sâmbătă, 11 ianuarie 2020

Recrudescențe...repertoriale...




De pe scenele teatrului românesc de-odinioară 












Articol, incriminator, publicat în Revista Teatrul, Nr. 5. Mai 1957.




Meșteșuguri dacice pe meleaguri bistițene




Muzeul Bistrița


15 ianuarie 2020




    La începutul noului an și cu ocazia Zilei Culturii Naționale, Complexul Muzeal Bistrița-Năsăud vă invită la o expoziție care dovedește originea străveche a locuirii în Nord-Estul Transilvaniei.
    Vernisajul expoziției Meșteșuguri dacice pe meleaguri bistrițene va avea loc, miercuri, 
15 ianuarie, ora 13:00, la Muzeul Bistriţa din strada General Grigore Bălan, nr. 19.      
    Evenimentul cultural este rezultatul colaborării între Muzeul Bistriţa, Muzeul Grăniceresc Năsăudean şi Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei din Cluj-Napoca.
    Prin intermediul expoziţiei organizatorii aduc, pentru prima dată, în atenţia publicului interesat aspecte din cadrul civilizaţiei dacice din acest spaţiu. Cu ajutorul pieselor arheologice provenite din cercetări sistematice sau din descoperiri întâmplătoare sunt prezentate principalele meşteşuguri practicate de populaţia de acum mai bine de două milenii pe aceste meleaguri. O serie de bunuri, dintre care unele şi de un real rafinament artistic, dovedesc că meşterii şi artizanii daci din acest teritoriu aveau cunoştinţe temeinice şi erau bine racordaţi la inovaţiile tehnice ale vremii care se propagau din centrul politic şi spiritual de la Sarmizegetusa.
Vă aşteptăm cu drag,
Manager,
Alexandru Gavrilaș

Pe simezele Capitalei - Rubedo




Arta plastică contemporană românească 


Adelina Ungureanu


Galeria de Artă, Orizont, București


18 ianuarie 2020





Exponatul lunii - Monoxila




Muzeul Național al Marinei Române, 


Constanța, 


ianuarie 2020




    Monoxila este o ambarcațiune în formă de albie (covată), care se realiza prin scobirea unui trunchi de copac, de unde și numele grecesc al ei: mono=un, xylos=copac. Ea are origini străvechi, fiind numită și pirogă și se mai folosește și astăzi în unele părți ale lumii. Scobirea se făcea prin ardere, apoi se trecea la cioplire și șlefuire. Monoxila a fost baza pentru construirea unor ambarcațiuni mai mari, sau chiar a unor nave, prin adăugarea de scânduri pentru formarea bordajului. În țara noastră s-a folosit din cele mai vechi timpuri pe cursurile apelor curgătoare, sau chiar în navigația maritimă costieră.
    Prima mențiune scrisă a monoxilei pentru spațiul românesc este consemnată în vremea lui Alexandru Macedon, care a trecut Dunărea în anul 335 î.Hr., în campania lui împotriva geților de la nord de fluviu. Mai târziu, în Evul Mediu, apar mai multe referiri la acest tip de ambarcațiune, cu prilejul deselor conflicte din jurul fluviului, strămoșii noștri având adevărate flotile de monoxile, pe care le foloseau la pescuit, traversarea rapidă a Dunării și chiar în luptele navale. O altă referire importantă la existența unei adevărate flotile de monoxile (cca. 40 de ambarcațiuni) o regăsim în cronica lui Walerand de Wawrin, din anul 1445, cu prilejul luptei anti-otomane desfășurată sub semnul Papalității pe cursul inferior al Dunării.
    Monoxila de la Muzeul Național al Marinei Române a fost descoperită pe valea râului Crișul Alb și datează din epoca medievală. Ea a fost folosită pentru transportul de mărfuri, în special sare. Piesa are aproximativ zece metri lungime și putea transporta până la 12 oameni, fiind un exponat extrem de rar în muzeele europene.