Clubul de lectură Institutul Blecher
Tramvaiul 26, București
8 decembrie 2013
Clubul de lectură Institutul Blecher vă invită, duminică 8 decembrie 2013, de la ora 19:00, în Tramvaiul 26 (strada Cercului nr. 6, sect. 2, București).
Vor citi (şi se va citi din) poeţii publicaţi în antologia Cele mai frumoase poeme din 2012 (Editura TracusArte, 2013; selecţie de Claudiu Komartin şi Radu Vancu).
"E limpede, acum, că 2012 a fost anul debuturilor. De prin 2002-2003 n-au mai fost atâtea debuturi foarte bune, câteva chiar excepționale, într-un singur an; ceea ce îmi dă senzația că, vorbind à la Vasile Conta « ondulațiunea universală » a poeziei are la noi o periodicitate de aproximativ zece ani: debuturile extraordinare nouăzeciste s-au grupat între 1992 și 1994; cele douămiiste, în 2002 și 2003; iar cele post-douămiiste, în 2011 și 2012. Anii anteriori cartografiați de Claudiu Komartin și de mine, adică 2010 și 2011, erau unii ai come back-urilor șaizeciste și optzeciste; 2012 e un an al newcomer-ilor, și cred că va fi privit de istoria literară drept momentul emergenței unei noi generații (sau promoții, sau contingent, whatever – căci, la urma urmei, what's in a name…). Am avut, recitind debuturile lui 2012, certitudinea că asist la geneza unei lumi.” (
Radu Vancu)
"A compune o hartă din numeroasele apariții editoriale ale unui an (niciuna nedepășind, ca peste tot în ziua de azi, tiraje mici și un public restrâns dar foarte devotat) nu ar însemna mare lucru dacă poeții care le semnează nu ar fi, prin textele lor, niște prezențe ce solicită limbii române – aceleia care se vorbește și în care se scrie astăzi – expresivitate și ascuțime, energie, vigoare lingvistică, înnoire și continuitate. Dorința noastră de a alcătui o imagine credibilă a poeziei scrise astăzi în limba română, selectând în fiecare an poeme remarcabile din cărți demne de remarcat, trebuia să adâncească o căutare conștiincioasă, atentă la vocile și discursurile care se impun în poezia noastră contemporană. Cele mai frumoase poeme reprezintă încercarea noastră de a scoate în evidență câteva linii de demarcație între teritoriile cele mai aglomerate și mai disputate ale poeziei românești de la acest început de secol. Pentru că limitele de demarcație sunt adeseori mai interesante decât teritoriile pe care le separă: am învățat asta de la câțiva dintre cei mai buni, iar unuia dintre ei, poetul, eseistul și profesorul Alexandru Mușina, plecat dintre noi prea devreme, îi este dedicată, în semn de recunoștință și de respect, această carte.” (
Claudiu Komartin)
