"Oană fă un cuptor de pită că merem la Bălgrad! Am vorbit cu
Toader si Marcu, punem caii la caru’ mare si ne-om to’ duce!
Da’ ce treabă
avem noi la Bălgrad cu atâta pită?
Acolo-i Ţara
Oană, acolo-i Ţara si cum să nu him si noi acolo une-s toti ai nostri, ca nu
degeaba o murit atât amar de om ca sa hie Ţara laolalta, si pita ni-i de
trebuintă pentru ai nostri ca să duc cu garda Oană si cine stie de le-or da de
mancare! Or mai hi si altii flămânzi că-i mare Bălgradul cela, pomană-i
face la ai nosti dusi pe cea lume de pe front.
Asa a inceput lungul drum spre Alba Iulia al avrigenilor
nostri, la sfarsit de noiembrie ‘918.”
Stateam in car cu picioarele atarnand printre zabrelele
loitrei, mirosea a flori de pajiste, a vara si vocea bunicului venea parca din
alt timp povestind de vremi de sfarsit de noiembrie, de multimi de oameni, de
razboi si morti si de Ţara care se aduna toata la Alba Iulia. Tatal lui pierise
pe front, nu i s-au intors nici oasele acasa, trecuse muntii si isi lasase
familia pentru a-i aduce bucuria intregirii teritoriului romanesc, iar socrul
lui era cel din poveste, cel care o zorea pe Oana sa faca pita.
"Trei avrigeni faceau parte din delegatia de cinci membri ai
Cercului de la Cisnadie care urma sa mearga la Alba Iulia: profesorul Romul
Candea, invatatorul Ioan Nicolae (Presedintele Sfatului National) si stegarul
Ioan Berghia, comandantul Garzii Nationale din Avrig. Pe vremea aceea Comitatul
Sibiu avea cinci cercuri electorale, Avrigul facand parte din cercul de la
Cisnadie. Trei avrigeni urmau sa-si dea votul, oficial, pentru Marea Unire.
Cei trei avrigeni erau reprezentantii oficiali dar, din
proprie initiativa alti avrigeni au incarcat in carute pita, ceapa, oala cu fusui
si ulei de sambure (de lubenita), si-au luat cojoacele si sacii cu nutret
pentru cai si au luat drumul Balgradului "ca acolo sa aduna Tara”.
Avrigenii isi dadusera tributul in Marele razboi ca ei au
fost intotdeauna "daci” si au tinut cu Pamantul, multi dintre ei si-au lasat
oasele pe fronturi, au dat armatei romane cai, carute, merinde, scama si feşe
facute de femeile din sat, au dat calauze care au ajutat grupuri de osteni sa
scape din incercuire in ‘916 pe carari tainice peste munti, au dat tribut de
sange, de minte, de lucruri.
La Marea Unire ce se desavarsea la Alba Iulia pusese umarul,
din greu si Vasile Stoica, avrigean de-al lor care trecuse muntii inrolandu-se
in Armata Romana, trecuse oceanul pentru a sprijini si a milita pentru cauza
romaneasca in S.U.A., pusese umarul si Ioan Maxim si Locotenentul Vasile
Radutiu si multi altii care n-au asteptat sa vina frontul la ei ci au trecut
muntii, clandestin, intrand in randurile armatei romane. Unii au dezertat din
armata ungara trecand la "ai nostri” altii au plecat din "ţivilie” inrolandu-se
in trupele romanesti, dincolo de muntii pe care i-au trecut pe ascuns. Unii
s-au intors, altii, in acel noiembrie 1918 isi tarau inca ranita pe cararile
razboiului, iar cativa, prea multi, plecasera spre Dumnezeu lasandu-si oasele
pe fronturile pe care luptasera.
Pentru toti acestia vii si morti se pusesera in miscare acei
avrigeni pe drumul Balgradului, pentru vii ca sa le duca pita de-acasa si
pentru morti sa-i pomeneasca acolo unde se intregea Tara, caci pentru
intregirea asta cazusera si numele lor trebuia "cetit acolo, ca popi or hi
destui”.
Cand s-au intors de la Balgrad s-a adunat satul sa asculte
povestea si sa simta, sa atinga bucuria acestei intregiri, au plans muierile in
broboade, au ascuns in coltul ochilor cate o lacrima si batranii, au privit
catre muntele ce le veghease istoria si au simtit puterea pe care le-o da Ţara,
de maine n-or mai vorbi ungureste la scoala, de maine n-or mai pleca, in fata
strainului, capul, de maine, ba de azi, sunt stapani aici ei, n-or mai trece
muntii pe ascuns ci pe calea cea mare . Acum se implinise!
Am adormit in leganatul carului si auzeam prin somn vocea
blanda a bunicului cantand "Peste varful Surului / pe cararea muntelui / trec
catanele cantand / Sa lupte pentru pamant/ ...."
- Maria Grancea -
***Mi s-au umezit ochii citind aceste randuri...
