Muzeul Național al Banatului
Timișoara
ianuarie 2022
𝐓𝐨𝐩𝐨𝐫𝐮𝐥,
utilizat atât ca unealtă cât și ca armă, reprezintă una din cele mai vechi
invenții ale omului. Acestea au fost confecționate inițial din piatră, evoluând
treptat spre modele din cupru, bronz și fier.
Obiectul prezentat cu acest prilej reprezintă un topor din
fier, încadrat în categoria așa-ziselor „topoare cu aripioare”
(ger:Armchenbeile, eng: Winged axes), datate în prima epocă a fierului (secolul
al VII-lea a.Chr.). Piesa a fost descoperită în anul 2013 în timpul
cercetărilor arheologice preventive de la Cornești-Iarcuri (com. Orțișoara,
jud. Timiș). Cu acest prilej a fost cercetat un tronson consistent din valul al
patrulea al fortificației datate la sfârșitul epocii bronzului. Toporul a fost
descoperit în nivelurile superioare ale umpluturii șanțului acestui inel de
fortificare, sugerând astfel și umplerea lentă a acestei structuri, după
abandonul ei.
Din punct de vedere al funcționalității, astfel de piese au
suscitat numeroase discuții în literatura de specialitate, fiind considerate fie
unelte, fie arme.
Având o lungime aproximativă de 19 cm și o lățime maximă, în
zona lamei, de aproape 4 cm acesta este îndoit pe axa longitudinală având o
formă semilunară. Forma împreună cu aripioara reprezintă alegeri de ordin
practic, acestea ajutând la înmănușarea în coadă a acestuia.
𝓣𝓮𝔁𝓽&𝓕𝓸𝓽𝓸: 𝓡𝓪𝓻𝓮𝓼̦ 𝓜𝓾𝓷𝓽𝓮𝓪𝓷, 𝓶𝓾𝔃𝓮𝓸𝓰𝓻𝓪𝓯, 𝓼𝓮𝓬𝓽̦𝓲𝓪 𝓐𝓻𝓱𝓮𝓸𝓵𝓸𝓰𝓲𝓮
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu