozitatea țăranului român devenea uneori surprinzătoare, deoarece el imagina încuietori numai din lemn, atât pentru a o feri laița cu ladă de curiozitatea copiilor, cât și de hoți. (Dr. Ilie Gherheș)
Abonați-vă la:
Postări (Atom)