sâmbătă, 16 septembrie 2017

Institutorii




De pe scenele teatrului românesc de-odinioară 


Teatrul Național I. L. Caragiale




Mircea Constantinescu (Brosecke), Niki Atanasiu (Diercks),
Ion Manu (Weidenbaum).
Premieră: 24 mai 1957.







Articol publicat în Revista Scena și Ecranul, Nr. 6. Martie 1957.


Ion Fintelteanu - Flachsman și Geo Barton - Flemming.



Scenă din actul III.


Grupaj foto publicat în Revista Scena și Ecranul, Nr. 11. Iunie 1957.





Cronică publicată în Revista Teatrul, nr. 9. Septembrie 1957.


Imanu (de fapt...I. Manu - n.a.) - Weidenbaum și Fifi Mihailovici - Betty Șturmheim.


Arhiva de arhitectură: case și prăvălii




Asociația Istoria Artei 


Casa de Cultură Friedrich Schiller, București 


21 septembrie 2017





    Asociația Istoria Artei are plăcerea să vă invite joi, 21 septembrie, începând cu ora 19:30, la Casa de Cultură Friedrich Schiller din strada Batiștei nr. 15, sector 2, la evenimentul de lansare al proiectului cultural și editorial online Arhiva de arhitectură: case și prăvălii.
    Participanții vor primi gratuit caietul de activități realizat în cadrul proiectului cu sprijinul financiar al ARCUB.
Evenimentul se desfășoară în limba română și participarea este gratuită.
    Proiect cultural finanțat de Primăria Municipiului București prin ARCUB în cadrul Programului cultural București Oraș participativ.
Proiect editorial online co-finanțat de Administrația Fondului Cultural Național
   "Proiectul nu reprezintă în mod necesar poziţia Administrației Fondului Cultural Național. AFCN nu este responsabilă de conținutul proiectului sau de modul în care rezultatele proiectului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitatea beneficiarului finanțării.”

...traducătorul...




Restituiri literare 


Constant Ionescu (9)





De curând, am intrat în posesia unui lot de diverse documente care 
i-au aparținut lui Constant Ionescu.
Pe măsura ordonării și prelucrării datelor avute,
veți află și voi mai multe despre acest personaj.
Această postare prezintă, în principal, aspecte din strădania sa ca traducător.
Materialul face parte dintr-o dorită lucrare de rememorări pe care, 
din câte știu, n-a mai apucat s-o vadă editată.




















Episoadele precedente le puteți găsi aici:

Imi pasa: Luceafărul în limba franceză





Centenar. Mărăști, Mărășești, Oituz




Muzeul Național de Istorie a României 


București 


19 septembrie - 30 decembrie 2017




    Muzeul Naţional de Istorie a României (MNIR), sub egida Ministerului Culturii și Identității Naționale, și în colaborare cu Arhivele Naționale ale României, Muzeul Militar Național Regele Ferdinand I, Asociația Prospectorii Istoriei, Muzeul Vrancei – Focșani și Complexul Muzeal Județean Iulian Antonescu – Bacău, anunță deschiderea expoziției comemorative Centenar. Mărăști, Mărășești, Oituz ce readuce în memoria colectivă jertfa și, deopotrivă, victoria în marile bătălii din anul 1917.
    Vernisajul va avea loc marți, 19 septembrie 2017, începând cu ora 17:00, la sediul Muzeului Național de Istorie a României din Calea Victoriei nr. 12, București, în prezența domnului Lucian Romașcanu, Ministru al Culturii și Identității Naționale, precum și a reprezentanților instituțiilor organizatoare.
   În vara și începutul toamnei anului 1917 se consemnează cele mai glorioase momente ale armatei române în timpul Primului Război Mondial. La Mărăști, Mărășești și Oituz "românul a dovedit (...) cu prisosinţă că, bine armat şi bine condus, putea să ţie piept oricărui soldat din lume". Cu prețul unor mari sacrificii, în "împrejurări crude, dureros de amare pentru soldații noștri, care luptau ca să-și ia înapoi casele” (Regina Maria), a fost apărat ceea ce mai rămăsese din România liberă.
    Pentru desfășurarea operațiunilor militare în anul 1917, Consiliul de Război a stabilit că trebuiau puse în aplicare două "lovituri”: una, dată de Armata 2 Română în zona Mărăști, cu scopul de a fixa forțele inamice și de a sprijini acțiunile derulate de Armata 1 Română și o parte a Armatei 4 Rusă, care trebuiau să dea a doua "lovitură” pe Siretul Inferior, în zona Nămoloasa. Obiectivul: nimicirea grupării principale de forțe a inamicului, reprezentată de Armata 9 Germană.
    În urma bătăliei de la Mărăști (11/24 iulie – 19 iulie/1 august 1917) Armata 2 Română a reușit să facă o spărtură largă de 30 km și adâncă de 20 km în frontul Armatei Austro-Ungare, determinând comandamentul Puterilor Centrale să-și schimbe planul de operațiuni și să aducă puternice întăriri în zonă. Armata română a pierdut 1460 de ostași, alți 3419 fiind răniți și dispăruți. De partea Puterilor Centrale s-au numărat 2200 de morți și 4700 de răniți și dispăruți. Românii au capturat 2700 prizonieri. Foarte important a fost și impactul moral asupra soldaților și ofițerilor români, care au văzut, pentru prima dată, că puternica armată inamică poate fi învinsă.
    Bătălia de la Mărăşeşti (24 iulie/6 august – 21 august/3 septembrie 1917) a fost, prin durata, proporţiile şi intensitatea ei, cea mai mare bătălie care s-a dat pe frontul românesc în decursul războiului mondial. Pierderea bătăliei de la Mărășești a forțat Puterile Centrale să renunțe definitiv la acțiuni ofensive pe frontul românesc și să treacă la defensivă. "Nemţii au povestit, după război, că plecaseră la luptă spre Mărăşeşti cu uşurinţă, crezând că au în faţa lor oamenii din toamna precedentă şi că mare le-a fost mirarea izbindu-se de noul avânt al românilor, pe care-l comparau cu al francezilor, pe frontul de vest.” (Constantin Argetoianu)
    Armata 1 Română a pierdut 27410 oameni (16% din efectivul avut la începutul bătăliei): 5125 de morţi, 9818 dispăruţi şi 12467 de răniţi. Armata 4 Rusă a pierdut aproximativ 25650 de oameni - 7083 morţi, 8167 dispăruţi și 10400 răniţi. Armata 9 Germană a înregistrat peste 60000 de oameni scoşi din luptă (morţi, dispăruţi şi răniţi).
    Concomitent cu bătălia de la Mărășești s-a desfășurat cea de-a treia bătălie, de la Oituz, (26 iulie/8 august – 9/22 august 1917). Oprirea ofensivei Puterilor Centrale s-a făcut cu prețul unor pierderi grele: 1800 morți, din care 52 ofițeri, 4850 răniți din care 143 ofițeri, și 5700 dispăruți, din care 27 ofițeri. În total, peste 12000 de luptători. Inamicul a înregistrat, la rândul său, pierderi deosebit de mari (numai la Cireșoaia au căzut 1500 de soldați ai Puterilor Centrale).
    Victoriile de la Mărăști, Mărășești și Oituz au împiedicat scoaterea României din război și au oprit, temporar, înaintarea armatelor Puterilor Centrale spre Ucraina.
    Expoziția realizată la Muzeul Național de Istorie a României prezintă vizitatorilor, prin intermediul imaginilor, documentelor de arhivă, hărților și obiectelor, evenimentele pline de dramatism din vara anului 1917. Mai mult decât atât, reprezintă un îndemn pentru concetățenii noștri de a vizita aceste locuri unde istoria de împletește cu natura într-un mod extraordinar.
    Expoziția este deschisă la Muzeul Național de Istorie a României de miercuri până duminică și poate fi vizitată până la începutul anului 2018.

Stagiunea 1956 - 1957




De pe scenele teatrului românesc de-odinioară 


Teatrul Tineretului





Scenă din Burnbury.










Articol publicat în Revista Teatrul, nr. 9. Septembrie 1957.



Iată-l și pe Fedea Protasov (I. Critico), eroul dramei lui Lev Tolstoi, Cadavrul viu,
împreună cu țiganca Mașa (Olga Tudorache) în tovărășia căreia el încearcă să uite,
să nege o lume nedreaptă și putredă împotriva căreia nu se simte în stare să lupte.
Fotografie publicată în Revista Scena și Ecranul, nr. 2, ianuarie 1957.

...sufletul comerțului...în 1914




România de-altădată 


Colecții și Colecționari 


Reclame




















Pentru mărire. click pe imagine.



Mică și mare publicitate, publicată în Ziarul Dimineața, 
de marți, 19 august 1914.