Muzeul Militar National Regele Ferdinand I
Personalitatea lunii iunie
Bucuresti
2013
MAREŞALUL CONSTANTIN PRESAN (1861-1943)
S-a
născut la 27 ianuarie 1861 în localitatea Sterianul de Mijloc, comuna
Butimanu, plasa Snagov, astăzi judeţul Dâmboviţa. Încă de tânăr a fost
atras de cariera militară, astfel încât a urmat Şcoala
fiilor de militari din Iaşi, Şcoala de ofiţeri din Bucureşti
(1878-1880), Şcoala specială de artilerie şi geniu, arma geniu,
desăvârşindu-şi pregătirea militară de specialitate la Şcoala de
aplicaţii de artilerie şi geniu de la Fontainebleau, Paris (1883-1886),
unde a obţinut şi brevetul de ofiţer de stat major.
A fost avansat,
succesiv, la gradele de sergent (1879), sublocotenent (1880), locotenent
(1883), căpitan (1887), maior (1892), locotenent-colonel (1895),
colonel (1901), general de brigadă (1907), general de divizie (1914),
general de corp de armată (1916) şi mareşal al României (1930).
În
întreaga sa carieră militară a comandat subunităţi, unităţi şi mari
unităţi ale armatei române, făcând, totdeauna, cinste uniformei militare
şi funcţiei îndeplinite. Recunoscându-i-se rezultatele deosebite
obţinute la comanda batalioanelor şi regimentelor de geniu, în anul 1904
a primit, pentru prima dată, comanda unei mari unităţi, Brigada 13 de
infanterie Bârlad, pe care a condus-o până în anul 1910. Până la
intrarea României în Primul Război Mondial, generalul Constantin Presan a
mai comandat Divizia 10 Infanterie (1910-1911), Divizia 7 Infanterie
(1911-1914), Corpul 3 Armată (1914), precum şi Corpul 4 Armată
(1915-1916). În această funcţie, în perioada premergătoare intrării
ţării noastre în prima conflagraţie mondială, generalul Presan s-a
implicat în mod activ în pregătirea condiţiilor specifice desfăşurării
operaţiilor militare din zona de competenţă. Sub ordinele sale au fost
executate lucrări genistice pentru întărirea poziţiilor româneşti la
graniţa cu Austro-Ungaria, recunoaşteri în interiorul teritoriului
inamic pentru adunarea de informaţii necesare declanşării ofensivei la
vest de Carpaţi, constituirea de grupuri de acoperire în trecători,
precum şi instruirea trupei în conformitate cu prevederile planurilor de
operaţii.
În iulie 1916, la cererea expresă a regelui Ferdinand I şi a
lui Ion I. C. Brătianu, generalul Constantin Presan, împreună cu alţi
factori de comandă ai Armatei române, a participat la conceperea şi
definitivarea Planului de campanie, elaborând documentul-cadru intitulat
Proiectul de operaţiune în vederea unui război contra Puterilor
Centrale şi a Bulgariei. România aliată cu Quadrupla Înţelegere,
cunoscut şi sub numele de Ipoteza "Z”. În virtutea acestui plan şi a
înţelegerilor politico-militare dintre România şi Puterile Antantei, la
14/27 august 1916, Consiliul de Coroană al României a hotărât declararea
stării de război cu Austro-Ungaria, fapt ce l-a găsit pe generalul
Presan în centrul evenimentelor.
Astfel, la data declanşării
mobilizării generale, Corpul 4 Armată s-a tranformat în Armata de Nord,
generalul deţinând comanda acesteia în perioada 15 august-9 noiembrie
1916. În timpul Primului Război Mondial a mai comandat Grupul de Armate General Constantin Presan, în perioada noiembrie-decembrie1916,
ulterior fiind numit şef al Marelui Cartier General între decembrie
1916-aprilie 1918 şi noiembrie 1918-aprilie 1920.
În aprilie 1920 a fost
trecut în rezervă, primind onorurile cuvenite pentru prestaţia din
anii Războiului de Întregire. Momentul cel mai important al carierei
sale militare l-a constituit pregătirea bătăliilor din vara anului 1917
de la Mărăşti, Mărăşeşti, Oituz. În calitatea sa de şef al Marelui
Cartier General, generalul Constantin Presan a reorganizat trupele
române dislocate în Moldova, a luat măsuri pentru restabilirea
disciplinei în rândul ofiţerilor şi trupei, refacerea moralului
efectivelor combatante, redimensionarea şi reînzestrarea armatei,
reglementarea raporturilor de comandament cu aliatul rus, precum şi
contracararea şi neutralizarea efectelor revoluţiei bolşevice din Rusia. Succesele obţinute de trupele române în cele trei bătălii de
la Mărăşti, Mărăşeşti şi Oituz au demonstrat, odată în plus, deosebitele
capacităţi de comandă şi organizatorice ale generalului Constantin
Presan, care, prin conceperea planului de luptă şi comanda efectivă a
trupelor în teatrul de operaţii, a oprit înaintarea trupelor Puterilor
Centrale şi a redesenat aliniamente de luptă.
Deşi, după pensionare,
generalul Presan s-a retras la moşia sa de la Schinetea, ţara, colegii
şi foştii subordonaţi nu l-au uitat. În 1921, prin aprobarea de către
parlament a Legii relativă la introducerea unor modificări privitoare la
pensiile celor care au luptat în Războiul pentru Întregirea Neamului,
pensia generalului va creşte de la 650 lei la 3090 lei. Un an mai
târziu, la propunerea generalului Mărdărescu, ministru de război,
generalul Presan a fost numit cap al Regimentului 7 ,Racova nr. 25, al
cărui comandant fusese în perioada 1901-1904.
La 7 iunie 1923 generalul
Presan a fost primit în Academia Română, ca membru de onoare. La 13
martie 1924 regele Ferdinand a promulgat legea adoptată de parlament
prin care se autoriza ca generalul Presan să poarte toată viaţa uniforma
militară şi să se bucure de onoruri militate. Cea mai mare recunoaştere
a meritelor sale avea să vină la 25 octombrie 1930, când regele Carol
al II-lea i-a conferit înalta demnitate de mareşal al României.
În anul
1936, la împlinirea vârstei de 75 de ani, armata, în frunte cu şeful
Marelui Stat Major, generalul Nicolae Samsonovici, a organizat o
ceremonie specială, la care a fost prezent şi primul ministru Gheorghe
Tătărăscu, personalitatea mareşalului fiind elogiată de generalul
artilerist Alexandru Lupescu, cel care i-a fost subşef al Marelui
Cartier General.
La 30 martie 1938, după instituţionalizarea Consiliului
de Coroană, regele Carol al II-lea l-a numit pe mareşalul Presan
consilier regal. În calitatea sa de şef al armatei, a fost
senator în mai multe legislaturi, refuzând însă să se implice efectiv în
viaţa politică.
În plan personal, Constantin Presan a avut o viaţa
presărată cu momente favorabile, dar şi cu perioade mai puţin faste.
Astfel, la 4 decembrie 1888 s-a căsătorit cu Clementina Bantaş de care a
divorţat în anul 1892. Din această căsătorie a rezultat o fată,
Constanţa, pe care a recunoscut-o la vârsta de doi ani. La 8 noiembrie
1892, Constantin Presan s-a căsătorit cu Elena Olga Eliad, cu 16 ani mai
tânără, originară din Filipeşti-Târg, judeţul Prahova. Pentru că nu au
avut copii, cuplul a înfiat-o pe Olga Antoaneta Eliad. În anul 1896,
soţii Presan au cumpărat moşia şi conacul Schinetea, comuna Dumeşti,
judeţul Roman, cu o suprafaţă de 1100 ha. unde generalul s-a retras după
război şi, unde, a fost înmormântat alături de soţia sa.
