Muzeul Judetean Valcea
Ramnicu Valcea
aprilie 2016
Piesa
datează din a doua jumătate a secolului al XIX-lea şi a aparţinut lui Eliodor
Constantinescu, fiind folosită de acesta în Primul Război Mondial. Exponatul a
fost achiziționat de către Muzeul Județean Aurelian Sacerdoțeanu Vâlcea în
anul 1979, de la soţia acestuia, Constantinescu Maria.
Sabia are
garda din alamă, prevăzută cu cinci grife ornate pe exterior cu frunze de
stejar. La partea inferioară are două lentile decorate pe avers cu stema regală
şi pe revers cu firul regelui Carol I. Mânerul este din ebonită neagră, ornat
cu sârme din alamă dispuse transversal. La partea superioară, sabia se termină
cu un cap de vultur (acvilă) al cărui gât se continuă pe latura posterioară a
mânerului. Mânerul este prevăzut cu un buton de fixare ornat cu o coroană. Lama
din oțel cromat este încovoiată la vârf, ascuţită, prevăzută cu tăiş şi
contratăiş. Ca forme de decor sunt prezente motivele florale, având pe avers
cifrul regelui Carol I şi pe revers stema regală.
Teaca este
din oţel nichelat, încovoiată, prevăzută cu două brăţări, fiecare având câte un
inel circular de fixare. Brăţara superioară are un inel aplatizat dispus pe
partea inferioară. Are potcoava asimetrică. Dragonul
are ciucurele din fir auriu şi banderolă aurie.
Dimensiunile
sabiei și ale tecii sunt următoarele:
• Lungime
sabie: 98,5 cm, lățime sabie: 2,5 cm
• Lungime teacă: 84,5 cm, lățime teacă: 3 cm
Eliodor
Constantinescu
S-a născut
la 16 septembrie 1878 la Râmnicu Vâlcea, într-o familie de intelectuali;
copilăria şi-o împarte între Râmnic şi Piatra Neamţ unde mergea la o soră mai
mare, Elena Arbore, rudă cu Ioan Slavici.
În perioada
1884-1891 urmează cursurile primare în oraşul natal, apoi se înscrie la Liceul
„Carol I” din Craiova pe care îl va termina şef de promoţie în anul 1897. Tot
în acest an se înscrie la Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Litere, pe
care a absolvit-o în anul 1902. La îndemnul dascălilor pleacă şi studiază în
Franţa, la Sorbona şi College de France între 1904 şi 1907.
Se
reîntoarce în ţară în anul 1907, fiind numit profesor definitiv la Râmnicu
Vâlcea, iar în anul 1908 întemeiază la Liceul Alexandru Lahovari „Ateneul de
conferinţe şi producţiuni artistice”.
Pentru
meritele sale, Ministerul Învăţământului l-a promovat mai întâi inspector
pentru învăţământul secundar, iar între 1 septembrie 1927-1 noiembrie 1927 a
ocupat funcţia de inspector general al învăţământului secundar, când a
demisionat din cauza unor nereguli semnalate de el şi care n-au fost
soluţionate corespunzător.
În anul
1929, obţine la Universitatea din Iaşi, doctoratul în litere cu menţiunea Cum
Laude.
Pe perioada
cât a fost director al Liceului Alexandru Lahovari, printre alte activităţi ale
sale, amintim: a îmbogăţit cu noutăţi editoriale biblioteca şi pinacoteca
acestuia, a dotat cu materiale laboratorul, a introdus asistenţa medicală în
şcoală, a creat postul de supraveghetor de ordine, a aşezat la intrare o placă
de marmură cu profesorii şi elevii morţi în războiul pentru întregirea
neamului.
La plecarea
sa în 1929 de aici a predat suma de 1546750 lei proveniţi din diverse
contribuţii, care au ajutat la construirea noii clădiri a liceului.
Pentru munca desfăşurată a fost distins cu numeroase ordine
şi medalii dintre care amintim: Răsplata pentru învăţământ, pentru merite
didactice cls. a II-a, Medalia bărbăţie şi credinţă cls. I-a, Coroana României în grad de Cavaler, Steaua României în grad de ofiţer, Răsplata muncii pentru 25 de ani în
serviciul statului precum şi cele din timpul războiului.
***
