Dan Cristea
Muzeul Național al Literaturii Române, București
20 noiembrie 2019
Muzeul Național al Literaturii Române în colaborare cu
Filiala Bucureşti – Critică, Eseistică şi Istorie Literară a Uniunii
Scriitorilor din România vă invită la conferința Peisajul paradiziac la
Eminescu susținută de Dan Cristea în Sala Perpessicius, din Str. Nicolae
Crețulescu nr. 8, miercuri, 20 noiembrie 2019, ora 17:00.
Peisajul paradiziac la Eminescu, susținută de Dan Cristea,
face parte din ciclul de evenimente numit Conferintele Filialei București -
Critică, Eseistică și Istorie Literară. Fragmentul "dacic” (Dochia – Raiul
Daciei, 53 de strofe) din Memento mori, urmând succesiunii vechilor
civilizaţii urbane care se ivesc și pier, survine precum o întoarcere la
timpurile edenice, primordiale, și la virginitatea naturii necălcate de om. Toposul
paradiziac, cu atributele lui consacrate (grădina, fluviul care o străbate,
aerul "văratic, moale”, pomii care, ca în Biblie, "sunt plăcuți la vedere și
buni la mâncare”) își impune coerența și consistența în numeroase și admirabile
descrieri. Viziunea paradisului reprezintă, astfel, o obsesie pentru poet, un
loc memorabil al imaginarului eminescian. O găsim prelucrată nu numai în Raiul
Daciei, din Memento mori, dar și în alte creații, în versuri sau în proză,
începute și elaborate în anii studenției vieneze ori berlineze (1871-1873):
poemele Miradoniz, Dacă treci râul Selenei…, nuvela Sărmanul Dionis şi altele.
Conferința Peisajul paradiziac la Eminescu își propune, de asemenea, să ia în discuție și elemente ale paradisului
acvatic aparţinând aceleiaşi perioadă din creația eminesciană.
Dan Cristea (n. 10 noiembrie 1942) este critic şi
teoretician literar, director al revistei Luceafărul de Dimineaţă, a Uniunii
Scriitorilor din România. Cărţile sale – între care, Un an de poezie (1974),
Faptul de a scrie (1980), Versiune şi subversiune – paradoxul autobiografiei
(1999, 2012), Autorul şi ficţiunile
eului (2004), Citind cărţile de azi (2014; Premiul Academiei Române), Caii lui
Ahile şi alte eseuri (2016), Cronicile de la Snagov (2017) – concentrează un
rar dar analitic şi un stil impregnat discret de cultura umanistă eruopeană,
originată în filosofia şi arta vechii Elade. Interesat atât de clasici, cât şi
de moderni, de autorii români, dar şi de scriitori de pe alte meridiane,
criticul deţine una dintre cele mai solide şi mai rafinate rubrici de cronică
de întâmpinare, prin pătrundere şi prin apelul constant la istoria şi teoria
literară, din foiletonistica românească de azi. Preocuparea pentru opera lui
Mihai Eminescu este o constantă în activitatea criticului.
Intrarea este liberă, în limitele locurilor disponibile.
Vă așteptăm!