Cetatea Brailei

Lansare de carte

Muzeul Tarii Fagarasului Valer Literat, Fagaras

5 noiembrie 2015

    Lucrarea și-a propus, pe trei mari secțiuni, să reconstituie cea mai mare și mai importantă cetate otomană din stânga Dunării de Jos, Cetatea Brăilei, din perspectivă istorică, dar și a evoluției arhitecturale – de la edificarea (ridicarea) sa, începută de turci în octombrie 1540, până la momentul demolării ei, în anii 1830-1831, o serie de vestigii ce îi aparțin rămânând sub nivelul de călcare de astăzi.

    Anexând Brăila în 1538, Suleiman Legiuitorul a ordonat și constituirea unei fortificații, începând cu 1540, dar care nu era gata în 1546. Amplasamentul și aspectul ei de început, precum și evenimentele prin care a trecut, i-au pricinuit modificări pe care am încercat să le identificăm, etapă cu etapă. Cunoaștem, pe cale documentară, cele trei asedii la care a fost supusă în secolul al XVI-lea, adică cel al lui Ioan Vodă cel Cumplit (mai 1574) și cele în care Mihai Viteazul prin Banul Manta a lovit în două rânduri – 1594 și 1595 – cetatea, reușind să o elibereze pentru scurtă vreme. Otomanii, revenind în cetate, o repară – refac zidurile ei distruse anterior. Un fapt ce a trebuit lămurit este dacă încă din secolul al XVI-lea, adică de la începutul ei, citadela (cetatea) beneficia și de o fortificație pentru așezarea civilă, așa cum se înțelege din unele relatări ale evenimentelor de mai sus. În veacul al XVII-lea, cetatea va fi lovită puternic, în 1659, de Mihnea al III-lea, domnul Țării Românești, care "o arde”, după relatarea lui Miron Costin, la momentul răscoalei sale contra Porții. Odată cu secolul al XVIII-lea, cetatea a fost amplificată, în sensul realizării unui val cu șanț și palisadă care a înconjurat așezarea civilă. Am analizat dacă aceste lucrări înseamnă un lucru nou sau ele doar reparau și eventual dezvoltau realități mai vechi. Lovitura puternică primită în 1810, la un veac după asediul din 1711, se poate "citi” în diferențele ce apar între planul austriac din 1790 și cel otoman din 1819, ultimul de dinaintea demolării ordonate de ruși. Reconstituirea cetăţii reclamă cunoaşterea unor documente de arhivă aflate la BOA – Arhiva Otomană de pe lângă Președinția Consiliului de Miniștri al Republicii Turcia (T.C. Bașbakanlɩk Osmanlɩ Arșivi) – din Istanbul, ce au fost şi continuă să fie scoase la lumină, la fel cum investigaţiile arheologice de ultimă oră aduc importante lămuriri problematicii ridicate de o astfel de tentativă.

    Un alt segment al lucrării a identificat vestigiile rămase din Cetatea Brăilei, între care dețin un loc important Pulberăria nouă și hrubele cu caracter militar. Restaurarea acestora, a unora dintre ele, reprezintă o provocare dintre cele mai importante pentru edilii și locuitorii Brăilei.       Am încercat să identificăm acele suprafețe din aria vechii cetăți unde sunt posibile și reconstituiri ale elementelor dispărute, de exemplu ale bastioanelor, cel puțin la înfățișarea lor ultimă, de acum două veacuri (1819). Am beneficiat în acest demers de o nouă și importantă descoperire din zona de sud a ultimei fortificații: un acces către și dinspre ultimul bastion al fortificației (val – palisadă – șanț), cu mari șanse de a fi restaurată și astfel pusă în valoare.              Punerea în valoare va însemna un program ce va cuprinde restaurarea unor vestigii rămase din cetate (Pulberăria nouă, Poterna, Zidul IV – val și șanț cu palisadă; Acces – intrare – ieşire – spre bastionul extrem sudic) şi apoi valorificarea sa turistică și muzeistică.

     CD-ul include: 1. Planuri istorice; 2. Cetate – Hrube – Pulberărie; 3. Suprapunere cetate peste planul actual al Brăilei; 4.1. Plan machetă 1790; 4.2. Plan machetă 1819; 4.3. Plan machetă – reconstituire; 5. Traseu vizitare obiective Brăila; 6. Borne marcaj laser; 7. Panou afișaj.

    Lucrarea este un semnal de salvare, temelia unor proiecte viitoare, un instrument ştiinţific şi de promovare a celui mai fascinant brand turistic al Brăilei.

Pentru informaţii suplimentare:

Prof. univ. dr. Ionel Cândea, managerul Muzeului Brăilei Carol I, manager de proiect 0339.40.10.02, 0339.40.10.03

***Muzeul Brăilei "Carol I"

Biblia de la Blaj

Muzeul Civilizatiei Dacice si Romane

Deva

1 - 30 noiembrie 2015

COMUNICAT

   Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane Deva propune vizitatorilor, începând cu data de 

1 noiembrie 2015, o nouă piesă în categoria Exponatul lunii, piesă ce poate fi admirată în spaţiul special amenajat la intrarea în Palatul Magna Curia.

  Exponatul lunii noiembrie 2015 face parte din colecţia de carte veche a MCDR fiind reprezentat de un exemplar al Bibliei tipărite la Blaj în anul 1795 și semnalează două aniversări: împlinirea a 270 de ani de la naşterea traducătorului ei, ilustrul cărturar al Şcolii Ardelene, Samuil Micu, precum şi a 220 de ani de la tipărirea acestei ediţii a Bibliei.

   Personalitate culturală de excepţie, Samuil Micu (1745-1808) a contribuit la dezvoltarea şi modernizarea culturii române, prin lucrările scrise şi prin activitatea desfăşurată, precum şi la accentuarea conştiinţei naţionale şi la preţuirea limbii române. Publicarea Bibliei la Blaj, în anul 1795, a fost susţinută de episcopul greco-catolic Ioan Bob (1739-1830), care a manifestat o evidentă înţelegere a culturii şi a necesităţii promovării ei în rândul românilor ardeleni. În anii următori, Biblia de la Blaj a fost folosită ca model pentru ediţia Bibliei în limba română de la Petersburg, din 1819, al Bibliei de la Buzău, 1854-1856, precum şi al Bibliei editate de Andrei Şaguna la Sibiu, între anii 1856-1858.

    Cartea este scrisă în limba română, tipărită cu litere chirilice, în format mare, in folio (39x24 cm), însumând 1150 de pagini. De-a lungul timpului numeroase alte exemplare au fost în proprietatea unor biserici hunedorene din localităţi ca Bârsău, Gurasada, Haţeg, Hunedoara, Păucineşti, Peşteana, Sălciva, Sereca, Silvaşul de Jos, Valea Dâljii, Valea Lupului. Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane Deva deţine, în Colecţia de carte veche, două exemplare al Bibliei lui Samuil Micu.

Biroul de Relaţii cu Publicul

***Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane Deva

Ferestre din București și poveștile lor

Lansare de carte, expozitie de fotografie

Catalin D. Constantin

Libraria Carturesti Carusel, Bucuresti

5 noiembrie 2015

    Lansarea cărții Ferestre din București și poveștile lor și vernisajul expoziției de fotografie vor avea loc joi, 5 noiembrie, ora 19:30 la Librăria Cărturești Carusel. Vor vorbi despre carte Ioana Pârvulescu, Cristina Rusiecki, Radu Paraschivescu, Vintilă Mihăilescu și Cătălin D. Constantin.

 http://www.peterpanart.ro/ Intrarea este liberă.

    Cătălin D. Constantin, editorul cărții, a fotografiat, pe parcursul ultimilor zece ani, ferestrele caselor vechi din București. Pentru fiecare fotografie de fereastră există în carte o poveste. Scriitori, istorici, arhitecți, actori, medici, antropologi, jurnaliști, personalități de profesii diferite au imaginat, pentru o fotografie pe care și-au ales-o, o poveste.

Volumul cuprinde texte originale scrise de:

Sanda Nițescu, Florin Bican, Florentina Hojbotă, Radu Paraschivescu, Neagu Djuvara, Ioana Pârvulescu, Ioana Popescu, Marius Marcu-Lapadat, Constanța Vintilă-Ghițulescu, Rodica Mandache, Florina Pârjol, Alexandra Rusu, Cătălin D. Constantin, Vintilă Mihăilescu, Andreea Răsuceanu, Angela Martin, Carmen Dobre, Alyssa Grossman, Anca Nistor, Lucia Toader, Călin Andrei Mihăilescu, Doina Ruști, Dan Stanca, Paul Cernat, Augustin Ioan, Dragoș Dodu, Lelia Zamani, Sergiu Singer, Silviu Angelescu, Ovidiu Olar, Maria Ellis, Dan Lăcătuș, Radu Comșa, Andreea Roșeț, Iuliana Alexa, Ioana Tudora, Marina Tatarâm, Teodora Dumitru, Alexandru Bogdan Georgescu, Adriana Mocca, Ștefania Ursu, Călin Torsan, Ana Maria Moldovan, Ruxandra Beldiman, Alfred Dumitrescu, Oana Fotache, Cătălina Popescu, Alexandru Calcatinge, Ciprian Voicilă, Mircea Deaca, Nicolae Constantinescu, Laura Dumitrescu, Margareta Șipoș, Cristina Rusiecki, Maria Voichița Grecu, Dorin Liviu Bîtfoi, Cristina Bogdan, Cristiana Oprea, Andrei Tudor, Adrian Majuru, Șerban Anghelescu, Marius Chivu, Cezar Petre Buiumaci, Iris Spiridon, Adrian Stoicescu, Lila Passima, Nadia Tunsu, Daniel Sur, Cosmin Manolache, Ioana Ruxandra Fruntelată, Laurențiu Ene, Radu Herjeu, Cristina Cioran, Lucia Terzea-Ofrim, Marius Vasileanu.

    Apariția volumului, în condiții grafice excelente, a fost posibilă cu sprijinul Administrației Fondului Cultural Național.

Evenimentul este organizat în parteneriat cu librăria Cărturești.

***Ferestre din București si poveștile lor‎Ferestre din București și poveștile lor

Lansare de carte

Cristian-Dragos Caldararu

Muzeul Casa Cuza Voda, Galati

4 noiembrie 2015

    Editura Muzeului de Istorie Galaţi vă invită miercuri, 4 noiembrie 2015, ora 13:00, la evenimentul editorial prilejuit de lansarea lucrării Mosia "Balta Bratesului" din tinutul Covurlui (1448-1847), autor Cristian-Dragoș Căldăraru.

     Istoria orașului Galați, reședința fostului ținut Covurlui, este strâns legată de existența cursurilor de apă Dunărea, Siretul, Prutul și Chineja, dar și a lacurilor Brateș și Cătușa.

Lacul Brateș a fost unul din cele mai mari din România, fiind situat în sud-estul Moldovei, în apropierea municipiului Galați și în zona de confluenţă a Prutului cu Dunărea. Toponimul "Brateș” îl întâlnim în documentele de la începutul secolului al XV-lea, provenind "probabil dint-un nume comun, cu topicul care astăzi şi-a pierdut înțelesul”.

    În acest spațiu geografic și istoric cuprins între Dunăre, Prut și Pruteț, s-au derulat de-a lungul secolelor o serie de evenimente cu implicații semnificative în plan social, economic, politic și militar. Iată de ce considerăm oportun acest demers al nostru de a prezenta istoria Bălții Brateș de la ținutul Covurlui, așa cum a fost ea rânduită cu ajutorul documentelor, dar și al hotărârilor instanțelor de judecată. Factorul economic, în primul rând, dar și cel strategic, au determinat autoritățile pământene să păstreze identitatea acestui loc, iar argumentul principal îl reprezinta cel mai vechi document, ispisocul de la 15 iulie 1448, completat mai târziu, în secolele XVIII-XIX, de planuri și hărți cadastrale.

    Evenimentul se va desfăşura la Muzeul Casa Cuza Vodă, str. Al. I. Cuza, nr. 80.

Vă aşteptăm !

***Muzeul De Istorie Galati

Exponatul lunii: Fazanul (Phasianus colchicus)

Complexul Muzeal de Stiintele Naturii Ion Borcea

Bacau

noiembrie 2015

    Face parte din ordinul Galiiformes, familia Phasianidae. Fazanul de vânatoare este o încrucisare între subspeciile fazan caucazian (colchicus), gulerat (torquatus), mongolic (mongolicus) şi tenebros (tenebrosus).

   Denumirea genului Phasianus provine din cuvântul grecesc "phasianos”, care înseamnă "de pe râul Phasis” (situat pe coasta de est a Mării Negre). Astăzi, râul poartă denumirea Rion.

A fost introdus în România de foarte multă vreme, înainte de anul 1500 în vestul Transilvaniei şi după 1900 şi în sudul ţării.

    Fazanul este o pasăre poligamă, fiecare cocoş având 5-6 găini. Împerecherea are loc în lunile martie-aprilie. Cuibul este destul de rudimentar (căptuşit cu frunze şi iarbă uscată), construit la adăpost (în tufişuri, buruienişuri, fânaţe).

Pentru mai multe informaţii vă asteptăm la muzeu!

***Complexul Muzeal Ion Borcea

Zilele Culturii Ruse

Bucuresti

editia a V-a, 3 - 30 noiembrie 2015

***Natalia Muzhennikova‎Zilele Culturii Ruse, editia 5

Exponatul lunii

Muzeul Poni - Cernatescu

Iasi

noiembrie 2015

    În luna noiembrie, Muzeul Poni-Cernătescu din cadrul Complexului Muzeal Național Moldova Iași propune publicului, în cadrul proiectului Exponatul lunii, colecţia de mostre mineralogice, utilizată de chimistul Petru Poni ca material didactic pentru studenţi.

    Pasiunea lui Poni pentru domeniul geochimic şi petrografic s-a concretizat prin descoperirea unor minerale, cum ar fi, în anul 1870, broștenita (manganit de Mn, Fe şi Ca), pusă în evidență în șisturile de la Broșteni și badenita (arsenio-bismutură de Co, Ni şi Fe), remarcată în anul 1900, la Bădeni - Ungureni. Acestea sunt menţionate, prin citări bibliografice, încă din 1900, de către M. Wyrouboff, în Bulletin de la Société Française de Minéralogie, N0 8, p. 223. 

    Pe parcursul carierei sale pedagogice Poni a studiat un număr important de minerale, printre care s-au numărat: muntenita, moldavita, rumanita, ozocherita ș.a. cărora le-a precizat structura chimică, forma de cristalizare, aria de răspândire şi proprietăţile fizico-chimice.

    Intrată în patrimoniul muzeal prin intermediul donaţiei profesoarei Florica Mageru, nepoată a savantului Petru Poni, colecţia reuneşte 36 de mostre minerale, aşezate în cutii customizate cu dimensiuni de 340 x 240 x 17 mm. Din punct de vedere al structurii chimice, mostrele aparţin grupelor: elemente minerale (nichelina, sulful); oxizi (piroluzit, casiterit, rutil, spinel); sulfuri (pirită, molibdenitul); carbonaţi (aragonit, whiterit, malachit); sulfaţi (gipsul, celestina); silicaţi (granaţi, muscovitul, biotitul, talcul).

    Colecţia oferă o imagine clară în privinţa nivelului atins de ştiinţele Pământului în Iaşul universitar al epocii în care a trăit Poni. Mostrele mineralogice pot fi utilizate şi astăzi ca etalon de identificare în cadrul unui laborator de profil sau ca principal component al unei truse geochimice de teren.

    Vă așteptăm la Muzeul Poni - Cernătescu din str. Mihail Kogălniceanu Nr. 7 B, Iași pentru a admira colecția de mostre mineralogice cercetate de Petru Poni de-a lungul carierei sale științifice.

***Muzeul Stiintei Si Tehnicii