luni, 16 decembrie 2019
Exponatul lunii decembrie
Muzeul Național al Banatului
Timișoara
decembrie 2019
Lampa din argint expusă în luna
decembrie la Muzeul Național al Banatului a fost realizată la începutul
secolului XX într-un atelier din Sankt Petersburg.
Acest obiect de artă decorativă
ilustrează interesul aristocrației și marii burghezii din Sankt Petersburg
pentru fast și decor. Lampa are ca piesă centrală o cochilie mare de melc marin (Turbo marmoratus Linnaeus, 1758), puternic
lustruită pentru a se îndepărta stratul extern, astfel încât să fie vizibil
stratul sidefat, care îi conferă un aspect distins.
Dimensiunile cochiliei se încadrează în categoria medie pe
care o poate atinge specia, având 14.8 cm înălțime și 14.6 cm lățime.
Exponatul a fost achiziționat în
acest an și constituie o excepțională piesă de artă decorativă, lampa din
argint cu melc prezentând certe valențe artistice în cheie Art Nouveau.
Dan Hatmanu - Catalog de colecție
Lansare de carte
Minola Iutiș
Muzeul de Artă Iași
18 decembrie 2019
Tadeu Petriceicu Hasdeu – 250 ani de la naștere
Muzeul Național al Literaturii Române
București
17 decembrie 2019
Muzeul Național al Literaturii Române vă invită marți, 17
decembrie 2019, ora 16:00, în Sala
Perpessicius a sediului din Str.
Nicolae Crețulescu nr. 8, la Simpozionul Tadeu Petriceicu Hasdeu – 250 ani de
la naștere. La eveniment vor participa : Nicolae Mareș, Vasile Malanețchi
(Chișinău) și Octavian Onea. Moderator: Luigi Bambulea
Tadeu Hasdeu, fiul
lui Ion Hasdeu și al Margaretei Piorkuszewski, s-a născut în Polonia, în 1769,
chiar cu un secol înaintea nașterii, în 1869, a strănepoatei sale, Iulia Hasdeu.
La vârsta de 17 ani, ca urmare a unei aventuri amoroase,
fugea din Polonia și intra în armata austriacă. Promovat la gradul de
locotenent și decorat pentru bravura sa, purtându-și sacul plin cu poezii pe
care, fericit sau nefericit, copil sau bătrân, nu va înceta niciodată să le
scrie, revenea în Polonia și se căsătorea cu o domnișoară din ilustra familie
Denhof. Din această căsătorie, care a fost de scurtă durată, l-a avut pe Tadeu,
în 1806. La scurt timp se recăsătorește cu o frumoasă evreică și vor avea împreună doi băieți: Alexandru (1811-1872) și Boleslav
(1812-1886).
Dintre cei trei fii, Tadeu, a intrat foarte tânăr în garda
imperială rusească, și s-a afirmat cu multă distincție în războiul împotriva
turcilor în 1828. A fost colonel și comandant de regiment la vârsta de 30 de
ani, dar după pierderea logodnicei sale, a renunțat la tot, s-a retras la țară
și a murit într-o izolare completă, lăsându-l moștenitor pe valetul său.
Tadeu Hasdeu a murit în 1835 la vârsta de 66 de ani.
În literatura poloneză, Tadeu Hasdeu este cunoscut aproape
exclusiv prin două volume de traducere a teatrului lui Kotzebue, o traducere
magistrală după opinia atât de autorizată a lui Bentkowski.
***Muzeul Naţional al Literaturii RomâneSimpozionul „Tadeu Petriceicu Hasdeu – 250 ani de la naștere”
"un pictor normal în mijlocul unei lumi întoarse pe dos"
Arta plastică contemporană românească
Nicolae Gârbaciu (1886 - ?)
Spre deosebire de alţi pictori ai generaţiei sale, de la
Nicolae Gârbaciu nu ne-au rămas decât puţine mărturii. Se ştie că s-a născut la
Grindeni – Bălţi, la 1 ianuarie 1886, şi că şi-a desăvârşit studiile la
Academia de Arte Frumoase din Iaşi între 1917-1920, la clasa lui Octav Băncilă.
Între 1920-1922 a urmat cursurile Academiei libere la Bucureşti unde a lucrat
cu Ştefan Popescu şi Arthur Verona. În perioada interbelică s-a stabilit la
Braşov, iar între anii 1946-1947 ar fi participat la Saloanele Tinerimii
Artistice. Se ştie că între 1940 şi 1959 a organizat o serie de expoziţii
personale la Bucureşti, în care dominante au fost portretele şi peisajele.
Un articol de la sfârşitul anilor ‘50 al lui Ion Frunzetti,
dedicat operei lui Gârbaciu, ne dezvăluie un pictor normal în mijlocul unei
lumi întoarse pe dos. El îi remarca instinctul sigur, preferinţa pentru
genurile cele mai uzitate ale picturii tradiţionale (peisajul, natura moartă şi
portretul), armoniile cromatice expresive, chiar şi inegalităţile, însă în
general "deplina sinceritate a tuturor lucrărilor sale”, pentru a-l contrapune
tacit "celor ce fac compoziţie reuşită”, poate o aluzie voalată la arta grandilocventă,
angajată a momentului.
Majoritatea lucrărilor ce figurează acum în licitaţia Goldart
poartă datarea şi amprenta stilistică din perioada analizată de Ion Frunzetti
în articolul său şi este posibil ca acestea să fi participat la expoziţia
menţionată, încât picturile de azi pot fi pe deplin caracterizate cu vorbele de
atunci: "pictura lui nu e conceptuală, uscată, ci dimpotrivă musteşte de sevă,
de plenitudine, de bucuria de a trăi. În faţa priveliştii (Stradă la Tulcea, Din fereastră, Podul) el nu are nostalgii, nici tristeţi, nici regrete
fals paradisiace: priveliştea e cum e şi frumuseţea ei stă în faptul că poate
fi gustată cu ochii lacomi de culoare şi lumină, care o converteşte în giuvaer
de smalţ viu”. În naturile statice (cu flori galbene, cu cărti, cu vase) "Gârbaciu nu vrea decorativul; lui îi trebuie materialitatea deplină, tridimensională
şi perceptibilă tactil a lumii reale...”. Autoportretul, mai construit decât "Şirato” (portret cu unele reale calităţi, dar nu la înălţimea temei),
păcătuieşte prin caracterul timid, cam şcolăresc al articulării limbajului,
infinit mai spontan în peisaje.
Caracterizându-l pe autor drept un tonic, "ca vinul bun şi
aerul de munte”, Frunzetti îşi încheia articolul cu urmatoarea recomandare: "kafkienii şi sinucigaşii eventuali ar face bine să ocolească expoziţia, căci
ar putea risca să se tămăduiască de pesimism”.
În comunism, Gârbaciu, care a
dat socoteală pentru inadaptabilitate prin recluziune, a găsit, pe lângă
pictură, şi o altă cale de a ocoli pesimismul, preferând exilul. A emigrat, se
pare, în America, unde la fel de discret precum a trăit în ţara natală s-a
stins la o dată necunoscută.
***
Pliant - catalog expozițional,
Sala Galeriilor de Artă ale Fondului Plastic, Calea Victoriei 132, București.
15 martie - 4 aprilie 1959.