Pe simezele ieșene - In Memoriam

 

Arta plastică contemporană românească

Traian Mocanu

Muzeul de Artă Iași

10 martie - 4 aprilie 2021

    Muzeul de Artă din cadrul Complexului Muzeal Național Moldova Iași, în parteneriat cu Direcția Județeană pentru Cultură Iași, organizează, la Palatul Culturii, în perioada 10 martie – 4 aprilie 2021, expoziția de grafică și pictură Traian Mocanu - In Memoriam (1954 – 2020) ce reunește lucrări din perioada 2000-2020, din seriile Relicvarii I, II și III, Tainițe și Atelier.

    Pictorul, graficianul, poetul și eseistul Traian Mocanu s-a născut la 26 august 1954 la Iași, iar în 1977 a absolvit Institutul de Arte Plastice Nicolae Grigorescu din Bucureşti.

    Dintre expoziţiile personale menționăm: 1976 - Casa de Cultură Grigore Preoteasa, Bucureşti; 1977 - Casa de Cultură Friedrich Schiller, Bucureşti; 1979 - Hanu cu tei, Bucureşti; 1985 - Cupola, Iaşi; 1986-1987 - Cronica, Iaşi; Galeriile Ştefan Dumitrescu, Iaşi; 1988 - Trianon, Iaşi; 1989 - Cupola, Iaşi; 1990 - Interarta, Chişinău; 1991 - Cupola, Iaşi; 1992 - Augsburg, Germania; 1994 - Casa Pogor, Iaşi; 1995 - Centrul Cultural Român, Paris; 1997 - Schelfteia Gallery, Suedia; 1998 - Centrul Cultural Român New York; Casa Americii Latine New York; Soho Gallery New York, SUA; 1999 - Inard Gallerz Toronto, Canada; 2000 - Cupola, Iaşi, 2002 - Centrul Cultural Român Budapesta şi Viena; 2003 - Halle, Magdeburg; 2004- Galeria Cupola, Iaşi; 2007- Galeria Cupola, Iaşi; 2008 - Galeria Ateneu Iaşi; 2009 - Galeria Dana Iaşi, 2010 - Galeria Colorida Sf. Helena, Lisabona; 2013 - Galeria Santa Maria, Lisabona; 2014 – Galeria Dana, Iaşi, 2018 - Galeria Dana, Iaşi. Lucrări în colecţii particulare: Franţa, Grecia, SUA, Canada, Israel, Italia, Mexic, Anglia, Turcia, Suedia, Portugalia, Martinica ş.a.

    În domeniul literaturii, artistul s-a remarcat prin volumele de versuri: La marginea nimicului, Ed. Junimea, Iaşi, 1997 (premiu pentru debut al Asociaţiei Scriitorilor Iaşi), Iluzia ontică, Ed. Gramma, Iaşi, 2002, Atelierul - mocanorfoze I, Ed. T, Iaşi, 2007; Atelierul – mocanorfoze II, Ed. Cronica, Iaşi, 2011; Mielul de apă, Ed. Cronica, 2012; Efemeride, Ed. Cronica, 2014. Premii: 1995 - Premiul Revistei Cronica; 1995 - Premiul Vasile Pogor; 2002 - Premiul UAP – pictură; 2003 - Premiul de excelenţă UAP – pictură; 2009 - Premiul Teiul de Aur, Botoşani; 2010 - Premiul Ilie Gravorul la Salonului Internaţional de Carte, ediţia a 19-a, Chişinău.

   Recunoscut de critica de artă şi apreciat de public şi de colecţionari pentru uşurinţa cu care putea traduce o stare printr-un portret ori o atmosferă prin peisaj, Traian Mocanu trăia cu intensitate latura abstractă a picturii sale, uneori cu o tentă lirică ce îmblânzea descărcările şi „epifaniile” plastice.

    Expoziţiile de anvergură organizate în Iaşi, Bucureşti, în Europa sau în Statele Unite au inclus, exclusiv, criptările ascunse în pastă, desfăşurate pe mari dimensiuni de pânză, fiind semne că în această latură a creaţiei sale a găsit cheia cu care a deschis o lume a formelor absente figurativ, a formelor ce dirijează ochiul înspre un centru ordonator, ce instaurează înţelegerea picturii ca experienţă autentică a trăirii artistice. Întreaga sa carieră şi experienţă cu abstractul a cuprins, aşa cum este firesc, mai multe serii de autor, intitulate sugestiv în funcţie de perioada la care facem referire: Urmele luminii I şi II, Tectonica, Sere, Solare, Bestiar, Relicvarii I, II şi III, Tainiţe I şi II, Atelier, fiecare dintre ele dezvoltându-se din precedenta.

   Expoziția va fi prezentată de scriitorul Grigore Ilisei și criticul de artă dr. Maria Bilașevschi, în cadrul vernisajului ce va avea loc miercuri, 10 martie 2021, ora 17:00, la Muzeul de Artă, ocazie cu care va fi lansat albumul Traian Mocanu – Pictură și grafică 2000 - 2020. Curator este Valentina Druțu, șef Muzeul de Artă. Conceptul expozițional include și un finisaj ce se va desfășura pe 31 martie 2021, ora 12:00.

   Invităm publicul să viziteze această expoziție cu biletul aferent Muzeului de Artă, de marți până duminică, între orele 10:00 - 17:00 (ora 16:30, ultimul bilet).

***Palatul Culturii din Iași - Complexul Muzeal Național „Moldova" 

Piese de referință tehnică

 

Muzeul Științei și Tehnicii Ștefan Procopiu 

Iași

10 martie - 10 mai 2021

   Complexul Muzeal Naţional Moldova Iaşi propune publicului, începând din luna martie 2021, un nou proiect, intitulat Piese de referință tehnică în colecțiile Muzeului Ştiinței şi Tehnicii Ştefan Procopiu. Demersul muzeografic aduce în centrul atenției obiecte de patrimoniu mobil reprezentative pentru istoria ştiinţei şi tehnicii, conservate în patrimoniul muzeului ieșean.

   Seria prezentărilor începe cu un exponat din sfera de interes a aparatelor de uz casnic: Mașina de cusut Wertheim.

   Cusutul manual este o îndeletnicire umană veche de peste 20.000 de ani, care, nu de puține ori în istorie, a înflorit ca formă de artă. Primele ace de cusut erau făcute din oase sau coarne de animale, iar primul fir era realizat din tendinele animalelor. Acele din fier au fost inventate în secolul al XIV-lea, iar primele ace cu ureche pentru fir (la capătul opus vârfului) au apărut în secolul al XV-lea.

    De-a lungul timpului, inventatori, tehnicieni și artizani au încercat să îmbunătățească tehnica asamblării prin fir a pieilor și țesăturilor, efort concretizat prin apariția mașinii de cusut. Primul mecanism pe deplin funcțional a fost inventat în 1830, de croitorul francez Barthelemy Thimonnier, ce utiliza un singur fir și un ac cu cârlig, care genera aceeași cusătură de lanț folosită la broderiile realizate până atunci manual. De o largă popularitate s-a bucurat ulterior ansamblul mecanic de mișcare în sus și în jos a acului cu ureche în vârf, inventat de Isaac Singer (1811 – 1875), cel care a construit prima mașină de cusut al cărei succes comercial a deschis, în 1850, drumul producției de masă.

    Mașina de cusut Wertheim aflată în patrimoniul Muzeului Științei și Tehnicii Ștefan Procopiu a fost realizată în anul 1920 de compania germană cu același nume, înființată în 1868 la Frankfurt pe Main (Germania), de Joseph Wertheim (1804 - 1899). Această mașină utilizează o suveică în formă de glonț cu bobină lungă, care se leagănă înainte și înapoi, piesa fiind cunoscută sub numele de "suveică vibrantă".

 În anul 1869, fabrica Wertheim producea prima mașină sub licență americană, modelul "A" fiind copia directă a mașinii lui Elias Howe Jr. (1819 - 1867). Modelul "B", sub formă de vioară, s-a dezvoltat în perioada 1870 - 1890 și este identic cu cel al mașinii Singer, model 12, o mașină emblematică, frumos ornamentată, al cărei renume avea să devină legendar. Tot la Wertheim s-a produs, între 1880 și 1890, mașina de cusut model Superba S6, a cărei producție a continuat până în jurul anului 1915.

    Sub numele de Wertheim au fost comercializate o serie de produse precum: mașini de cusut, mașini de tricotat, dar și biciclete, piane, mașini de spălat, cărucioare pentru bebeluși.

    Mașina de cusut Wertheim poate fi admirată, în perioada 10 martie – 10 mai 2021, în cadrul expoziției temporare Retrotehnica, deschisă în spațiile Muzeului Ştiinței şi Tehnicii Ştefan Procopiu de la Palatul Culturii.

***Palatul Culturii din Iași - Complexul Muzeal Național „Moldova"

Să ne cunoaștem actorii...

 

De pe scenele teatrului românesc de-odinioară 

Dan Ivănescu

În Ploșnița (Teatrul Național București), alături de:

Răducu Îțcuș, Rodica Mureșan, Coca Andronescu, Bogdan Mușatescu,

Bogdan Stanoevici, Șerban Iamandi și Dem. Rădulescu.

Amintiri (la rubrica Situații limită pe scenă) publicate în Caiet, Nr. 67.

Teatrul Național București. Stagiunea 1983 - 1984.

Alături de Marin Negrea, în Iubirile de-o viață (Teatrul Național București).

***

Despre acest actor s-a mai vorbit doar cu ocazia decesului Cristinei Stamate,

cei doi fiind căsătoriți, din 1966, timp de 11 ani.

Astfel Dan Puican și-a amintit următoarele:

   "Pe soțul ei îl cunosc de când era copil, pe strada Sfântul Constantin nr. 7 stătea. Și eu am locuit la această adresă, la unchiul meu, Ion Puican. Era o curte cu 3 apartamente, 3 familii și mai era o familie cu viitorul soț al Cristinei Stamate. El avea vreo 7- 8 ani, eram în clasa a11-a și recitam și spuneam că dau la teatru. Mai târziu, când a venit actor la Teatrul de Revistă, mi-a spus că datorită mie a dat la teatru și m-a impresionat. Mi-a spus că îi plăcea mult să mă audă recitând.    Din păcate, au divorțat și el a emigrat în Canada, după care a murit peste 5-6 ani și mi-a confirmat și Cristina când am întrebat-o.

    Nu era un bărbat neapărat frumos, era mititel. Erau tineri și când ești tânăr ești frumos. Când îmbătrânesti nu mai ești frumos, Cristina era în prim plan. Ea a divorțat de el când avea 30 și ceva de ani."

***

Pe Wikipedia, la dosarul actriței se face o gravă eroare:

Dan Ivănescu este confundar cu poetul Cezar Ivănescu astfel fiind trecut decedat 

în urma cutremurului din 4 martie 1977...

Integrala Shakespeare

 

De pe micile ecrane de-odinioară

Articol publicat în Caiet, Nr. 56. Teatrul Național București.

Stagiunea 1980 - 1981.

Cu bicicleta prin alte timpuri

 

Muzeul Municipiului București 

5 martie - 30 mai 2021

***Muzeul Municipiului Bucureşti - Palatul Suțu

Portret de femeie în arta naivă românească

 

Muzeul Județean Argeș 

Pitești 

martie 2021

   Expoziția, face referire la femeie și la preocupările ei, dezvăluie contribuția fiecărui artist, la materializarea prin pictură sau sculptură a unei sărbători atât de prețioase, luna martie, dedicată femeii.

   În dorința de a putea deschide astfel, fie și numai temporar, un compensativ orizont al speranței, vă așteptăm în sălile Galeriei Naționale de Artă Naivă, la o întâlnire cu evenimente, vise, mesaje de suflet, situații utopice, exprimate plastic de nume mari ale artei naive românești: Constantin Vasilescu, Gavril Nichițean, Catinca Popescu, Ioan Măric, Alexandrina Debreczeny etc.

   Expoziția va rămâne deschisă până pe 31 martie, la Galeria Națională de Artă Naivă din cadrul Muzeului Județean Argeș, intrarea din Bulevardul Eroilor și poate fi vizitată de luni până duminică, între orele 9:00-17:00.

***

Ecusonul de soră de caritate al Rafilei Săliştean

 

Muzeul Municipal Ioan Raica 

Sebeș 

martie 2021

   Exponatul lunii martie la Muzeul Municipal Ioan Raica Sebeş este ecusonul de soră de caritate folosit, în Primul Război Mondial, de Rafila Săliştean (?-1984), o tânără originară din Sebeş, implicată pe aproape întreaga durată a conflagraţiei în îngrijirea militarilor răniţi, în spitale româneşti din spatele frontului.

   Ecusonul, de formă dreptunghiulară (8,5 x 9,5 cm), este confecţionat din pânză albă, cu marginile tivite, pe care a fost cusută o cruce roşie, realizată tot din material textil. În partea centrală a crucii este brodată cu alb monograma (sau cifra) reginei Elisabeta (1843-1916), constând în două litere E stilizate, redate în oglindă, care se intersectează parţial, timbrate cu o coroană.

   Biografia Rafilei (Firuca) Sălişten este doar într-o mică măsură cunoscută, majoritatea informaţiilor referitoare la viaţa şi la activitatea ei fiind desprinse din romanul autobiografic Pe cărările destinului. Romanul unei vieţi trăite, publicat în anul 1940, la Sibiu, de căpitanul Ilie Stricatu, cel care, în 1922, îi devenea soţ.

   Firuca, cum o numeau apropiaţii, a fost fiica unor ţărani înstăriţi din Sebeş, remarcându-se, încă din adolescenţă, prin frumusețea şi prin caracterul său energic şi plăcut, calităţi care au făcut-o foarte apreciată printre cunoscuţi. La scurt timp după declanşarea războiului, Firuca a plecat în România, unde s-a înscris la cursurile Institutului surorilor de caritate Regina Elisabeta din Bucureşti.

   Aşezământul a fost fondat în anul 1879 de regina Elisabeta şi funcţiona într-o clădire achiziţionată tot de ea, şi a avut ca model un institut similar din Berlin, dar şi Asociaţia Rudolfinelor din Viena. Instruirea surorilor era asigurată de medici care le predau elemente de anatomie, fiziologie şi igienă, precum şi cunoştinţe de aplicare a pansamentelor. Procesul de formare cuprindea şi o parte practică desfăşurată în spitalele din Bucureşti, în care surorile îngrijeau efectiv bolnavii.

   După absolvirea institutului, Firuca Sălişten a activat în cadrul unor spitale din Bucureşti şi Corabia, iar la încheierea ostilităţilor l-a reîntâlnit, la Bucureşti, pe Ilie Stricatu, cu care s-a căsătorit în anul 1922, împlinindu-se o poveste de dragoste care a început cu mulţi ani în urmă, înainte de izbucnirea Primului Război Mondial.

***Muzeul Municipal “Ioan Raica” Sebeş

 

Pe simezele Capitalei - Un Martie la feminin

 

Arta plastică contemporană românească

Galeria Senso, București 

2 - 31 martie 2021

    Începând cu 2 martie 2021, Galeria Senso vă invită să vizitați expoziția cu vânzare Un Martie la feminin, expoziția cuprinde ilustrații, obiecte decorative, bijuterii handmade și bijuterii de autor.

Expoziția poate fi vizitată de marți până duminică de la 12:00 la 19:00

Vernisajul expoziției va avea loc în data de 9 martie, începând cu ora 18:00

Andreia Morar @andreiasgrid

Alexandra Hochreiter @alexandra_hochreiter

Diana Grigore @daia_dianagrigore

Diana Barbu @dianabarbu.illustration

Raluca Tinca @ralucatinca

Raluca Bararu @ralucabararu

Alina Chis @rue.atelier

Irina Constantin @lelemadethis

AnaMaria Neacsa @ananeacsa7

Maria Tabarcea @artabarcea

Cornelia Popa @lowcostunicorns

Iulia Lazarean @jules.creates

Elena Tara @tzara.illo

Oana Popescu @iunapine

Ana Andronic @bbuzu

Ana Maria Rusnac @delicate_boutique

Ana Bartha @Ana Bartha

Andra Lupu @andra_lupu_jewelry

Alina Bancila @alinabancila

Raluca Buzura @ralucabuzura

Maria Filipescu @mariafilipescu

    În urma unei adevărate vânători online de talente, am ales 17 dintre cele mai bune ilustratoare din țară. Ne-a venit această idee calatorind în Canada si vizitand galerii de arta unde era expusa ilustratie. Am realizat că în România se organizează prea rar astfel de expoziții, aproape deloc. Am considerat că luna martie este ocazia potrivita pentru a organiza o expoziție realizată cu și despre femei în totalitate.

   Am decis să ne adresăm unui public foarte larg, acoperind cât mai multe gusturi. Vom expune atât lucrări originale, cât și printuri digitale, având în vedere că trăim într-o eră digitală și această formă de artă ne este la îndemână. Ne-am asumat riscul de a fi criticați, pentru că știm că sunt multe persoane care consideră că printul nu este tocmai o formă de artă.

Expoziția este deschisă până la finalul lunii martie.

***Galeria Senso