După doi ani de neutralitate, timp în care România şi-a
negociat cu Antanta condiţiile participării la război alături de aceasta, în
urma Consiliului de Coroană din 14/27 august 1916, România a declarat război
Puterilor Centrale şi a declanşat intrarea efectivă în luptă împotriva acestora
prin trecerea Carpaţilor şi declanşarea unei puternice ofensive în
Transilvania. Pătrunderea armatei române în Ardeal va fi însă oprită de
rezistenţa inamică, de înfrângerea de pe cel de-al doilea front, cel din
Dobrogea, dar şi de nerespectarea de către aliaţi a obligaţiilor contractuale,
fiind obligată să ia măsuri de retragere încă din 20 septembrie/3 octombrie.
Capitala a cunoscut imediat repercursiunile deciziei
Consiliului de Coroana fiind bombardată încă din noaptea de 15 – 16 august,
fără a fi înregistrate pagube. Acestui atac aerian i-au urmat altele care, o
dată cu trecerea timpului, erau din ce în ce mai precise şi mai devastatoare.
Bombardarea Bucureştilor a continuat aproape trei luni de zile, timp în care atacurile
au făcut 1.690 de victime, din care 624 de morţi şi 1.066 de răniţi, şi au
produs pagube materiale pe 200 de străzi, afectând 300 de locuinţe şi
importante clădiri precum cele ale Arhivelor Statului, Teatrului Naţional,
Pirotehniei Armatei, Gării de Nord şi Gării Chitila, Laboratorului Comunal,
uzinelor „Lemaître” şi de Apă, Facultăţii de Medicină, Seminarului Pedagogic
Universitar, şcolilor superioare de Comerţ şi de Meserii, institutelor
Bacteriologic, Medico-Legal şi de Chimie, mai multor spitale dar şi altor
obiective militare.
După înfrângerea de pe Argeş şi Neajlov, din 20 noiembrie/3
decembrie 1916, a urmat ocuparea Bucureştilor trei zile mai târziu, demostrând
că impresionantul sistem de apărare al oraşului, costisitorul sistem de
fortificaţii din jurul Capitalei, era la acel moment ineficient şi fusese
abandonat de autorităţi, fapt ce a produs o surpriză în rândul comandanţilor
militari germani.
A doua zi de la ocuparea Bucureştilor, oraşul a fost
împânzit de proclamaţia care consacra regimul de ocupaţie: "Către locuitorii
oraşului Bucureşti – Oraşul Bucureşti este ocupat de către trupele mele, el
intră sub legile de război. Noi ducem război numai contra armatei române şi
ruseşti, iar nu contra poporului român. Cine nu va opune armatei mele nici o
rezistenţă şi se va supune de bună voie ordinelor comandanţilor militari şi a
însărcinaţilor lor, le va fi asigurată viaţa şi avutul. Iar cine va încerca a
aduce vreun rău trupelor puse sub comanda mea, sau a aduce vreun folos armatei
române şi ruse contra cărei luptăm, va fi pedepsit cu moartea. Pentru orice
rezistenţă ce s-ar opune trupelor mele de către populaţia civilă, inclusiv
funcţionarii publici, oraşul Bucureşti va fi tras la răspundere şi va putea
aştepta măsurile de represiune cele mai aspre. – Comandantul suprem, v.
Mackensen. Feldmareşal-General şi Adjutant-General. Cartierul general, 6
Decemvrie 1916.”
Aşa începea regimul de ocupaţie al Capitalei părăsite de
autorităţile române aflate în efemerul exil de la Iaşi. Noua administraţie îşi
va crea organismele de ocupaţie instalate în diferite edificii publice şi
particulare cum sunt hotelul Athenée Palace unde va funcţiona Cartierul General
al armatei lui Mackensen, acesta din urmă se va instala în Casa Meitani, iar
generalul Tülff von Tschepe în Palatul Suţu, Ministerul de Justiţie va găzdui
Administraţia Militară, Cercul Militar va deveni spaţiu de arest al militarilor
români, Ateneul Român va fi transformat în cazino, Siguranţa Germană va fi
instalată într-un imobil de pe strada Carol, iar Comandamentul Imperial va
ocupa Ministerul Lucrărilor Publice. Deşi prin ordonanţa citată se garanta
dreptul la proprietate celor care se supuneau noului regim, această asigurare
va fi rapid spulberată de impunerea unui ansamblu de măsuri severe de rechiziţii,
restrângeri, impuneri şi interziceri, toate făcute sub ameninţarea pedepselor
cu amenda sau încarcerarea. Bucureştenii aflau despre obligaţiile care le
reveneau prin intermediul odonantelor afişate stradal sau tipărite în oficioasa Gazeta Bucureştilor, varianta românească a ziarului Bukarester Tageblatt,
care va deveni şi singura publicaţie bucureşteană, restul fiind interzise.
Regimul de ocupaţie presupunea pe lângă aprovizionarea trupelor şi impunea
predarea armelor, rechiziţia automobilelor, de bunuri de prima necesitate şi
alimente, interzicerea adunărilor publice, păstrarea ordinii, interzicerea
circulaţiei pe timpul nopţii, dublate de restricţiile impuse consumului de
electricitate, gaze naturale sau apă. Raţionalizarea de alimente prin introducerea
de cartele venea în urma realizării unui recensământ al populaţiei. A fost
impusă obligativitatea deţinerii de fiecare cetăţean al unui buletin de
identitate – Personal-Ausweis.
Bucureştenii au fost obligaţi să predea gazul
lampant, trăsurile cu cai, clanţele de la uşi, cazanele de alamă, saltele,
lenjerie sau blănuri până la clopotele bisericilor, singurul clopot care a fost
păstrat fiind cel de la Mitropolie. Una dintre primele măsuri luate de ocupant
a fost introducerea calendarului gregorian care a transfromat ziua de 18
decembrie în cea de 31 decembrie, "dispariţia” Crăciunului fiind dublată de
interzicerea colindelor.
Toate aceste măsuri erau dublate de abuzurile noilor
ocupanţi, aşa cum a fost cazul eutanasieirii câinilor vagabonzi şi proprietarii
amendaţi chiar şi atunci când cetăţenii nu aveau animale şi trebuiau să facă
rost pentru a-l preda autorităţilor. Menţionăm aici acţiunile ocupantului
bulgar, care a încercat în ianuarie 1917 sustragerea de la Muzeul de
Antichităţi şi Biblioteca Academiei Române a unor manuscrise slave şi
trimiterea acestora la Sofia, dar şi moaştelor sfântului Dumitru Basarabov de
la Catedrala Mitropoliei din Bucureşti, tot pentru a fi trimise în Bulgaria un
an mai târziu, ambele acţiuni fiind zădărnicite de reacţia lui August von
Mackensen, la intervenţia unor oficiali români. Militarii otomani au
rechiziţionat tunurile de la statuia lui Mihai Vitezul şi le-au trimis la
Istanbul. În primul an al ocupaţiei au fost înlocuite cu denumiri germane
hotelurile, cafenelele, restaurantele sau cluburile devenind Kaiser Palast, Berliner Kafée, Zum deutschen Kronprinzen, pentru ca hotelul Athenée Palace
să se numească Ober-Kommando Mackensen, iar Cercul Militar Naţional să devină Haupt-Wachel.
După doi ani de la intrarea trupelor germane în Bucureşti,
la 30 octombrie/12 noiembrie 1918, se încheie evacuarea trupelor de ocupaţie,
pentru ca la 18 noiembrie/1 decembrie 1918 să aibe loc intrarea triumfătoare a
regelui Ferdinand.
Un proiect expoziţional despre cum se trăia într-un oraş
aflat sub ocupaţie străină, în imagini şi mărturisiri. Inaugurarea expoziţiei
Bucureştii sub ocupaţie (1916-1918) este programată pentru joi, 31 august 2017,
ora 18:00, la Palatul Suţu (Drd. Cezar Petre Buiumaci).
