Muzeul Național al Literaturii Române
București
19 ianuarie 2018
Muzeul Național al Literaturii Române vă invită la evocarea
poetului George Almosnino ce va avea loc vineri, 19 ianuarie 2018, ora 17:00,
la sediul din Str. Nicolae Crețulescu nr. 8 (în spatele Bisericii Albe) la care
sunt invitați să rostească un cuvânt atât Gabriela Adameșteanu, Constantin
Abăluță, Eugen Negrici, Nicolae Prelipceanu, Ion Bogdan Lefter, Valeriu Mircea
Popa, cât și soția poetului, Nora Iuga, fiul acestora, Tiberiu Almosnino și
scriitoarea Angela Baciu.
George Almosnino, poet de expresie neomodernistă cu o
personalitate aparte, s-a născut la 17 iulie 1936, la București, a absolvit
Facultatea de Istorie, a practicat diverse meserii, a publicat rar în presa
literară, dar la Cartea Românească, datorită lui Florin Mugur i-au apărut
patru cărți de poezie în circa un deceniu (1971-1982). A murit la 24 noiembrie
1994.
În 1999, a apărut o antologie, în colecția Scriitori
români, cu poeme de George Almosnino. Creații ale sale au fost traduse la
Viena, Luxemburg, Basel. I-au fost prieteni și au scris despre el Florin Mugur,
Constantin Abăluță, Miron Radu Paraschivescu, Dinu Flămând, Gh. Grigurcu, Alex.
Ștefănescu, iar, postum, l-au "cultivat” Aura Christi, Octavian Soviany,
Mariana Marin, Daniel Bănulescu, Valeriu Mircea Popa, unii dintre ei revendicându-se
de la poezia "domnului Nino”, cum i se spunea în cercul intim de prieteni.
"Soțul meu, George Almosnino, spre marea mea bucurie, era și
poet, și încă unul de factura poeziei mele. Mai precis, era un poet rafinat și
de o mare subtilitate, exact poetul care îmi plăcea nu doar ca om. Admiram
foarte mult la el amprenta de artist în tot ce făcea și mai ales în ce scria.
Ne-am iubit foarte mult și am fost îngrozitor de săraci, de o sărăcie
cumplită”, scria Nora Iuga, soția poetului.
"Pentru a-și păstra memoria și identitatea, poezia
românească contemporană a avut nevoie de umărul stabil și puternic al
seniorilor discreției. George Almosnino a fost și este unul dintre ei”, scria
despre poet Mariana Marin.
"O personalitate poetică de penumbră”, cum îl descria și
criticul Marian Victor Buciu în Contemporanul, George Almosnino a trecut prin "școala oniricilor”, iar poezia și proza sa aveau ceva crepuscular, fantastic
și pregnant. Existențialist solitar, poetul a străbătut o carieră fără multă
gălăgie, a participat la cenacluri și festivaluri. Era original, neancorat
niciunui curent modern, dar nici "realismului socialist”, atât de dăunător
evoluției multor scriitori.
Evocarea ce va avea loc la Muzeul Național al Literaturii
Române este un gest de pietate, de reconstrucție dacă vreți a unei
personalități a poeziei noastre de odinioară.
Intrarea este liberă, în limita locurilor disponibile.
Vă așteptăm cu drag!