Lansare de carte
Nicoleta Roman
Libraria Humanitas, Cismigiu, Bucuresti
17 martie 2016
Editura
Humanitas vă aşteaptă joi, 17 martie, ora 19:00, la Librăria Humanitas de la
Cişmigiu, pentru lansarea cărţii Deznădăjduită muiere n-au fost ca mine. Femei,
onoare şi păcat în Valahia secolului al XIX-lea de Nicoleta Roman, un nou
volum apărut în seria Societate & civilizaţie a Editurii Humanitas.
La
eveniment vor participa Nicoleta Roman, doctor în istorie, specialist în
istorie socială, microistorie şi istoria familiei, cercetător la Institutul de
Istorie Nicolae Iorga din Bucureşti, Constanţa Vintilă-Ghiţulescu, doctor în
istorie şi civilizaţie la École des Hautes Études en Sciences Sociales, Paris;
cercetător la Institutul de Istorie Nicolae Iorga, Silvia Marton, doctor
în ştiinţe politice la Universitatea din Bologna; lector universitar la
Facultatea de Ştiinţe Politice a Universităţii din Bucureşti şi Gheorghe
Lazăr, doctor în istorie al Universităţii Laval, Québec, cercetător la
Institutul de Istorie Nicolae Iorga. Dezbaterea va fi moderată de Cătălin
Strat, redactorul volumului.
Această
carte recuperează din catagrafiile, condicile ecleziastice, actele
cancelariilor domneşti şi actele de procedură ale tribunalelor din prima
jumătate a secolului al XIX-lea istoria dureroasă şi discretă a femeilor
muntene. De neam ales, ţărănci sau femei pripăşite la oraş, româncele se
confruntă cu normele create şi impuse de bărbaţi. În faţa autorităţilor laice
şi bisericeşti, când se despart de soţii cu care trăiesc rău, când se lasă
răpite de iubiţii pe care familiile lor nu-i acceptă, când sunt judecate pentru
infanticid, pentru adulter, pentru furtişaguri mărunte, pentru vrăjitorie sau
pentru prostituţie, trebuie să se arate umile. Păcatele pe care le săvârşesc
reprezintă nu doar nelegiuiri sau rătăciri omeneşti, ci şi o pată adusă onoarei
bărbaţilor care le au sub oblăduire: taţi, fraţi, soţi. De aceea, pedepsele pe
care le primesc nu sunt din cale-afară de aspre, dar sunt infamante: însemnarea
la nas sau plimbarea şi bătaia în public.
Aceste „deznădăjduite muieri“ vor scăpa de obligaţia
respectabilităţii doar odată cu apariţia legislaţiei moderne, odată cu
emanciparea profesională sau făcând pasul fără întoarcere în lumea prostituţiei.
Dar până atunci, de cele mai multe ori, în jalbele lor îşi spun „ticăloasa de
mine“, o expresie care cuprinde slăbiciunea genului lor, neputinţa şi asumarea
răului pe care bărbatul îl vede în ele.
***
