Obiectul lunii octombrie

 

Muzeul Național Peleș 

Sinaia

octombrie 2021

Biroul Regelui Carol I.

Atelier J.D. Heymann, Hamburg, Germania, cca 1883

Lemn de stejar, sculptat, lustruit; piele presată, gravată

    Înțelegând pe deplin misiunea sa de monarh constituțional, Carol de Hohenzollern-Sigmaringen, prin activitatea sa neobosită, s-a luptat pentru obținerea Independenței de stat, proclamarea țării ca regat și continuitatea domniei. O răbdare neobișnuită, un simț al datoriei cum rar se întâlnește și o nobilă concepție au făcut din principele german, venit în România în anul 1866, o adevărată personalitate, dar și cel mai important dintre regii noștri.

    Din dorința arzătoare de a consolida statul român, regele Carol I a reușit să realizeze, încă din primii ani ai domniei, o legătură trainică între activitatea sa politico-administrativă și preocuparea neîncetată de a construi reședința regală de la Sinaia. În aceste condiții, Castelul Peleș devenea pentru suveran „leagăn al dinastiei”, iar pentru posteritate imaginea fără egal a istoriei noastre moderne, o întruchipare a legitimității istorice a Coroanei și a identității naționale.

    Regele Carol I a dorit să facă din reședința sa de vară o operă desăvârșită, monument care să aducă aminte de originea sa germanică. Atât în arhitectură, cât și în mobilier, tendințele neorenașterii își făcuseră apariția în planurile suveranului încă din anul 1873 când a vizitat Expoziția Universală de la Viena. Elemente stilistice specifice neorenașterii germane se întâlneau în planurile arhitecților angajați la Curtea regală, iar decorația de interior a Castelului Peleș a urmat îndeaproape traseul arhitecturii. Carol I a făcut din istorism, în mod perseverent și declarat, piatra de temelie a ambițiosului său program politico-diplomatic, iar ilustrarea cea mai elocventă a acestui program l-a constituit Castelul Peleș.

   În acest cadru arhitectural realizat sub atenta supraveghere a suveranului, spațiile oficiale, cât și cele publice se aflau amenajate la nivelul principal al reședinței, așa numitul parter înalt. Aceste încăperi erau amplasate într-o ordine corespunzătoare protocolului și ospitalității Familiei regale: Holul de onoare, Cabinetul de lucru al regelui Carol I, Sala florentină, Salonul venețian, Sala maură, Sufrageria regală, Sala de teatru și Sala de concerte (la etaj).

   Datând din prima perioadă de construcție a castelului (1883) și decorat în stilul neorenașterii germane, cabinetul de lucru, de dimensiuni ample, este sobru și elegant fiind decorat cu multe piese de mobilier și artă decorativă pe gustul suveranului. În acest spațiu oficial, cu aer sever, regele Carol I acorda audiențe și își desfășura săptămânal, activitatea cu personalitățile politice și cu reprezentanții societății. Cabinetul de lucru este considerat cel mai semnificativ spațiu pentru ilustrarea personalității regelui Carol I. Această încăpere reflectă imaginea unui om al datoriei, „pe cel ce-și exercită meseria providențială de rege”.

    Încăpere de reprezentare, cabinetul de lucru a fost amenajat de firma Julius Daniel Heymann din Hamburg (1825-1900?). Aceasta furniza mobilier de o calitate ireproșabilă, caracterizat „printr-o execuție atentă, cu efect artistic general, de mare frumusețe”. Biroul regelui Carol I este o piesă de mobilier de o creație desăvârșită, minuțios ornat, realizat din lemn de stejar. Pe biroul suveranului au rămas pentru mult timp, mărturie pentru posteritate, portretele de familie în cadre prețioase, alături de creioane și toate cele necesare scrisului și cititului.

Alexandra Ghioarcă, muzeograf.

***Muzeul National Peles