De pe scenele teatrului românesc de-odinioară
George Genoiu
Editura Junimea, Iași. 1980.
Articol publicat în Caiet, Nr. 53. Teatrul Național București.
Stagiunea 1979 - 1980.
***Mai multe despre George puteți afla și de aici:
miercuri, 3 martie 2021
Figuri feminine în colecția Octavian Goga
Muzeul Memorial Octavian Goga
Ciucea
1 - 31 martie 2021
Marcând venirea Primăverii, colectivul Muzeului Memorial Octavian Goga (Ciucea) a
inaugurat, în prima zi a lunii martie, expoziția de artă plastică Figuri
feminine în colecția O. Goga, oferindu-le vizitatorilor posibilitatea
admirării extraordinarelor picturi păstrate la Muzeul de la Cicuea.
Operele de artă selecționate se află în sala de expoziții
temporare a Instituţiei care poate fi vizitată de marți până duminică, între
orele 9:00 și 17:00. Ultima intrare – la 16:30.
Vă așteptăm cu drag!
Pe simezele dejene - Frumuseți în Culori de Primăvară
Arta plastică contemporană românească
Călin Groșan
Muzeul Municipal Dej
martie 2021
Despre Nenea Iancu
Ion Luca Caragiale
Grupaj publicat în Caiet, Nr. 76. Teatrul Național București.
Stagiunea 1988.
Pe simezele buzoiene - Dialog între generații
Arta plastică contemporană românească
Valeriu Șușnea, Ana Șușnea
Galeriile de Artă Ion Andreescu, Buzău
6 martie 2021
Ziarist, cronicar plastic și dramatic, traducător, memorialist. Și deținut politic...
De pe scenele teatrului românesc de-odinioară
Nicolae Carandino (1905 - 1996)
Fotografie din timpul detenției...
Editura Dacia. 1973.
Conținutul volumului îl regăsiți în postările despre actorii prezentați.
Editura Eminescu, 1986.
Articol publicat în Caiet, Nr. 76. Teatrul Național București. Stagiunea 1988.
***Mai multe despre acest om de cultură puteți afla și de aici: Wikipedia
Statuia de cult a lui Iupiter tronans de la Apulum
Muzeul Național al Unirii
Alba Iulia
3 martie 2021
Pentru martie, Muzeul Național al Unirii Alba Iulia propune
ca exponat al lunii una dintre cele mai mari statui de cult din Dacia, a zeului
Iupiter.
Iupiter este un zeu celest, al fenomenelor atmosferice,
protector al ordinii cosmice și al oamenilor, al statului și armatei romane.
Pasărea sa consacrată este vulturul (aquila), care devine simbol al legiunilor
și al statului roman.
Statuia de cult a fost descoperită cu ocazia unor lucrări de
canalizare efectuate în anul 1976, pe str. Cetăţii, din Alba Iulia, aflată la
sud de castru, alături de un interesant altar votiv închinat acestei zeităţi de
C. Sentius Bassus. Partea inferioară a tronului este spartă din vechime, la fel
şi antebraţele în care îşi ţinea atributele. Părul şi barba sunt stufoase. Pe
creştet poartă o corona triumphalis.
Monumentul sculptural poate fi datat în prima jumătate a
sec. III p.Chr. datorită folosirii trepanului în tratarea coafurii şi a
şănţuirilor adânci în reliefarea himation-ului.
În centrul urban Apulum se păstrează 20 din cele peste 30 de
statui și statuete din piatră cu imaginea lui Iupiter de tip tronans din Dacia.
Toate aceste reprezentări au ca model statuia din marmură din sec. al IV-lea
a.Chr. a lui Iupiter Verospi, replică a statuii colosale din fildeş şi aur
realizată de Phidias pentru templul din Olimpia la jumătatea sec. al V-lea
a.Chr.
Evenimentul este organizată de Consiliul Județean Alba și Muzeul Național al Unirii Alba Iulia.
Pe simezele târgoviștene - Cum am ajuns aici?
Arta plastică contemporană românească
Vladimir Pâun-Vrapciu
Muzeul de Artă Târgoviște
1 martie - 30 aprilie 2021
În perioada 1 martie - 30 aprilie 2020, Complexul National Muzeal Curtea Domneasca -Muzeul de Arta din
Targoviste, găzduiește expoziția de pictura si grafica Cum am ajuns aici?
Vladimir Paun-Vrapciu - Arhitect si Artist plastic
Ion Anghel - curator
Doina Mândru, critic și istoric
Alexandru Anghel
Doina Mândru, critic și istoric de artă
Cum am ajuns aici ?
Doina Mândru, critic și istoric de artă
Arhitect de talent, Vladimir Vrapciu Păun s-a îndreptat,
după un parcurs profesional notabil, către tradiția picturală a familiei sale.
O expoziție pe cât de curajoasă, pe atât de dificilă în mizele propuse,
încurajată de profesorul și curatorul său, lectorul universitar dr. Ionuț Anghel, intitulată sugestiv, Conexiuni în
Brahma prezentată pe simezele a două importante muzee românești celebra
această filiație spirituală. Tânărul ataca ambițios motive cu gravă încărcătură
semantică raportându-se ca un discipol la exemple celebre din Renaștere, apoi,
continuând în același registru cu substrat simbolic, relua studiul sintezei
plastice din monocromiile primelor decenii ale modernismului european. Erau "gamele" obișnuite ale unui artist în devenire care își căuta vocea și tonul
având, totdeauna, a comunica o stare anume. Câteva compoziții, Chimista, Ultima
cină, Ultima cursă, atrag atenția prin apăsătoarea gravitate, altele, precum
tripticul în albastru cu personaje uman-cabaline, incită prin misterul unei
stranii melancolii premonitorii. O dublă selecție la Bienala artistică de la
Florența, ca arhitect și ca pictor, urmată de invitațiile la târgul de artă de
la Caruselul muzeului Luvru și la Sao Paolo, l-au lansat furtunos pe Vladimir,
în acelasi an 2019, pe scena
internațională.
Motiv serios ca tânărul artist să aprofundeze pictura prin
studii masterale la Universitatea de arte București, sub îndrumarea unui nou
mentor, prof. Petru Lucaci, artist de excepție al scenei plastice românești,
fost rector al Universității. Un poet al spațiului - pe care îl percepi mai
ales în nota unei rezervate intimități, cu nuanțe de austeritate decurgând din
viziunea modernistă a arhitectului care creează cadre confortabile pentru
cotidianul vieții private - începe a se contura în cea de a doua expoziție,
prezentată vara aceasta la Muzeul judetean
din Buzău și la Muzeul National al Tăranului Român, excelent curatoriată
de Ionuț Anghel.
Cum am ajuns aici?, titlul manifest ales de autor, exprimă poziționarea unui artist - prin vocația sa de arhitect - definitiv angajat în cotidian, atent la nevoile și semnalele socialului, sensibil ca noi toți la condiționările generate de experiența nouă, copleșitoare, a pandemiei de Covid-19.
Așteptarea,
un interior populat de personaje purtând măști metamorfozate în stranii
instrumentede suflat sau de transmis mesaje îngrijorătoare, este lucrarea care
reia tensiunile apăsătoare din ciclul anterior pe care îl continuă cu o mai
bună înțelegere a spațiului dar și cu o mai rafinată abordare a picturii înseși
prin care autorul înțelege să își apropie si să depășească un tip de experiență
plastică. In majoritatea panourilor de
format mediu, 150x150cm, expoziția abordează
din perspective mereu schimbătoare, ca intr-un joc al privirilor
posibile, sau al evadării, multiple sugestii ale unui cotidian care incearcă să
recâștige normalitatea, loisirul unei vacanțe exotice, ambianța unei locuințe
ecologice, liniștea unui interior luminos, ori pacea unei vile pierdute în
luxurianța pădurii abia sugerate. Sugestia unui spațiu modulat, multiplu
focalizat, recursul la iconuri simbolice, eludarea detaliilor, albul pe care
privitorul este invitat a-și transfera emoțiile ca și variatele tipuri de
abordare a gestului pictural, constituie cel de al doilea ciclu de game,
claviatura pe care artistul vizual caută încă expresia potrivită.
Un ultim ciclu al
uleiurilor pe pânză, mari compoziții simbolice de anvergură și factură
monumentală, bine înscrise în dimensiunea aleasă (200x500cm), încheie cu succes
această serie de căutări, deschizând către o nouă etapă în care desenul și colajul acordă atenție sporită funcționării spațiului
în sine, multiplelor lui desfășurări și mesaje posibile. Intre lumi, sau Intre
linii, transcrie plastic imaginea de ansamblu a unei omeniri pasive, dominată
de principii aspre și restricții, în vreme ce Saturn devorat de fiii lui, aduce
în prim plan imaginea unei revolte copleșitoare de dimensiuni universale, cu
urmări imprevizibile. Cei trei dansatori este un vibrant omagiu adus
coregrafului Merce Cunningham (1919-2009), imensă personalitate a dansului
contemporan care a colaborat cu cei mai mari muzicieni, pictori și dansatori ai
Americii secolului său. Ca și în Zorba
Grecul, filmul realizat după romanul lui N. Kazantsakis, putem vedea în acest
dans extatic, antrenând forțe elementare, desfășurate- parcă - la nivel
planetar, în palpitul muzicii sugerate de fundalul vibrat al compoziției,
mesajul de luptă și speranță, de viață care trebuie să continuie, cu orice
preț, peste drame, înfrângeri și furtuni, pe care recenta expoziție a lui
Vladimir Vrapciu Păun încearcă să îl transmită.
Doina Mândru, critic și istoric de artă