Iancu Văduva
Unul dintre vinilurile din discografia artistului.
Prezentare publicată în Luminile rampei, supliment la caietul program
al Operei Naționale din Iași. 1987 - 1988.
duminică, 31 mai 2020
Românul are...umor
Cluburi și Asociații...
Articol publicat în Almanah BTT (Biroul de Turism pentru Tineret) 1988.
Statut publicat în Revista Papagalul, Nr. 8. 23 - 29 aprilie 1990.
Articol publicat în Revista Moftul Român, Nr. 11 - 12. 1990.
Moment de referință
De pe scenele teatrului românesc de-odinioară
Teatrul Național Vasile Alecsandri, Iași
Ilustrată din colecția personală.
Articol publicat în Ziarul România liberă de duminică, 3 aprilie 1966.
Dintre compozitori
Liana Alexandra (1947 - 2011)
Articol publicat în Luminile rampei, supliment al caietului program
al Operei Române din Iași.
***Mai multe despre Liana puteți afla și de aici:
Ceasurile copilăriei
Muzeul Ceasului Nicolae Simache,
Ploiești,
iunie 2020
Ziua Internațională a Copilului a generat organizarea
microexpoziției Ceasurile copilăriei, în cadrul generos al Muzeului Ceasului Nicolae Simache din Ploiești.
Ceasurile deșteptătoare produse la Victoria Arad , în
anul 1989, create special pentru copii fac obiectul acestei expoziții speciale.
Temele de pe cadranele acestora sunt inspirate în special de
lumea necuvântătoarelor și a poveștilor. Sunt prezenți căței, pisici, urși,
ciocănitori, berze, clovni, prezentați într-un registru coloristic divers. Se
remarcă ceasul cu decorația inspirată de fabula lui La Fontaine Greierele și
Furnica, unul dintre protagoniști mișcând arcușul viorii în ritmul secundelor,
dar și cele cu mult îndrăgiții ”dalmațieni” sau ”motanul încălțat” .
Fabrica Victoria din Arad a fost înființată în
anul 1951, fiind prima fabrică de ceasuri din România, la început purtând nume
comune precum Cooperativa Metalul, Precizia, avându-i ca întemeietori pe
Iosif Berenz, Şimolan şi Hollosy.
În primul an, unitatea a funcționat cu 50-60 de angajaţi, la
început fabricându-se roţi dinţate, iar din anul 1954 s-a trecut la producţia
de ceasuri deșteptătoare. Primele ceasuri produse au purtat marca Precizia iar după anii ’60 denumirea a devenit Victoria fiind produse tipuri diverse precum
ceasuri deșteptătoare, ceasuri de perete cu pendul, ceasuri de perete cu
mecanisme quartz, ceasuri publice. Aici s-a elaborat un Manual al
ceasornicarului pentru școlile profesionale, în anii 1980, având ca autori pe
I. Berenz, W. Fridrich, P. Kiri, A. Szabo.
Victoria Arad era lider de piaţă în România, deşi
preţurile practicate nu erau scăzute. Fabrica organiza exporturi în 27 de ţări
de pe trei continente. Un ceas deşteptător costa între 15 şi 35 de lei, dar în
funcţie de model putea depăşi 50-60 de lei, la ceasurile cu melodii. La Arad se
produceau şi celebrele ceasuri cu cuc, însă comercializarea lor în sistemul
comunist se făcea preferențial.
În 1989, cel mai productiv an din istoria societăţii
comerciale, s-a ajuns la o producţie de 1.000.000 de ceasuri anual, iar numărul
angajaţilor era de 1.300.
În primele luni ale lui ’89 au fost introduse în producţie
două noi modele de ceasuri: un ceas de voiaj şi un ceas deşteptător pentru
copii, realizat în două variante constructive, aceste produse fiind
caracterizate de parametri tehnico-funcţionali superiori.
Fabrica de la Arad a produs şi mecanisme pentru industrie şi
componente pentru mecanica fină. Un liceu din Arad a fost înfiinţat special
pentru a furniza forţă de muncă fabricii în plină dezvoltare, care în ultimul
an de comunism nu mai făcea faţă comenzilor.
La zece ani de la Revoluţie, fabrica acumulase datorii de 30
de miliarde de lei, iar numărul angajaţilor a scăzut cu 1.000. A mai fost
ţinută în viaţă, reprofilându-se şi diversificându-şi producţia spre mecanisme
pentru industria auto şi petrolieră şi contoare de apă.
Sculptor și medalist...
Arta plastică contemporană românească,
Gheorghe Stănescu (1881 - 1968)
Lucrând la o plachetă reprezentându-l pe George Enescu.
***
A sosit vremea să răsfoim câteva pagini găsite cu circa doi ani în urmă.
Într-un târg de vechituri, într-o grămadă de tot felul de hârtii,
fără vreo noimă sau însemnătate.
Găzduite între copertele a două caiete școlare care, de fapt, mi-au și atras atenția...
Am aflat destule despre posesorul acestor pagini.
Sunt fragmente dintr-un destin, la urma urmei nedrept.
Căutând pe net mi-am mai completat cunoștințele despre acest personaj;
așa cum vă invit și pe voi, urmând link-urile de la final.
***
Document datat 6 octombrie 1933.
Audiție radio...21 ianaurie 1954.
E nevoie de materiale (gips alabastru dar și obișnuit).
În legătură cu faptul că artistul, împreuna cu soția lui,
a locuit într- cameră modestă, pe strada Agricultori, la nr. 95.
Găsiți imagini de aici, căutând cu Google...
Ciorna cererii de mai sus.
Noiembrie 1954.
Vremuri de asuprire și de sărăcie.
Pe când și procurarea unui sac de cartofi era o problemă,
aproape de viață și de moarte.
Pe când, și prin sistemul cotelor, s-a dorit desființarea unei întregi clase sociale.
A țăranilor harnici, proprietari, ajunși dușmanii poporului. Chiaburi...
Ipoteză. Lia (Lola) soția artistului, poate era originară din Făgăraș (Șinca Nouă)...
Probleme de sănătate...
Un material, probabil destinat a fi publicat în vreo revistă de specialitate.
Nu-mi dau seama dacă a fost scris chiar de Gh. Stănescu. Oricum, este tematic...
Ca datare, aparține perioadei 28 octombrie 1953 - 19 martie 1957
(cât a ocupat Constanța Crăciun funcția de Ministru al Culturii).
Ciorna unui răspuns adresat Muzeului Peleș.
Despre legăturile cu acest muzeu (pomenite și de artist) găsiți explicațiile mai jos.
August 1957.
Artistul la 78 de ani...
Rânduri valoroase, din punct de vedere informațional. 11 iunie 1961.
21 iunie 1961.
Ciorna unui memoriu (ca și cea de mai sus) adresat redactorului șef
de la Ziarul Scânteia.
Două cereri, același conținut. 1962.
Singurul "aspect artistic" recuperat. Desenul unei cvadrigi...
O listă cu subiecte de atins într-o posibilă lucrare autobiografică (memorialistică).
Dovezi ale priceperii și în mânuirea versului.
Și traducerea într-o limbă slavă (rusă sau bulgară).
Consemnare publicată în Revista Arta plastică, Nr. 5. Mai 1962.
Ciornele unei scrisori către nași, inclusiv cu variante în versuri.
Consemnări culturalo-artistice. Posibile subiecte în realizarea vreunei medalii.
Ultimele (ca datare) ciorne din această prezentare. 1964/65.
Artistul ajuns la vârsta de 83 de ani. Și cu o pensie tot de 800 de lei.
Caietele școlare, menționate în debutul articolului.
Și ele piese de colecție...
Bătrână povestind.
Lucrări aflate la muzeul din Oltenița.
***
Link-uri utile