Imi pasa: 06/01/22

Muzeul Național al Literaturii Române

București

4 iunie 2022

Și anul acesta, Muzeul Național al Literaturii Române se alătură programului inițiat de Primăria Municipiului București, Străzi deschise. Astfel, sâmbătă, 4 iunie 2022, de la ora 11:00 – 13:00, Calea Victoriei 110, au loc Atelierele Thomasinei.

Vă așteptăm pe Calea Victoriei cu ateliere pentru copii, cu activități inedite și distractive.

Muzeul Național al Literaturii Române vă invită sâmbătă, 4 iunie 2022, ora 18:00, în Grădina MNLR din Strada Nicolae Crețulescu 8, la spectacolul Țara pe care o iubesc susținut de actrița Simona Mihăescu și interpreta de muzică veche Doina Lavric-Parghel.

Spectacolul Țara pe care o iubesc este o profundă împletire a muzicii cu poezia, vorbind despre un timp al unor obiceiuri și tradiții respectate, când oamenii erau mai curați la suflet.

Fiica învățătorilor Maria și Vasile Fodor, Doina Lavric-Parghel s-a născut la 14 mai 1955, la Lișna – Dorohoi, la 8 kilometri de Livenii lui George Enescu. A absolvit Facultatea de Filologie a Universității Ștefan cel Mare din Suceava în 1979 apoi, timp de 23 de ani, a fost profesoară de limba română în Suceava. A cules folclor, a obținut distincții care i-au confirmat preocuparea pentru păstrarea purității formelor pe care le-a valorificat în repertoriul propriu, înregistrând albume colective, individuale, discuri cu colinde de Crăciun și de Paște. Timp de cinci ani a cântat alături de Grigore Leșe în săli de teatru, filarmonici, catedrale, biserici și pe scene din țară sau străinătate. Din 2010 este căsătorită cu pictorul Virgiliu Parghel. Doina Lavric Parghel a adunat de prin satele pe care le-a bătut cu piciorul, ca profesoară de limba română, cântece pe care, în afară de ea, astăzi nu le mai știe nimeni. Simplu, direct, fără cuvinte mari. Doar ceea ce inima ei a simţit. De acolo de unde vine Doina Lavric Parghel toată lumea spunea povești, „la desfăcatul păpușoiului, la desfăcat grăunțele pentru moară, la moară, la scărmănat lâna, la scărmănat pene. Iarna, mai ales, aveai când povesti, că nopțile-s ca anii de lungi și ai timp și să lucri, și să stai la cuvânt. Obiceiul era ca ori să spui și tu o poveste, ori să zici: Bogdaprosti! Dumnezău să-ți răsplătească!”

Simona Mihăescu era elevă când a dat o probă de film la Buftea. Avea doar 17 ani, multă naturaleţe şi o dorinţă nebună de a face ceva important, experiență mai puțin, dar asta nu a împiedicat-o să iasă în evidență. Filmul se numea Zâmbet de soare, în regia Elisabetei Bostan. A intrat la Teatru, la clasa profesorului Alexandru Repan, de la care a învățat enorm, inclusiv să aibă încredere în ea însăși, apoi a început să joace pe scena Teatrului Mic din Capitală. „Avem tendința să vorbim foarte mult și, din păcate, atunci când vorbim prea mult fugim cumva de noi, nu ne mai ascultăm inima. Când taci, faci o coborâre profundă în adâncul inimii și atunci descoperi foarte multe lucruri, faci multe conexiuni și găsești răspunsuri la multe întrebări pe care ți le pui”, mărturisește actrița. Unul dintre spectacolele care i-au adus satisfacții actriței Simona Mihăescu este Regina Maria, în regia lui Ștefan Lupu.

Intrarea este liberă. Vă așteptăm cu drag!

***Muzeul Naţional al Literaturii Române