Muzeul de Artă Populară Constanţa organizează în perioada
20-22 august 2015 manifestarea Meşteşuguri tradiţionale – prelucrarea
artistică a lemnului prin care dorim să prezentăm meşteşugurile tradiţionale
româneşti în continuitate şi evoluţie artistică.
Lemnul de diverse esenţe este o materie primă care s-a găsit
cu uşurinţă în mediul înconjurător al satului românesc tradiţional şi a fost
folosit pentru construcţia caselor, bisericilor, mobilierului locuinţelor
ţărăneşti, mijloacelor de transport, uneltelor de muncă şi ustensilelor de uz
casnic.
Uşor de prelucrat cu unelte simple (topor, bardă, daltă,
briceag), lemnul permite realizarea unor forme şi decoruri diverse prin
utilizarea tehnicilor simple: cojirea, încovoierea, cioplirea, împletirea,
încrustarea, incizia, crestarea, pirogravarea, traforarea şi intarsia.
Este greu de enumerat toate categoriile de obiecte ale
„civilizaţiei lemnului” – cum este caracterizat întregul patrimoniu cultural
lăsat moştenire de meşterii lemnari ţărani români. Vom face referire la acele
categorii de obiecte din lemn în care funcţia practică este completată de cea
decorativă şi asupra căreia şi-a pus amprenta creaţia meşterului cioplitor în
lemn.
Lemnarii şi-au ales diferite esenţe pentru confecţionarea
obiectelor: bradul şi stejarul (esenţe tari) au fost întrebuinţate la
construcţii, fagul pentru lăzi de zestre, cornul şi alunul pentru bâte
ciobăneşti şi furci de tors, frasinul pentru cadre de uşi şi ferestre, paltinul
şi teiul pentru linguri, ploşti şi vase de bucătărie.
O primă categorie este reprezentată de arhitectura populară
din lemn, unde elementele decorative realizate în lemn se execută pe stâlpii
caselor şi porţi, ramele uşilor şi ferestrelor, paziile acoperişurilor, şi
constau în special în crestături geometrice, funia răsucită, crucea şi rozeta
ca simbol solar.
Altă categorie este acea a mobilierului caselor arhaice.
Tăbliile patului, blidarele şi dulapurile, scaunele, laviţele, colţarele,
poliţele, culmea şi lăzile de zestre sunt piese tâmplăreşti înfrumuseţate prin
crestături în lemn de o mare varietate.
Al treilea câmp de aplicare a crestăturilor în lemn este cel
al uneltelor legate de îndeletniciri tradiţionale româneşti. De menţionat sunt
furcile de tors şi fusele, bâtele ciobăneşti, cutii pentru sare şi făină,
căuce, scafe, cupe şi linguri cu cozi decorate.
Sub raport ornamental, obiectele de lemn sunt decorate cu
motive geometrice, cosmice, vegetale, antropomorfe şi zoomorfe, încifrând
sensuri adânci referitoare la viaţa şi moarte, la originea şi dezvoltarea
universului, a societăţii omeneşti şi a rosturilor ei.
Între aceste motive se disting zimţii sau "dinţii de lup”
(cu scop protector), spirala, rombul, cercul cu "rozeta vânturilor” – ca
reprezentare a simbolului solar, funia şi torsada ca simboluri ale vieţii,
crenguţa de brad, frunza, conul, floarea – ca elemente ale cadrului natural,
reprezentări animaliere şi umane – ca înţelegere şi reprezentare a relaţiilor
omului cu natura.
Muzeul nostru deţine în colecţiile sale de patrimoniu
categorii de obiecte din lemn din toate provinciile istorice româneşti, care
ilustrează meşteşugul prelucrării artistice a lemnului: mic mobilier ţărănesc –
lăzi de zestre, scaune, blidare, lingurare , vase şi ustensile de uz casnic din
lemn – găvane, covate, căuce, bote, ploşti, măsuri de lapte şi cereale, linguri
şi linguroaie, unelte de muncă – dintre care cele mai decorative sunt furcile
de tors, care pe lângă funcţia practică deţin şi pe cea ceremonială de obiect
de recuzită obligatorie în ceremonialul nunţii. Din inventarul pastoral se
detaşează tiparele de caş folosite în mod tradiţional în Vrancea (în procedeele
de preparare a laptelui la stână), decorate prin excizare cu motive solare sau "pomul vieţii”.
La manifestarea organizată de muzeul nostru vor participa 4
meşteri populari din Muntenia, Oltenia şi Moldova care reprezintă meşteşugul
tradiţional al prelucrării lemnului, atât în domeniul vaselor de uz gospodăresc
cât şi în cel al decorării tradiţionale a obiectelor din lemn.
Bucur Bădălan vine din satul Băbeni, jud. Vâlcea, un centru
specializat în meşteri lemnari care confecţionează obiecte de uz gospodăresc,
vândute apoi în târgurile din Oltenia şi din întreaga ţară. Ei lucrează găvane,
covate, platouri, scafe, linguri, mese rotunde şi scăunele cu trei picioare fiind
obiecte din lemn destinate uzului gospodăresc, ele sunt în principal
nedecorate, accentul fiind pus pe calitatea esenţei lemnului de tei modelat în
diferite forme prin tehnici simple: tăiere, cioplire, scobire, şlefuire.
Meşterul popular Manea Alexandru lucrează în comuna Ulmi,
jud. Dâmboviţa, mic mobilier ţărănesc: blidare, lingurare, mese şi scaune, care
sunt acoperite integral cu crestături în lemn, având în special caracter
decorativ.
Tot din Dâmboviţa, localitatea Moreni, este invitat meşterul
Moldoveanu Vasile, un mare maestru în prelucrarea artistică a lemnului. Ramele
icoanelor sale, ca şi candelele icoanelor – troiţă, sunt acoperite cu
crestături, între motivele cele mai folosite fiind „funia răsucită” – ca simbol
al vieţii. El mai realizează o varietate de cruci de mână, troiţe, furci de
tors şi lăzi de zestre, după modele tradiţionale.
Din Moldova – Tg. Neamţ – va fi prezent meşterul popular
Solcanu Vucol care realizează crestături pe cozile lingurilor din lemn în care
sunt încifrate simboluri magice şi rituale legate de ceremonialurile nupţiale.
Prin prezenţa la Constanţa a acestor meşteri populari
lemnari, demonstrăm continuitatea şi evoluţia acestui meşteşug tradiţional cu o
excepţională dezvoltare pe teritoriul României şi modul în care s-au perpetuat
formele tradiţionale şi motivele decorative realizate prin crestături în lemn.
***Muzeul de Artă Populară Constanța