Centrul ceramic roman de la Durostorum

Muzeul Județean Ialomița 

Slobozia 

28 noiembrie 2019

    Muzeul Județean Ialomița și Muzeul Dunării de Jos Călărași doresc să prezinte publicului un important centru antic, cunoscuta Cetate Durostorum (Ostrov-Silistra), cetate romană ce se aflã în prezent în orașul Silistra.

    Cel mai probabil, orașul a apãrut ca o așezare tracicã, pe baza cãreia romanii au construit un oraș-cetate mare și bine fortificat pe Dunãre. Orașul a înflorit în primele secole al III-II î. Hr. sub numele de Durostorum pânã în anul 238 când a fost distrus de Carpi.

    Anticul Durostorum a fost fondat în anul 106 d. Hr., când, la ordinul împãratului Traian, pe teritoriul orașului a fost gãzduitã una dintre unitãțile de elitã ale Imperiului Roman – Legiunea XI Claudia. Acesta este începutul unei istorii remarcabile și glorioase. În anul 169 împãratul-filosof Marcus Aurelius declarã Durostorum oraș roman cu auto-guvernare – municipium. Gestionat de doi duumvri aleși, doi asistenți și doi conservatori-casieri ai municipiului. Orașul a fost afectat de invazia Costobocilor din anul 170, dar și-a revenit repede.

    Între secolele al II-lea și al VI-lea Durostorum este fort principal al imperiului împotriva barbarilor.

    Durostorum, este în zilele sale de glorie centru administrativ și economic și o stație vamalã importantã: se fondeazã clãdiri publice mari și frumoase, temple, bazilici, bãi și case particulare, statui de marmurã și basoreliefuri pe strãzi, fiind construite și apeducte.

    În anul 238, Carpii au cucerit cetatea, au jefuit-o și au condus locuitorii sãi în sclavie.

În anii 294, 303 și 304 – împãratul roman Dioclețian a vizitat Durostorum, care a devenit centrul eparhiei Mizia din anul 296.

    Aici, în anul 390 este nãscut "Salvatorul Romei", numit "Ultimul roman" – Flavius Aetius. 

Durostorum - Ostrov - Ferma 4

    Într-o zonã aflatã la aproximativ 2,5 km de castru, pe teritoriul României, se gãsesc ruinele unei așezãri civile, cu caracter preponderent meșteșugãresc, ale cãrei legãturi incontestabile cu Durostorumul, nu ne sunt deocamdatã definite.

    În decursul celor peste cincizeci de ani de cercetãri de teren completate de la începutul anilor nouãzeci și de cercetãri sistematice, din zonã au fost recoltate peste cincisprezece mii de artefacte (am luat în calcul numai piesele din depozitele Muzeului Dunãrii de Jos). Printre acestea, normal, se gãsesc numeroase piese ce ilustreazã viața spiritualã a locuitorilor și implicit a manifestãrilor religioase.

    Ele demonstreazã impunerea categoricã a religiei oficiale a Romei, datoritã stabilirii în regiune a coloniștilor civili și militari romani.

    Având un caracter meșteșugãresc, certificat de recoltarea din zonã a mii de piese mãrunte din lut, metal, os și sticlã, numeroase urme de cuptoare și gropi cu deșeuri menajere, așezarea aflatã pe teritoriul Fermei 4 - Ostrovit, este cunoscutã în literatura de specialitate ca având legãturi economice și, foarte probabil, administrative cu anticul Durostorum, aflat la mai puțin de 3,5 km spre vest.

    Ea se remarcã (pentru sec II - mijlocul sec. III p.Ch) ca unul dintre cele mai importante centre de producție meșteșugãreascã de la Dunãrea de Jos.

    Cunoscutã de mult timp, zona atelierelor ceramice din Durostorum cuprinde, alãturi de gropile de extragere a lutului și un important numãr de cuptoare.

    Atelierele prelucrau atât materiale de construcție, care poartã în exclusivitate ștampile ale legiunii a XI-a Claudia, precum și vase de uz casnic, opaițe, teracote.

    Aceste ateliere produceau o mare cantitate de obiecte din lut ars, cu distribuție în întreg territorium-ul Durostorum-ului, mai precis materiale de construcție purtând exclusiv ștampile ale leg. XI Claudia, dar și vase de uz casnic curent, opaițe sau teracote.

    Cunoscute de multã vreme, dar cercetate doar în chip ocazional, cuptoarele pentru ars ceramicã se aflã grupate în partea de nord-est a sitului, pe o lungime de cca. 400 m de-a lungul terasei Dunãrii. Grație sãpãturilor sistematice din ultimii ani, avem la ora actualã repertoriate 19 complexe (cuptoare), grupate tipologic în douã mari grupe, ținând cont de forma cuptorului: cuptoare cu focar rotund, respectiv cuptoare cu focarul rectangular.

    Materialul ceramic (și nu numai) de la Durostorum, atât cel produs local cât și cel de import se remarcã prin multitudinea de forme, variante, caracteristici ale pastei și ale manoperei, ce dovedesc importuri comerciale, importuri "personale” și automat, existența unor influențe în producția localã, din aproape toate colțurile Imperiului.

    Momentul în care atelierele ceramice de la Durostorum își înceteazã activitatea este plasat în ultimul sfert al sec. IV, dupã marea înfrângere în fața goților la Adrianopole (a. 378).

    Deși au fost documentate arheologic și urmele unei (foarte slabe) locuiri spre sfârșitul sec. V a. Ch., atelierele nu își vor mai relua niciodatã activitatea. O serie de piese târzii (imitații de sigillatae africane și opaițe), datate în a doua jumãtate a sec. IV și în cursul celui urmãtor, au fost produse în noi ateliere locale, într-o locație încã neidentificatã.

***Muzeul Judetean Ialomita‎Centrul Ceramic Roman de la Durostorum

Să ne cunoaștem artiștii

Arta plastică contemporană românească 

Mihaela Pastia Stănescu

Pliant - catalog expozițional.

Sala Galeriilor de Artă, Calea Victoriei, Nr. 132. București. 

Decembrie 1962.

Teatrul - "rațiunea de a trăi"

De pe scenele teatrului românesc de-odinioară 

Dorina Lazăr

Consemnare publicată în Almanah Cinema 1981. Decembrie 1980.

Dialoguri publicate în Gong '82, 

Almanahul Revistei Teatrul. Decembrie 1981.

Consemnare publicată în Revista România literară, Nr. 16, de joi, 18 aprilie 1985.

Consemnare publicată în Revista Cinema, Nr. 5. Mai 1987.

***Mai multe despre această actriță puteți afla și de aici: Wikipedia

Odoare bisericești - între neantizare și renaștere

Muzeul Județean Teohari Antonescu 

Giurgiu 

4 decembrie 2019

    Odoare bisericești - între neantizare și renaștere este un eveniment muzeal care are rolul de a arăta importanța procesului de restaurare asupra obiectelor pentru veșnicia lor, atât în spațiile de expunere culturală, cât și în cele de cult. El se va desfășura pe data de 4 decembrie, ora 11:00, la sediul central al Muzeului Județean Teohari Antonescu Giurgiu.

    Cu această ocazie, se va vernisa o expoziție de obiecte bisericești care au fost restaurate în decursul a câțiva ani de către domnul expert restaurator Dan Iliescu. Obiectele expuse vor fi însoțite de o serie de panouri care prezintă modul în care au ieșit la lumină prin restaurare obiectele în cauză.

***Muzeul Teohari Antonescu Giurgiu‎Odoare bisericești - între neantizare și renaștere

Pe simezele craiovene - Edificare

Arta plastică contemporană românească 

Gheorghe Berindei 

Muzeul de Artă Craiova 

28 noiembrie 2019 - 23 februarie 2020

   Organizată în colaborare cu MARe/Muzeul de Artă Recentă din București, expoziția retrospectivă reunește peste 40 dintre lucrările unuia dintre dintre cei mai inaccesibili și impenetrabili artiști români din a doua jumătate a secolului XX: Gheorghe Berindei (1921-1999). Cel mai frecvent complet ignorat de public, dar și de istoricii de artă și de curatori, deși uneori este văzut drept veritabila eminență din spatele întregului curent neo-ortodoxist din arta și cultura națională (înfiripat între anii ’60 și ’80), Gheorghe Berindei este un model de existență și de activitate artistică pentru tot ceea ce a însemnat geneza și dezvoltarea acelei arte care a constituit o alternativă la arta oficială a regimului comunist.

    Cu o operă restrînsă ca dimensiuni, lucrată în secret și cu extremă stăruință, Berindei a deschis doar o singură expoziție personală în timpul vieții, în 1987, la galeria Căminul Artei. Berindei  este pilduitor pentru asimilarea modernității în matca tradiției, sub presiunea trăirii traumei sociale în timpul dictaturii, dublată de angajarea în performanța spirituală privată, pentru a sintetiza sau cristaliza o formulă culturală și umană crucială în renașterea conștiinței din cenușa totalitarismului. Pictura lui Berindei, tot mai abstractă și ermetică odată cu maturizarea artistului, combină repere pregnante precum divizionismul și cromatismul violent de tip Van Gogh și Țuculescu, la început, cu fuziuni ulterioare surprinzătoare între tectonica formală modernistă a ultimei Școli pariziene postbelice (de la Poliakoff la Nicolas de Stael) și reflexele geometriilor secessioniste, sofisticate și misterios-decorative, de tip Koloman Moser, piratate, prin speculații numerologice și mistice, spre veritabile edificii simbolice dens structurate și încifrate.   

    Expoziția Berindei: Edificare conduce la descoperirea unui continent artistic nou, care a fost însă mereu acolo, sub stratul subțire pe care au circulat numeroase idei și practici artistice curente mult mai vizibile.  

   Alături de expoziție, catalogul omonim coordonat de Erwin Kessler este rezultatul unei cercetări de lungă durată in care autorii au beneficiat de sprijinul neprecupețit al familiei Berindei si in special al doamnei Elisabeta Patuleanu. Volumul constituie o primă conturare monografică a parcursului artistic și social al lui Gheorghe Berindei.

   Co-autorii Carola Chișiu și Cristian Vechiu contribuie cu o prezentare a biografiei extrem de accidentate a artistului, impregnată cu opacități ce țin chiar de natura personajului în cauză și de modelul uman pe care l-a creionat, la care se adaugă o catalogare, periodizare și sistematizare a corpusului artistic care îi poartă semnătura, dar și o explorare a reperelor teologice complexe, inextricabil țesute în corpul metanoetic, greu de străpuns, al tablourilor sale aparent pur abstracte, dar care reflectă vizual o experiență religioasă proprie, ghidată de concepții isihaste.

    Volumul propune și o poziționare a omului și a operei în contextul mediului său de referință imediat, prin cele două interviuri inedite realizate cu acest scop, unul cu Ion Grigorescu, iar celălalt cu Mihai Sârbulescu.

    Expoziția împreună cu catalogul constituie un ansamblu și o încercare de coroborare a tuturor datelor disparate, într-un mănunchi de opere relevante, de informații și aprecieri critice capabile să dea substanță, coerență și direcție acestei nebuloase majore a artei românești recente – Gheorghe Berindei.

***Muzeul De Arta Craiova‎Berindei : Edificare

Baia Mare-Piaţa Cetaţii. Vestigii arheologice şi monumente de arhitectură religioasă

Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Maramureș 

Baia Mare 

27 noiembrie 2019 

   Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie Maramureş, instituție publică de cultură aflată sub autoritatea Consiliului Județean Maramureș, în parteneriat cu Muzeul Judeţean Satu Mare, vă invită să participați la vernisajul expoziţiei Baia Mare-Piaţa Cetaţii. Vestigii arheologice şi monumente de arhitectură religioasă

    În cadrul expoziţiei sunt prezentate, prin intermediul imaginilor, monumentele de arhitectură religioasă gotică identificate în cursul săpăturilor arheologice din anii 2012-2014, în Piaţa Cetăţii din Baia Mare, respectiv biserica parohială Sf. Ştefan, biserica Sf. Martin şi biserica Sf. Ecaterina. De asemenea, sunt expuse mai multe bunuri culturale mobile/artefacte: piese de port, monede, ferecături de carte, obiecte liturgice, realizate din aur, argint, cupru şi fier, descoperite în mormintele din cimitirul din preajma bisericilor.

    Vernisajul expoiţiei a avut loc miercuri, 27 noiembrie 2019, la sediul Muzeului Judeţean de Istorie şi Arheologie din Baia Mare, strada Monetăriei, nr.1-3.

***Muzeu Baia Mare

Dialoguri

Expoziție de fotografie 

Stelian Beciu 

Muzeul de Istorie Națională și Arheologie, Constanța 

28 noiembrie 2019

***Sorin Marcel Colesniuc