Imi pasa

marți, 11 august 2015

Masina de cuvinte...La capatul rabdarii

Lansare de carte

Sorin Santioan Cublesan, Sorin Vanatoru

Biblioteca Judeteana Nicolae Iorga, Ploiesti

12 august 2015

***Bogdan-Lucian Stoicescu

Mineral Expo

Mamaia

editia a V-a, 13 - 16 august 2015

Mineral Expo Mamaia a ajuns la editia a-5-a iar in perioada 13-16 august 2015, in Pavilionul Expozitional, de pe malul lacului Tabacarie, intre orele 11.00- si 21.00 se va desfasura cel mai important eveniment din Romania dedicat domeniului cristelelor, pietrelor pretioase si semipretioase.

Peste 40 de expozanti printre care, iscusiti artisti bijutieri, cristaloterapeuti, gemologi, isi vor expune cele mai noi creatii.

Daca de-a lungul editiilor anterioare Mineral Expo a ales sa familiarizeze publicul vizitator cu frumusetile din adancul Pamantului expunand piese vedeta ( anul 2014 Geoda de ametist de peste 400 de kilograme), in acest an o colectie unica prin structura si mai ales colorit va fi expusa pe toata durata evenimentului. Tourmaline five este numele purtat de aceasta colectie privata, constituita din cinci esantioane de turmalina si considerata cu mult mai interesanta decat alte, deoarece in acest caz se poate observa fenomenul de PLEOCROISM ( schimbarea culorii in functie de directia de observare).Cel mai frecvent fenomen de acest gen fiind trecerea de la albastru la negru.

Din Tourmaline five fac parte : Turmalina verde, Turmalina roz, Turmalina albastra , Turmalina neagra si Turmalina multicolora. Majoritate pieselor sunt aduse din mina Gerais din indepartata Brazilie, iar prin grija organizatorilor vizitatorii vor primii informatii despre cristalul de turmalina care prin incalzire genereaza un câmp electric si un câmp magnetic de intensitate redusa, emite raze infrarosii cu lungime mare de unda si ioni negativi (anioni), toate aceste fenomene având efecte benefice asupra organismului uman. Turmalina denumita in vechime “piatra care atrage cenusa” va fi expusa in 5 forme de culoare considerate de cunoscatorii mineralogi ca fiind fantastice mai ales pentru ca reflecta propietatile piezoelectice, (aparitia unei sarcini electrice a cristalului ca urmare a unei actiuni mecanice - presiune sau torsiune - aplicata pe o anumita axa a acestuia) dar si piroelectrice (aparitia unei sarcini electrice în urma încalzirii sau racirii cristalului) ale mineralului.

Totodata, in cadrul evenimentului vizitatorii vor putea admira si chiar achizitiona bijuterii din intraga gama a pietrelor semipretioase, safire , rubine, smaralde, cuarturi, obiecte de décor din Jad de Pakistan, flori de mina.

Pavilionul Expozitional Mamaia 13-16 august 2015 orele 1.00-21.00

Mai multe informatii pe :

*** www.mineralexpo.ro

Vindecări miraculoase: Marcel Iancu

Muzeul Municipiului București

București

5 august - 4 octombrie 2015

Muzeul Municipiului Bucureşti vă invită, în perioada 5 august - 4 octombrie, la Palatul Suţu la expoziţia dedicată lui Marcel Iancu prin o serie de lucrări ale artistului restaurate de atelierul de restaurare pictură al Muzeului Municipiului Bucureşti

"Cantitatea nu supleiază calităţii, în artă. Democraţia a fost funestă artei." (Marcel Iancu)

"Pictor, grafician, ilustrator de texte, realizator de decoruri de teatru, arhitect, urbanist, conferenţiar şi comentator pe teme de actualitate în perimetrul artelor frumoase, Marcel Iancu a fost posesorul acestor multiple înzestrări şi ceva mai mult; o prezenţă influentă, animator extrem de dinamic în domeniile competenţei sale, promotorul unei optici moderne, suple, orientate spre emanciparea energiilor creatoare de riscul limitărilor şi marginalizării (provincialism, apatie, comoditate con-juncturală, oportunism gregar), preocupat să înlăture orice ar diminua şansele Operei de a răspunde exigenţelor valorice autentice şi comunicării cu un public cuprinzător." (Geo Șerban -Intalniri cu Marcel Iancu)

Marcel Iancu, născut pe 24 mai 1895 la Bucureşti într-o familie înstărită de evrei, a rămas cunoscut în istoria artelor drept co-fondator al Dadaismului şi exponent important al Constructivismului în Europa de Est.

În anii liceului a studiat pictura cu Iosif Iser. Tot atunci, împreună cu Tristan Tzara (Samy Rosenstock) şi Ion Vinea (Ion Iovanaki), a publicat revista Simbol (1912), în care debutează ca grafician.

În 1914 pleacă în Elveţia, să studieze matematica, dar un an mai târziu se hotărăşte să studieze arhitectura cu Karl Moser, secţie pe care a absolvit-o în 1917, la Academia de Politehnică din Zürich.

La Zürich se alatură unui grup de tineri artişti precum Hans Arp, Tzara, Viking Eggeling, Hans Richter, Richard Huellsenbeck, Hugo Ball, soţia acestuia, Emmy Hennings şi participă, în data de 5 februarie 1916 la deschiderea faimosului Cabaret Voltaire – nucleul mişcării dadaiste. Aici frecventează reuniunile artistice ale grupului dada, responsabil fiind cu scenografia şi designul de costum.

În această perioadă de activitate efervescentă realizează afişe, măşti, ilustraţii, şcenarii, eseuri şi ţine conferinţe pe temele avangardei artistice. În 1917 participă la prima expoziție dada la Galeria Dada din Zurich cu Arp, Giorgio de Chirico, Paul Klee si Tzara.

La Basel a devenit membru al grupării Das Neue Leben (Viaţa nouă), formată din artişti precum Arp, Fritz Baumann, Augusto Giacometti, Oscar Lüthy, Otto Morach, şi Sophie Täuber, iar anul urmator înfiinţează împreună cu Hans Arp, Baumann, Viking Eggeling, Emmy Hennings şi Hans Richter grupul Artiştii radicali, ce-şi propune respingerea individualismul în artă.

După perioada pariziană (1919 - 1921) se desparte treptat, atât de mişcarea dadaistă cât şi de tendinţele suprarealiste. Artistul s-a distanţat de nihilismul de tip dada când acesta a devenit reţetă, după cum, mai înainte, se opusese ideii de ataşare a mişcării dada la suprarealism. Tendința, la el naturală, de depăşire a tiparului, de însuşire a noului, se opune nihilismului gratuit şi extravagant şi devine un avangardist care alege rigoarea şi profesionalismul, un perfecţionist care intrigă contemporaneitatea artistică.

În 1922, revenit în România cu experiența artistică dobândită în preajma unor Paul Klee, Hans Arp, Arthur Segal, M.H. Maxy, Victor Brauner, Georges Braque, André Breton sau Jean Cocteau, devine unul dintre promotorii marcanți ai artei de avangardă de la noi. Face parte din grupul Contimporanul (1924-1936), condus de poetul Ion Vinea, care edita revista cu acelaşi nume, se ataşează unor grupări avangardiste eterogene ca Art Nouveau (1929-1932), Grupul de artă și Criterion(1933-1937), la care aderaseră artişti precum M.H. Maxy, Victor Brauner, Hans Mattis Teutsch, Corneliu Michăilescu.

Alături de Vinea şi Maxy organizează prima expoziție internațională- Contimporanul deschisă în Bucureşti la 30 noiembrie 1924 la care au participat printre alții nume sonore ale avangardismului european precum Paul Klee, Hans Arp şi F.T. Marinetti.

În paralel se afirmă ca architect şi proiectează primele case moderniste ale Bucureştiului. Influenţat de cubism şi constructivism, renunţă la simetrie şi ornamente istoriste şi optează pentru elemente înnoitoare ca faţada simplă, acoperişul-terasă, fereastra-hublou, pereţii de sticlă şi pereţii pictaţi, linia discontinuă şi uşile glisante .

Întru susținerea ideilor sale novatoare a publicat cu Horia Creangă și Octav Doicescu volumul manifest Către o arhitectură a Bucureștilor (1935).

A conceput între 1922 si 1938 peste 40 de imobile, cu destinaţie de locuinţă uni-familială în mare parte, dintre care amintim Vila Fuchs din strada Negustori, Imobilul Hermann Iancu din strada Trinităţii (unde el a locuit o vreme), Imobilul Bazaltin, sau Casa Juster.

Artist complet, pictor, grafician, arhitect, designer de interior şi mobilier, eseist şi activ căutător al artei noi, Marcel Iancu a conectat, practic, Bucureştiul la curentele artistice europene cele mai importante în epocă.

În 1941, când legea antievreiască începe să se aplice în România, părăseşte ţara împreună cu familia şi se stabileşte în Palestina. Aici se afirmă ca profesor şi artist sub numele de Marcel Janco şi contribuie semnificativ la dezvoltarea culturală a tânărului stat Israel.

Prezenţa lui Marcel Iancu, după bogata experienţă europeană, e semnificativă în arta israeliană, el devenind unul dintre cei mai valoroşi artişti ai Israelului: a deschis 30 de expoziţii personale la Tel Aviv, Haifa, New York, Paris, Zurich, Basel, Milano şi a participat la Bienala de la Veneţia din anul 1952.

Architect angajat la secţia de urbanism a oraşului Tel Aviv şi apoi la Ministerul Muncii, a coordonat, de asemenea, şantiere de restaurarea unor centre istorice şi a proiectat parcuri naţionale. A predat pictura în diverse institute de artă, iar în 1953 a fondat Departamentul de Profesorat Artistic la Colegiul Oranim; a făcut scenografie pentru Teatrul Habimah.

A fost, în 1948, unul dintre fondatorii mişcarii artistice Noi Orizonturi, iar în 1953 a înfiinţat colonia de artişti Ein Hod.

Printre recompensele meritelor sale deosebite menţionăm premiile Dizengoff al oraşului Tel Aviv în 1951 şi, în 1967, Premiul Naţional Israel Independent Prize pentru întreaga activitate artistică.

Un an înainte de moartea sa, survenită în 1984, s-a înfiinţat la Ein Hod muzeul ce-i poartă numele - Muzeul Janco Dada.

Expoziţia de faţă prezintă publicului nouă lucrări, dintre care patru provin din pinacoteca muzeului şi au fost restaurate în cadrul proiectului Vindecări miraculoase, coordonat de Laboratorul de Restaurare al M.M.B., alte trei lucrări aparţin colecţiei Ligia şi Pompiliu Macovei şi o lucrare, prin bunăvoinţa domnului Ioan D. Popa, restaurator şi şeful Secţiei de Restaurare/Conservare a M.M.B., din colecţia sa particulară.

***Muzeul Municipiului Bucureşti - Palatul Suțu‎

Turneul International Goyart '15

Arta plastica contemporana

Galeria de Arta Cupola, Iasi

10 - 20 august 2015

Vernisaj: 14 august 2015, ora 19:00.

***Uniunea Artistilor Plastici Din Romania - Filiala Iasi

Luchian avea carnete; dar si legitimatii...

Romania de-altadata

Colectii si Colectionari

Inscrisuri de toate felurile

Carte de Identitate pentru 6 calatorii pe C.F.R., la clasa a II-a.

Cu reducere de 50 %; doar era student.

La Politehnica din Bucuresti.

Emisa la 1 aprilie 1947; valabila pana la 1 noiembrie 1947.

Unde isi putea folosi, eventual, calatoriile acordate.

Luchian Florin intra in sindicat in anul 1946.

1950.

Legitimatie de calator...

...pe linia nr. 14 (de tramvai, presupun).

Deja lucra la Consiliul de Stat al Planificarii.

Carnet eliberat la 10 iunie 1954.

Pe cand era Director.

Cotizatiile acopera perioada 1954-1958.

Eliberat la 10 martie 1959.

Cotizatiile acopera perioada 1959-1963.

Un permis cu multiple...inlesniri.

Asa cum rezulta de pe ambele fetze ale documentului.

19 octombrie 1962, Mandat de Delegat la...

...Conferinta Organizatiei de Partid a C.S.P. (organizatia de baza nr. 9).

4 decembrie 1947, Mandat de Delegat la...

...Conferinta Organizatiei de Partid a C.S.P. (organizatia de baza nr. 7).

11 noiembrie 1966, Mandat de Delegat la...

...Conferinta Organizatiei de Partid a C.S.P. (organizatia de baza nr. 7).

Intre timp, Partidul Muncitoresc Romin devenise Partidul Comunist Roman.

11 noiembrie 1967, delegatie pentru a participa la...

...Conferinta Sindicatului salariatilor din C.S.P.

Mandat de Delegat pentru a participa la...

...Conferinta Sindicatului salariatilor din C.S.P.

27 decembrie 1971. Delegatie Mandat pentru a participa la...

...Conferinta Sindicatului salariatilor din C.S.P.

Trecutul din prezent

Arta plastica contemporana romaneasca

Onisim Colta

Cetatea Calnic

14 august 2015

Dragi prieteni,

Vă invit la vernisajul expoziției mele, Trecutul din prezent, de la Cetatea Câlnic (lângă Sebeș, jud. Alba), care va avea loc vineri, 14 august, ora 18:00. Amfitrionul va fi academicianul Marius Porumb. Expoziția cuprinde lucrări de pictură, sculptură și obiect.

***Onisim Colta

luni, 10 august 2015

Despre Dan Smantanescu

Romania de-altadata

Colectii si Colectionari

Inscrisuri de toate felurile

****Context

Dan Smântânescu (3 ianuarie 1909, Bucureşti - 15 ianuarie 2000, Bucureşti) este un publicist, traducător şi istoric literar.
Un foarte tânăr cercetaş de război în timpul primul război mondial (1916-1918). Conform mărturiei Elisavetei Nica, Dan Smântănescu i-a povestit despre Regina Maria, ca martor ocular direct al evenimentelor: "Am văzut-o cum înainta în tranşeele de luptă prin nămolul până la genunchi, ca sa mângâie frunţile răniţilor” (Observatorul din Toronto, nr. 11/ august 2009 – apud Kolector.ro).
Urmează la Bucureşti Liceul Matei Basarab, apoi Facultatea de Litere şi Filosofie, fiind licenţiat magna cum laude în 1931, iar în anul următor diplomat, "cu distincţie", al Institutului Superior de Arhivistică şi Paleografie. În perioada 1931-1940 este secretar particular al lui Nicolae Iorga, în răstimp, în 1936, luându-şi doctoratul.

Profesor de limba şi literatura romană la clasa palatină (probabil după 1937), adica clasa

de liceu a viitorului Rege Mihai (gasiti materile destule pe net despe acest subiect).

Bibliotecar la Arhivele Statului (1933-1934) şi la Academia Română (1934-1937), profesor de limba română la Colegiul Sf. Sava, Liceul Matei Basarab, Liceul Mihai Viteazul, Institutul Militar Muzical din Bucureşti (1933-1955), funcţionar la Straja Ţării (1938-1940), din 1956 predă istoria literaturii universale şi istoria artelor la Conservatorul Ciprian Porumbescu. Este veteran al celui de-al doilea război mondial.

A fost membru al Societăţii Prietenii istoriei literare în cadrul căreia adesea a conferenţiat, preşedinte al cenaclului literar-cultural Octavian Goga. La Sepia, în 1931, asigură rubrica de polemică De toate, la Epoca, în 1933-1934, este titularul rubricii Cronica literară, iar la Revista generală ilustrată, în 1938, ţine altă rubrică, intitulată Gând, vorbă şi slovă scrisă.

Colaborează cu încercări critice şi cronică literară la Convorbiri literare, Universul literar, Albina, Răsăritul, Ţara noastră, Neamul românesc, Tinerimea română, iar mai târziu la Astra, Argeş, Tomis, Orizont, Familia, Clopotul, Tribuna, Presa, Muzica, Arta şi tehnica grafică etc. Conduce, ca redactor, revistele Indreptar (ianuarie-aprilie 1936) şi Da şi nu (martie-decembrie 1936), e redactor-şef la Orfeu, revista studenţilor de la Conservatorul bucureştean.

Cărţii de debut a lui Smântânescu, Mişcarea sămănătoristă (1933), unde autorul se fereşte în mod declarat "să intre în domeniul critic", i se reproşează "un anumit aer apologetic, ce cadrează mai puţin cu stricteţea istoriografului", de asemenea o "oarecare incertitudine terminologică sau, dimpotrivă, un arbitrar lexical, inutil" (Perpessicius).

De interes documentar, prin valorificarea unor documente şi informaţii de arhivă, sunt lucrările cu privire la cultura şi literatura din epoca medievală (Matei Basarab, Rafail Monahul, Ion Neculce) sau din secolul al XIX-lea (Nicolae Bălcescu, Ion Creangă, I.L. Caragiale, Mihail Strajanu). Smântânescu este şi autor al unor scrieri cu caracter memorialistic sau numai evocator, care pun în lumină figuri din spaţiul istoric ori cultural-literar românesc.

Opera

• Mişcarea sămănătoristă, prefaţă de Nicolae Iorga, Bucureşti, 1933;

• Organizarea naţiunii, 1940;

• Conservatorul Ciprian Porumbescu (1864-1964. 100 ani) (în colaborare cu Ovidiu Varga, Octavian L. Cosma şi Vasile Dinu), Bucureşti, 1964;

• Fantastica aventură, Bucureşti, 1969;

• Drumurile lui Ion Neculce, Bucureşti, 1984;

• Convorbiri cu Dimitrie Cuclin (în colaborare cu Ella Istratty), Bucureşti, 1985;

• Eşafodul din Bosfor, Bucureşti, 1995;

• Amintiri din lumea cealaltă, Bucureşti, 1996;

• Titanul Nicolae Iorga, Bucureşti, 1996.

Ediţii

• Cronica faptelor regale. Cu discursurile M.S. Regelui Carol II în 1937-1938, I-II, Bucureşti, 1938-1939;

• Carol II. Lozinci regale, Bucureşti, 1939;

• Scrisori inedite ale unor muzicieni români, Bucureşti, 1955;

• Octavian Goga, Poezii inedite, Bucureşti, 1973;

• Portrete şi autoportrete. Cântăreţi români, Bucureşti, 1974.

Traduceri

• Al. Gavard şi A. Perier, Călătoriile lui Livingston, Bucureşti, 1940.

***Sursa: Crispedia.ro

Si documentele mele,

modesta completare a articolului de mai sus.

Creionand un univers populat, mai ales, cu oameni si carti.
De valoare...

9 iulie 1934.
"Roaga pe I. Graur pentru chestia...ceia".

3 februarie 1940 (probabil)

Adnotarea facuta pe spatele "Cererii de carti".

Si daca tot a venit vorba de carti si biblioteci, iata cum aratau
cateva fise; trecute prin mana lui...

Interbelica.

Societatea de Stiinte Istorice si Filologice din R. P. R.
31 ianuarie 1964.

1 februarie 1964.

Societatea de Stiinte Istorice si Filologice din R. P. R.

7 februarie 1964.

Idem, 28 februarie 1964.

Idem, 13 martie 1964.

Idem, 20 martie 1964.

Idem, 27 martie 1964.

Idem, 10 aprilie 1964.

Idem, 17 aprilie 1964.

25 mai 1964.

Societatea de Stiinte Istorice si Filologice din R. P. R.

29 mai 1964.

Idem, 20 noiembrie 1964.

Idem, 4 decembrie 1964.

Universitatea Populara Bucuresti. 6 noiembrie 1970.

Academia Republicii Socialiste Romania.

15 februarie 1975.

Casa de Cultura Petofi Sandor, 7 martie 1975.

Ana C. Nottara a fost sotia lui Constantin C. Nottara, cea care s-a
straduit sa infiinteze, in vila de pe Bulevardul Dacia, muzeul
Constantin C. Nottara si C. C. Nottara.