Duminica, 2 iunie, incepand
cu ora 16.00, la Palatul Mogosoaia, expozitia personala a sculptorului
Cosmin Moldovan – Fragments of Your Lost Memories / Amintiri pierdute,
franturi.
Expozitia este organizata de catre Centrul Muzeal Palatele
Brancovenesti, in colaborare cu Galleria Machina di Rieti. Curator:
Claudio Scorretti.
"Avem o gândire cauzală [...] ar trebui să substituim gândirii
noastre istorice, cauzale, o gândire şi o imaginaţie spaţială, nu
temporală. Dacă am putea să nu istoricizăm, am avea altă reprezentare a
lumii, fiecare obiect aflându-se în spaţiu: o explicaţie non-cauzală a
lumii.” (Eugène Ionesco)
Fuziune, amalgamare, suprapunere, metamorfoză – în astfel de termeni
tehnica mixtă atât de proprie lui Cosmin Moldovan actualizează o viziune
sculpturală în mod esenţial fundamentată pe intermedialitate.
Descendent al unor generaţii succesive de sculptori români tributari
unui sens "înalt” al sculpturii înţeleasă ca artă figurativă şi
monumentală, Cosmin Moldovan – şi alături de el alţi tineri artişti în
curs de afirmare din România – propune un demers artistic care merge,
din multe puncte de vedere, împotriva curentului.
Şi aceasta întrucât, înainte de toate, Cosmin Moldovan nu intenţionează să demoleze establishment-ul
artistic dintr-o singură lovitură. Nu ar fi primul care ar face aşa
ceva, nu încape îndoială, dar miza acestui artist pare să fie alta decât
deconstrucţia agresivă a pattern-urilor sculpturale. Într-o
abordare cu totul personală a răbdării, fără urmă de infatuare, Cosmin
pare să-şi fi propus o contrazicere lentă a sensurilor "strongly
established” ale artei în ţara sa de origine.
Cu lucrările sale de
dimensiuni câteodată liliputane, am putea spune – dacă ar fi să le
raportăm la operele maeştrilor –, ceea ce îmblânzeşte cu mult propria sa
tentativă de a extinde considerabil sfera artisticului, Cosmin
Moldovan (re)descoperă, într-o manieră cu totul personală, comunicarea
integratoare între sculptură, instalaţie şi ficţiune poetică.
Atenţia spectatorului se focalizează din prima clipă în expoziţia
semnată de Cosmin Moldovan asupra temei dominante – fuziunea între
fiinţa umană şi mecanismul de locomoţie. Fragments of Your Lost Memories
este o explorare fascinantă a relaţiei dintre om şi mijloacele prin
care se pune în mişcare. Rudimentare amândouă, şi omul şi aceste
mecanisme locomotorii neobişnuite: este chiar această elementaritate
elementul prin care Cosmin Moldovan descoperă cele mai insolite
modalităţi de coabitare, de apropiere sau de metamorfoză între om şi
maşină. Figura centrală din creaţiile artistului român cu siguranţă nu
este fiinţa umană şi nici mijlocul de locomoţie: dacă este să vorbim
despre un protagonist, acela este dublul pe care îl formează împreună,
asamblajul între om şi mecanismul care produce mişcarea. Iar alegerea
materialelor diferite pentru a reprezenta cele două personaje ale
coabitării – lemn, metal etc. – subliniază profunda lor entitate
distinctă, doar pentru a întări, în fond, perfecta lor fuziune. Dispare,
în acelaşi timp, şi soclul sculpturii: în locul lui, în majoritatea
lucrărilor, apar roţi (adevărate!), iar atunci când lipsesc şi ele, lasă
locul unor… picioare – cum se întâmplă în Strălucitorul animal atins duios cu mâna mea roşie.
Mijloace de locomoţie în toată puterea cuvântului, aşadar, încărcate
nu doar de pasageri, dar şi de un întreg arsenal de bizare instrumente
domestice, singurele, de altfel, care amintesc de vagi referinţe
duchampiene, dada sau pop art: tuburi, robinete etc.
Le mécanique plaqué sur du vivant – în această asociere
între elementul uman şi cel mecanic, fireşte că prima referire
metaculturală care ne vine în minte este teoria bergsoniană a râsului.
Dar este oare un sens al comicului cel pe care îl transmit lucrările lui
Cosmin Moldovan ? Artistul ne aşează în faţă, de exemplu, un alt
minuscul mecanism de locomoţie – ca o caleaşcă – jumătate din lemn,
jumătate din cupru. Sprijinit pe roţi, duce în spate un tub galben cu
vârful îndoit, roşu. În faţă, aşezată, o fiinţă de aparenţă feminină,
delicată, sculptată probabil în lemn. Ţine în mână un obiect de formă
alungită, ar putea fi un fluier sau un obiect pentru tors – o furcă sau
altceva. Nimic comic în această scenă. Să-l ascultăm pe Cosmin
Moldovan: Bunica împletea gândul precum vântul. Cu titluri de o
asemenea densitate poetică, artistul curăţă, am putea spune, şi
îndepărtează acele reziduuri de strident, dizarmonic, artificial sau
comic pe care mecanismul infiltrat în compoziţia lucrărilor sale le
poate transmite.
Apare adesea în titlurile pe care Cosmin Moldovan le alege pentru a
ilustra creaţiile sale cuvântul orizont, la fel ca o întreagă serie
semantică a amplitudinii spaţiului exprimată în termeni non-spaţiali
(întuneric, asfinţit etc.) – Priveşte în urmă cu mândrie la nimicul orizontului tău, Pustiul tău creştea în orizontul meu, Întunericul învăluia roşul cu grijă, Călare pe asfinţitul roşu cu gust de metal etc. În aceleaşi titluri regăsim, deopotrivă, un dialog continuu între eu şi tu: Am înghiţit o stea, Am stors cuprinsul trupului tău strălucitor, Cu privirea te mângâiam, cu secera te gâdilam etc.
Învăluind aceste lucrări într-un mesaj verbal de mare poezie, Cosmin
Moldovan decide astfel să scoată aceste personaje anodine din anonimat.
Ajungem, iată, în această cheie de lectură a imaginii pornind de la
titlu, de la o interpretare care aducea în prim-plan fuziunea între
umanitate şi mecanism, la o perspectivă care o eludează pe prima, făcând
loc unor personaje care transcend existenţa lor de lemn şi metal în
căutarea unui orizont de transfigurare a staticei lor existenţe. Ar
putea fi – toate aceste personaje anonime din lemn şi metal – eroii unei
grandioase defilări a carelor de luptă, în culori strălucitoare, pe un
câmp de bătălie din vechea Grecie.
Geneva, aprilie 2013
Claudio Scorretti
