miercuri, 3 martie 2021

Cronicar și dramaturg

 


De pe scenele teatrului românesc de-odinioară 


George Genoiu





Editura Junimea, Iași. 1980.





Articol publicat în Caiet, Nr. 53. Teatrul Național București.
Stagiunea 1979 - 1980.

***Mai multe despre George puteți afla și de aici:

Figuri feminine în colecția Octavian Goga

 


Muzeul Memorial Octavian Goga 


Ciucea


1 - 31 martie 2021




    Marcând venirea Primăverii, colectivul Muzeului  Memorial Octavian Goga (Ciucea) a inaugurat, în prima zi a lunii martie, expoziția de artă plastică Figuri feminine în colecția O. Goga, oferindu-le vizitatorilor posibilitatea admirării extraordinarelor picturi păstrate la Muzeul de la Cicuea.

    Operele de artă selecționate se află în sala de expoziții temporare a Instituţiei care poate fi vizitată de marți până duminică, între orele 9:00 și 17:00. Ultima intrare – la 16:30.

Vă așteptăm cu drag!

 

Pe simezele dejene - Frumuseți în Culori de Primăvară

 


Arta plastică contemporană românească 


Călin Groșan 


Muzeul Municipal Dej 


martie 2021



Despre Nenea Iancu

 


Ion Luca Caragiale

















Grupaj publicat în Caiet, Nr. 76. Teatrul Național București.
Stagiunea 1988.

Pe simezele buzoiene - Dialog între generații

 


Arta plastică contemporană românească


Valeriu Șușnea, Ana Șușnea 


Galeriile de Artă Ion Andreescu, Buzău


6 martie 2021



Ziarist, cronicar plastic și dramatic, traducător, memorialist. Și deținut politic...

 


De pe scenele teatrului românesc de-odinioară


Nicolae Carandino (1905 - 1996)




Fotografie din timpul detenției...


Editura Dacia. 1973.
Conținutul volumului îl regăsiți în postările despre actorii prezentați. 


Editura Eminescu, 1986.





Articol publicat în Caiet, Nr. 76. Teatrul Național București. Stagiunea 1988.

***Mai multe despre acest om de cultură puteți afla și de aici:  Wikipedia

Statuia de cult a lui Iupiter tronans de la Apulum

 


Muzeul Național al Unirii 


Alba Iulia 


3 martie 2021




     Pentru martie, Muzeul Național al Unirii Alba Iulia propune ca exponat al lunii una dintre cele mai mari statui de cult din Dacia, a zeului Iupiter.

    Iupiter este un zeu celest, al fenomenelor atmosferice, protector al ordinii cosmice și al oamenilor, al statului și armatei romane. Pasărea sa consacrată este vulturul (aquila), care devine simbol al legiunilor și al statului roman.

    Statuia de cult a fost descoperită cu ocazia unor lucrări de canalizare efectuate în anul 1976, pe str. Cetăţii, din Alba Iulia, aflată la sud de castru, alături de un interesant altar votiv închinat acestei zeităţi de C. Sentius Bassus. Partea inferioară a tronului este spartă din vechime, la fel şi antebraţele în care îşi ţinea atributele. Părul şi barba sunt stufoase. Pe creştet poartă o corona triumphalis.

    Monumentul sculptural poate fi datat în prima jumătate a sec. III p.Chr. datorită folosirii trepanului în tratarea coafurii şi a şănţuirilor adânci în reliefarea himation-ului.

    În centrul urban Apulum se păstrează 20 din cele peste 30 de statui și statuete din piatră cu imaginea lui Iupiter de tip tronans din Dacia. Toate aceste reprezentări au ca model statuia din marmură din sec. al IV-lea a.Chr. a lui Iupiter Verospi, replică a statuii colosale din fildeş şi aur realizată de Phidias pentru templul din Olimpia la jumătatea sec. al V-lea a.Chr.

Evenimentul este organizată de Consiliul Județean Alba și Muzeul Național al Unirii Alba Iulia.

***Muzeul Național al Unirii Alba Iulia

Pe simezele târgoviștene - Cum am ajuns aici?

 


Arta plastică contemporană românească


Vladimir Pâun-Vrapciu 


Muzeul de Artă Târgoviște 


1 martie - 30 aprilie 2021





   În perioada 1 martie - 30 aprilie 2020, Complexul National Muzeal Curtea Domneasca -Muzeul de  Arta din Targoviste, găzduiește expoziția de pictura si grafica Cum am ajuns aici?

Vladimir Paun-Vrapciu - Arhitect si Artist plastic

Ion Anghel - curator

Doina Mândru, critic și istoric

Alexandru Anghel

Doina Mândru, critic și istoric de artă

Cum am ajuns aici ?

Doina Mândru, critic și istoric de artă

    Arhitect de talent, Vladimir Vrapciu Păun s-a îndreptat, după un parcurs profesional notabil, către tradiția picturală a familiei sale. O expoziție pe cât de curajoasă, pe atât de dificilă în mizele propuse, încurajată de profesorul și curatorul său, lectorul universitar dr. Ionuț  Anghel, intitulată sugestiv, Conexiuni în Brahma prezentată pe simezele a două importante muzee românești celebra această filiație spirituală. Tânărul ataca ambițios motive cu gravă încărcătură semantică raportându-se ca un discipol la exemple celebre din Renaștere, apoi, continuând în același registru cu substrat simbolic, relua studiul sintezei plastice din monocromiile primelor decenii ale modernismului european. Erau "gamele" obișnuite ale unui artist în devenire care își căuta vocea și tonul având, totdeauna, a comunica o stare anume. Câteva compoziții, Chimista, Ultima cină, Ultima cursă, atrag atenția prin apăsătoarea gravitate, altele, precum tripticul în albastru cu personaje uman-cabaline, incită prin misterul unei stranii melancolii premonitorii. O dublă selecție la Bienala artistică de la Florența, ca arhitect și ca pictor, urmată de invitațiile la târgul de artă de la Caruselul muzeului Luvru și la Sao Paolo, l-au lansat furtunos pe Vladimir, în acelasi an  2019, pe scena internațională.

    Motiv serios ca tânărul artist să aprofundeze pictura prin studii masterale la Universitatea de arte București, sub îndrumarea unui nou mentor, prof. Petru Lucaci, artist de excepție al scenei plastice românești, fost rector al Universității. Un poet al spațiului - pe care îl percepi mai ales în nota unei rezervate intimități, cu nuanțe de austeritate decurgând din viziunea modernistă a arhitectului care creează cadre confortabile pentru cotidianul vieții private - începe a se contura în cea de a doua expoziție, prezentată vara aceasta la Muzeul judetean  din Buzău și la Muzeul National al Tăranului Român, excelent curatoriată de Ionuț Anghel.

   Cum am ajuns aici?, titlul manifest ales de autor, exprimă poziționarea unui artist - prin vocația sa de arhitect -  definitiv angajat în cotidian, atent la nevoile și semnalele socialului, sensibil ca noi toți la condiționările generate de experiența nouă, copleșitoare, a pandemiei de Covid-19.     

    Așteptarea, un interior populat de personaje purtând măști metamorfozate în stranii instrumentede suflat sau de transmis mesaje îngrijorătoare, este lucrarea care reia tensiunile apăsătoare din ciclul anterior pe care îl continuă cu o mai bună înțelegere a spațiului dar și cu o mai rafinată abordare a picturii înseși prin care autorul înțelege să își apropie si să depășească un tip de experiență plastică.  In majoritatea panourilor de format mediu, 150x150cm, expoziția abordează  din perspective mereu schimbătoare, ca intr-un joc al privirilor posibile, sau al evadării, multiple sugestii ale unui cotidian care incearcă să recâștige normalitatea, loisirul unei vacanțe exotice, ambianța unei locuințe ecologice, liniștea unui interior luminos, ori pacea unei vile pierdute în luxurianța pădurii abia sugerate. Sugestia unui spațiu modulat, multiplu focalizat, recursul la iconuri simbolice, eludarea detaliilor, albul pe care privitorul este invitat a-și transfera emoțiile ca și variatele tipuri de abordare a gestului pictural, constituie cel de al doilea ciclu de game, claviatura pe care artistul vizual caută încă expresia potrivită.

    Un ultim ciclu al uleiurilor pe pânză, mari compoziții simbolice de anvergură și factură monumentală, bine înscrise în dimensiunea aleasă (200x500cm), încheie cu succes această serie de căutări, deschizând către o nouă etapă în care  desenul și colajul  acordă atenție sporită funcționării spațiului în sine, multiplelor lui desfășurări și mesaje posibile. Intre lumi, sau Intre linii, transcrie plastic imaginea de ansamblu a unei omeniri pasive, dominată de principii aspre și restricții, în vreme ce Saturn devorat de fiii lui, aduce în prim plan imaginea unei revolte copleșitoare de dimensiuni universale, cu urmări imprevizibile. Cei trei dansatori este un vibrant omagiu adus coregrafului Merce Cunningham (1919-2009), imensă personalitate a dansului contemporan care a colaborat cu cei mai mari muzicieni, pictori și dansatori ai Americii secolului său.  Ca și în Zorba Grecul, filmul realizat după romanul lui N. Kazantsakis, putem vedea în acest dans extatic, antrenând forțe elementare, desfășurate- parcă - la nivel planetar, în palpitul muzicii sugerate de fundalul vibrat al compoziției, mesajul de luptă și speranță, de viață care trebuie să continuie, cu orice preț, peste drame, înfrângeri și furtuni, pe care recenta expoziție a lui Vladimir Vrapciu Păun încearcă să îl transmită.    

Doina Mândru, critic și istoric de artă