Muzeul Mihai Eminescu
Iași
15 ianuarie 2020
sâmbătă, 11 ianuarie 2020
Recrudescențe...repertoriale...
De pe scenele teatrului românesc de-odinioară
Articol, incriminator, publicat în Revista Teatrul, Nr. 5. Mai 1957.
Meșteșuguri dacice pe meleaguri bistițene
Muzeul Bistrița
15 ianuarie 2020
La începutul noului an și cu ocazia Zilei Culturii
Naționale, Complexul Muzeal Bistrița-Năsăud vă invită la o expoziție care
dovedește originea străveche a locuirii în Nord-Estul Transilvaniei.
Vernisajul expoziției Meșteșuguri dacice pe meleaguri bistrițene va avea loc, miercuri,
15 ianuarie, ora 13:00, la Muzeul Bistriţa
din strada General Grigore Bălan, nr. 19.
Evenimentul cultural este rezultatul
colaborării între Muzeul Bistriţa, Muzeul Grăniceresc Năsăudean şi Muzeul
Naţional de Istorie a Transilvaniei din Cluj-Napoca.
Prin intermediul expoziţiei organizatorii aduc, pentru prima
dată, în atenţia publicului interesat aspecte din cadrul civilizaţiei dacice
din acest spaţiu. Cu ajutorul pieselor arheologice provenite din cercetări
sistematice sau din descoperiri întâmplătoare sunt prezentate principalele
meşteşuguri practicate de populaţia de acum mai bine de două milenii pe aceste
meleaguri. O serie de bunuri, dintre care unele şi de un real rafinament
artistic, dovedesc că meşterii şi artizanii daci din acest teritoriu aveau
cunoştinţe temeinice şi erau bine racordaţi la inovaţiile tehnice ale vremii
care se propagau din centrul politic şi spiritual de la Sarmizegetusa.
Vă aşteptăm cu drag,
Manager,
Alexandru Gavrilaș
Pe simezele Capitalei - Rubedo
Arta plastică contemporană românească
Adelina Ungureanu
Galeria de Artă, Orizont, București
18 ianuarie 2020
Exponatul lunii - Monoxila
Muzeul Național al Marinei Române,
Constanța,
ianuarie 2020
Monoxila este o ambarcațiune în formă de albie (covată),
care se realiza prin scobirea unui trunchi de copac, de unde și numele grecesc
al ei: mono=un, xylos=copac. Ea are origini străvechi, fiind numită și pirogă
și se mai folosește și astăzi în unele părți ale lumii. Scobirea se făcea prin
ardere, apoi se trecea la cioplire și șlefuire. Monoxila a fost baza pentru
construirea unor ambarcațiuni mai mari, sau chiar a unor nave, prin adăugarea
de scânduri pentru formarea bordajului. În țara noastră s-a folosit din cele
mai vechi timpuri pe cursurile apelor curgătoare, sau chiar în navigația
maritimă costieră.
Prima mențiune scrisă a monoxilei pentru spațiul românesc
este consemnată în vremea lui Alexandru Macedon, care a trecut Dunărea în anul
335 î.Hr., în campania lui împotriva geților de la nord de fluviu. Mai târziu,
în Evul Mediu, apar mai multe referiri la acest tip de ambarcațiune, cu
prilejul deselor conflicte din jurul fluviului, strămoșii noștri având
adevărate flotile de monoxile, pe care le foloseau la pescuit, traversarea
rapidă a Dunării și chiar în luptele navale. O altă referire importantă la
existența unei adevărate flotile de monoxile (cca. 40 de ambarcațiuni) o
regăsim în cronica lui Walerand de Wawrin, din anul 1445, cu prilejul luptei
anti-otomane desfășurată sub semnul Papalității pe cursul inferior al Dunării.
Monoxila de la Muzeul Național al Marinei Române a fost
descoperită pe valea râului Crișul Alb și datează din epoca medievală. Ea a
fost folosită pentru transportul de mărfuri, în special sare. Piesa are
aproximativ zece metri lungime și putea transporta până la 12 oameni, fiind un
exponat extrem de rar în muzeele europene.