Graţie
proiectului de restaurare şi conservare a cetăţii din anul 2015, cercetările
arheologice desfăşurate în perimetrul fortificaţiei, au scos la lumină o
cantitate considerabilă de obiecte dătând din secolele IV-VI p. Chr. Printre
acestea se află şi o tiglă cu reprezentarea unui personaj uman incadrat de doua
scene zoomorfe. Piesa, descopertită pe latura de vest a cetăţii, în dreptul turnului
1 în caroul S-51, se alătură altor obiecte cu simboluri creştine găsite de-a
lungul timpului la Capidava, lucru care întăreşte încă odată importanţa
centrului ecleziastic aflat aici în perioada romano-bizantină, semnalat de
altfel şi în sursele literare antice (Notitiae Episcopatuum).
Din punct
de vedere stratigrafic obiectul a fost decoperit în nivelul de distrugere prin
incendiere, datat în a doua jumătate a secolului al VI-lea p. Chr., surprins şi
în alte sectoare ale cetăţii. Ţigla a fost găsită deasupra unui zid (denumit
convenţional Z7), într-un strat de dărâmătură format din blochete de chirpici
ars, bârne carbonizate, cuie, scoabe, ţigle, olane etc. Contextul arheologic,
indică clar utilizarea ei ca material de construcţie folosită la acoperişul
clădiri, al cărui caracter încă nu a fost foarte bine stabilit. Amplasarea în
apropierea bazilici paleocreştine, ar putea plasa clădirea în cadrul
complexului monarhal aflat în acest sector al cetăţii.
Scena
infatiseaza un personaj masculin, plasat central, incadrat de doua reprezentari
zoomorfe.
Desi lucrata naiv, imaginea este corect realizata din punct de vedere
anatomic, fiind respectate atat proportiile cat si unele detalii ale
vestmantului. Personajul este figurat purtand nimb, ce incadreaza cuafura
reprezentata schematic prin intermediul a unsprezece bucle. Nasul, ochii si
gura sunt stilizate prin linii si puncte . In zona gatului, apare semnul
crucii, o dovada suplimentara cu privire la religia personajului. Bratele sunt
orientate spre cer, in ipostaza oranta iar palmele sunt figurate succint, cu
doar trei degete, obtinandu-se astfel o noua reprezentare a crucii. Vestmantul
este schematizat sub forma unui con desfasurat, decorul acestuia fiind realizat
prin linii intersectate succesiv. Membrele inferioare sunt bine reprezentate cu
detalii atent realizate in zona genunchilor. Acest aspect sustine ipotetic
faptul ca personajul descinde din randurile cavaleristilor. Un alt argument
pentru aceasta varianta este reprezentarea zoomorfa plasata in dreapta personajului ce infatiseaza dupa toate
probabilitatile un cal. In stanga se
afla o a doua reprezentare dar care nu a
putut fi identificata cu precizie din cauza starii de conservare a tiglei.
Imaginea a
fost conceputa in pasta cruda a tiglei prin impresionarea lutului cu un obiect
ascutit si bine finisat inainte ca aceasta sa fie arsa intr-un cuptor
specializat. Ea reprezinta probabil opera mesterilor caramidari ce se
indeletniceau cu producerea acestui tip de materiale de constructie sau a unui
personaj independent ce si-a manifestat spiritul ludic/ religios in timpul
fabricarii sarjei respective de tigle. In orice caz, reprezentarea este plina
de simbolism fiind printre cele mai vechi manifestari de acest gen din Dobrogea
romana, stilul de realizare precum si contextul arheologic plasand piesa in secolul al VI-lea p.Chr.
Tigla cu
reprezentari figurate nu constituie o manifestare singulara pentru arta
crestina de acest gen. Lucrata prin tehnici simple, neelaborate, de multe ori
fiind opera unor artisti anonimi, ea este incarcata de simbolism, credinta si
semnificatii.
Pe un mic
fragment ceramic descoperit in anul 1993, la Capidava, s-a putut identifica,
intr-o reprezentare schematica, un personaj calare pe cal, purtand in mana
stanga insemnul crestin al crucii. Fragmentul
are forma unui triunghi isoscel si a facut parte dupa toate aparentele
din componenta unui platou ceramic.
Imaginea
incizata reprezinta un personaj masculin,
echipat de lupta, calare pe cal, in deplasare spre stanga. Personajul
priveste inainte si pare a fi militar. Acesta tine in mana dreapta fraul
calului si un scut oval, fara umbo. In mana stanga militarul tine o lance
ridicata cu intentia clar sugerata de a-i utiliza varful metalic pentru
intepare. Impreuna cu lancea, inmanunchiat, militarul tine o cruce foarte bine
incizata. Capul si chipul militarului, schitate sumar la scara desenului,
pozitia trupului – dreapta - , directia privirii, pozitia de aparare a mainii
drepte, , elanul mainii stangi confera desenului atat un spirit agresiv dar si
victorios in atmosfera generala a tabloului. Trupul subtire al personajului
sugereaza tineretea sa.
Desi naiv, desenul a fost executat de o
persoana ce avea experienta inciziei pe ceramica, deoarece a fost bine incadrat
de spatiul oferit de micul fragment, respectandu-se proportiile, detaliile
fiind corect redate.
Astfel de
reprezentari sunt des intalnite in zona orientala a Imperiului Roman dintre
cele mai cunoscute fiind cele de la Dura Europos.
***Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța
