miercuri, 17 februarie 2021
Exponatul lunii februarie
Muzeul Național Peleș
Sinaia
februarie 2021
Cea mai veche colecție de arme și armuri din România este
cea a Muzeului Național Peleș, aceasta constituind și una dintre cele mai
importante colecții de acest fel din Europa. Însumând peste 3700 de piese cu
valoare artistică, istorică și documentară (cele mai vechi datând din secolul
al XV-lea), de la arme de curte sau de paradă, la cele militare ori de
vânătoare, colecția reprezintă spectaculoasa experiență a peste 500 de ani de
istorie europeană și orientală.
Expunerea armelor în castelele regale ori în casele
aristocrației europene, în săli special create pentru acestea, era o exigență
în perioada Renaşterii. Aceste săli aveau misiunea de confirmare și
recunoaștere a existenței îndelungate a familiei, a eroismului ereditar ori
consemnau evenimente istorice marcante ale Casei respective.
De pildă, cel mai vechi muzeu dedicat armelor și armurilor a fost înființat în Suedia la 1628 de regele Gustavus Adolphus, atunci când acesta a decis ca propriile "haine" din campania sa în Polonia să fie păstrate pentru posteritate. Astfel, în strânsă conexiune cu regalitatea suedeză, această colecție deține în prezent unele dintre cele mai bune armuri din lume.
Esența istorică a Colecției de arme a regelui Carol I a
reprezentat-o, pe de-o parte, galeria de arme, cunoscută întregii Europe, a
familiei de Hohenzollern, din Castelul Sigmaringen – situat în regiunea
Baden-Württemberg, Germania – iar pe de altă parte, implicit, pasiunea
moștenită, dar și educată, în timp, a viitorului rege Carol I, în acest
domeniu. La acestea va contribui, negreșit, seriozitatea carierei sale militare
de sublocotenent de dragoni la Münster, locotenent secund în regimentul de
artilerie al Gărzii prusace, elev la Şcoala de artilerie şi inginerie din
Berlin, dar și participarea, în 1857, alături de tatăl său, Karl Anton de
Hohenzollern-Sigmaringen, la manevrele Diviziei 14 de la Schweidnitz – azi
Swidnica, Polonia, și în 1864, ca militar în armata prusacă, în războiul
împotriva Danemarcei, la atacul cetăţii Fredericia.
Mai târziu, Carol I, devenind rege al României și având
reperele mai sus amintite, dar și o parte dintre armele de la Sigmaringen
moștenite, pasiunii educate i se va alătura dorința de a-și crea propriile săli
de arme în reședința sa de vară de la Sinaia. Astfel, în contextul stilistic
existent deja la Peleș, al neorenașterii germane – preferat de monarh și stilul
care răspundea cel mai bine funcției de reprezentare – vor fi amenajate cele
trei săli de arme - Sala Mare de Arme, Sala Armelor de Vânătoare și Sala de
Arme Orientale. La acestea se adăuga Sala Maură decorată și ea cu o parte
dintre armele orientale din colecția regală.
Pe lângă nucleul provenit din moștenirea lui Carol I, de la Sigmaringen, colecţia regelui va fi îmbogăţită cu piese procurate în timpul călătoriei din Algeria, în 1862, cu altele oferite suveranului de personalităţi marcante ale vremii, dar mai ales prin achiziţiile realizate, la cererea comanditarului Carol, de către vienezul Julius Ernst Scheurer, unul dintre cei mai importanți experți și colecționari de arme medievale de la răscrucea secolelor al XIX-lea –al XX-lea. Acesta a achiziționat sistematic, toate principalele categorii de arme: albe și de foc, ofensive sau defensive, de paradă ori de luptă, utilizate începând cu secolul al XV-lea până la începutul secolului al XX-lea în Europa sau Orient.
Referitor la aceste achiziții de arme, prin intermediul lui
Julius E. Scheurer, în arhiva de documente a Muzeului Național Peleș, există un
număr de 602 file, dintre care 281 sunt pagini scrise, documente și scrisori
(toate în limba germană), iar 320 reprezintă planșe și schițe de arme cu mici
descrieri ale fiecărui obiect propus spre achiziție. Perioada pe care aceste
documente o acoperă este de zece ani, începând cu anul 1905 și continuând un an
după moartea regelui Carol I, 1915.
Prima încercare de a alcătui un catalog sistematic,
manuscris, al armelor din Castelul Peleş se plasează între 1907-1914, când
Julius E. Scheurer a întocmit Verzeichniss der Waffensammlung Seiner Majestät
König Karl I von Rumänien, nepublicat însă din cauza morții regelui, din 1914.
Acest catalog clasifica tipologic piesele – arme de paradă, arme de luptă și arme de vânătoare; arme albe, arme de foc și armuri de cavaler –, fiecare fișă fiind însoțită de un desen în peniță extrem de rafinat și elegant.
Anexa acestui catalog, realizată tot de același Julius E.
Scheurer, era un registru-inventar al colecţiei de arme, Register zum Inventar
der Waffensammlung in dem Rumänischen Königsschlosse Pelesch (Sinaia), Viena
1907-1914.
Din corespondenţa pe care Scheurer o poartă cu monarhul, observăm
atenţia deosebită, a lui Carol I, acordată sălilor de arme din Castelul Peleş.
Aceste inedite scrisori și documente sunt o dovadă clară a importanței majore a
activității expertului vienez care a avut marele merit de a achiziționa, a
constitui, a conserva, a restaura (acolo unde era necesar), a inventaria, a
cerceta, a dezvolta și a valoriza colecția de arme a Coroanei. Acestea toate la
un loc reprezentând, de fapt, funcțiile principale ale muzeului de astăzi.
Registrele lui Julius E. Scheurer, cele care au și pus bazele unei colecții bine documentate, conțin informații referitoare la armele, armurile și accesoriile comandate de Carol sau găsite, în mod independent, de Scheurer: datarea; proveniența lor, respectiv proprietarii inițiali, colecțiile particulare din care făceau parte ori expozițiile de unde erau cumpărate (sunt amintite, în acest sens, importante orașe europene precum Innsbruck, München, Salzburg, Linz, Augsburg sau Budapesta); atelierele acestor piese; prețurile de achiziție, în coroane (moneda austriacă a epocii), dar și de restaurare – atunci când era cazul; reprezentarea grafică – prin desene în peniță, realizate cu o deosebită acuratețe – a armelor achiziționate, dar și sugestii prețioase de etalare a armelor și armurilor, în Castelul Peleș, conform standardelor și modalităților de amenajare a unor astfel de săli la începutul secolului al XX-lea.
Tot Julius E. Scheurer, în calitate de expert în arme și evaluator, alături de Camillo List și casa de licitații Dorotheum, au tipărit la Viena, în 1920, un catalog numit Colecțiile de arme din proprietatea colecționarului A.P., din Baden și din alte proprietăți private europene, orientale și est-asiate: arme defensive și ofensive, piese de armură, căști, scuturi, arme cu tijă, arme pentru depărtare (arbalete, arcuri cu săgeată), arme de lovitură (securi, toporiști, buzdugane), arme de foc (puști, pistoale, cornuri de pulbere și accesorii). De asemenea, Scheurer a contribuit și la realizarea catalogului colecției de arme a castelului Opočno, din Boemia, Republica Cehă, castel ce aparținea familiei Colloredo-Mansfeld.
Cele mai sincere mulțumiri doamnei Monika Lungu și domnului
Eckhard Staugaard pentru profesionalismul, răbdarea și seriozitatea de care dau
dovadă, de fiecare dată, în speciala colaborare pe care o avem! Traducerea
documentelor, din limba germană, li se datorează domniilor lor.
Raluca Romok, muzeograf
Pe simezele ieșene - Ambasadorul melancoliei
Arta plastică contemporană românească
Casa de Cultură Mihai Ursachi, Iași
17 februarie - 4 martie 2021
Regina Elisabeta a României – 105 ani de la trecerea în eternitate
Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Prahova
Ploiești
18 februarie 2021
Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Prahova din
Ploiești, str. Toma Caragiu, nr. 10, vă invită, din 18 februarie 2021, ora
11:00, să vizitați expoziția temporară Regina Elisabeta a României – 105 ani
de la trecerea în eternitate.
Expoziția, prilejuită de comemorarea a 105 ani de la
dispariția reginei Elisabeta, este rodul unui parteneriat de colaborare între
Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Prahova și Colegiul de Artă Carmen
Sylva din Ploiești.
Scopul expoziției este de a ne aminti de cea care a fost
prima regină a României. Expoziția Regina Elisabeta a României – 105 ani de la
trecerea în eternitate valorifică patrimoniul muzeului – fotografii, medalii,
publicații, scrisori și talentul tinerilor artiști, prin minunatele lucrări
realizate în diferite tehnici.
Vă așteptăm cu drag!
Muzeograf Monica Cîrstea
Dincolo de canon - Noua sculptură azi
Arta plastică contemporană românească,
Primăria Sectorului1, București,
19 februarie - 21 martie 2021
Mașinile timpului - machete și documente din viața pompierilor
Muzeul Vasile Pârvan
Bârlad
6 februarie - 31 martie 2021
Pornind de la mașinile Manyweather Greenwich model 1880
realizate de firma Merryweather &FII înființată în 1760 la Londra,
continuând cu modele ca American La France fire model 1921, Mack din 1923, Ford
van 1930, Mercedes 1932, Beverly Hills Dodge Pompiers 1936, Chevrolet 1941 USA
Texas, Peugeot D3A Pompier1960, Crysler Windsor 4525, Renault 4 – 1968 și
încheind cu Mack CF Pumper Chicago – 1973. Fiecare din acestea având propria
istorie care poate fi cunoscută consultând documentele pe care le vom pune la dispoziția
publicului. Practic este vorba de 65 de machete cu mașini de pompieri care au
fost utilizate în Anglia, dar mai ales în SUA. Menționăm că aceste machete sunt
omologate și fiecare dintre ele are câte un certificat care atestă valoarea și
numărul de exemplare în care au fost realizate, seriile fiind limitate. Cert este că machetele nu sunt asimilate
jucăriilor, fiind în exclusivitate piese de colecție.
Manifestarea este organizată cu concursul Consiliului Județean
Vaslui, Departamentul de Pompieri Bârlad, Muzeul Vasile Pârvan și
colecționarul bârlădean Lt. Col. Ifteme
Marius Iulian.
Expoziția se adresează tuturor categoriilor de vârstă și va putea fi vizitată în intervalul
6 februarie – 31 martie 2021.