Arta plastică contemporană românească
Carmen Gabriela Gîtlan
Galeriile de Artă Ion Neagoe, Iași
13 - 25 noiembrie 2018
joi, 15 noiembrie 2018
Troilus și Cresida
De pe scenele teatrului românesc de-odinioară
Teatrul de Comedie
Program de sală, Teatrul de Comedie, București.
Premieră: 20 martie 1965.
Revista Teatrul, Nr. 10. Octombrie 1964.
Shakespeare văzut de Picasso.
Florin Scărlătescu (Pandurus) și Vasilica Tastaman (Elena).
Iarina Demian (Casandra), Iurie Darie (Hector), Val. Plătăreanu (Paris)
și Grigore Gonța (Troilus).
Scenă din spectacol.
Sanda Toma (Cresida), Grigore Gonța (Troilus) și Dumitru Rucăreanu (Diomede).
Mihai Pălădescu (Nestor) și Costel Constantinescu (Ulise).
Vasilica Tastaman (Elena) și Val. Plătăreanu (Paris)
Grigore Gonța (Troilus) și Sanda Toma (Cresida).
Mircea Șeptilici (Agamemnon) și D. Chesa (Menelau).
Ștfan Tapalagă (Eneas).
Val. Plătăreanu (Paris), Mircea Constantinescu (Priam),
Iurie Darie (Hector) și Grigore Gonța (Troilus).
Gh. Dinică (Thersit) și Dem. Rădulescu (Aiax).
Mircea Albulescu (Achile) și Marin Moraru (Patrocle).
Articol publicat în Revista Teatrul, Nr. 5. Mai 1965.
Pe copertă: Gh. Dinică (Thersit) și Marin Moraru (Patrocle).
Represiunea comunistă în România (1945 - 1965)
Muzeul Național al Unirii
Alba Iulia
16 - 20 noiembrie 2018
Vernisajul va avea loc în ziua de vineri, 16 noiembrie 2018,
ora 17:30, la sediul muzeului din Alba Iulia.
Unul dintre obiectivele importante ale investigaţiilor
întreprinse de IICCMER încă de la înființarea sa, în decembrie 2005, este acela
de a căuta și identifica locurile unde au fost înhumate victime ale regimului
comunist, acelea care, fără a fi judecate, au fost omorâte prin mijloace
violente de către Securitate sau de alte structuri represive ale statului
comunist, sau a celor care au suferit condamnări privative de libertate şi au
murit în timpul detenţiei executate în penitenciarele şi lagărele de muncă din
România comunistă.
Expoziţia a fost realizată de IICCMER începând din anul
2009, fiind actualizată și completată în decursul timpului. Aceasta prezintă o
serie de acţiuni de căutare şi deshumare pe cale arheologică a unor opozanţi
anticomuniști, care au fost executaţi fără judecată sau au fost uciși în cursul
unor confruntări armate cu reprezentanții instituțiilor represive ale statului
comunist, cazurile expuse încadrându-se cronologic în perioada anilor
1948-1958. De asemenea, în expoziţie sunt cuprinse şi cercetările efectuate în
unele locuri, unde, până în 1964, au fost înhumaţi deţinuţi politici decedați
în timpul detenţiei. Aceste acţiuni au avut loc în urma cercetărilor de teren
iniţiate și instrumentate de specialiștii institutului sau ca urmare a
solicitărilor venite din partea rudelor şi urmaşilor victimelor.
În cadrul expoziției este prezentată problematica unui număr
de 26 de cazuri din cele 40 investigate de institut în perioada 2006-2018.
Cazurile abordate privesc un număr de 40 de persoane executate prin împuşcare
sau ucise în timpul unor confruntări armate cu organele de represiune ale
statului, 37 dintre acestea fiind descoperite şi deshumate pe teritoriul
localităţilor Hălmăsău, Nepos, Sângeorz-Băi (jud. Bistriţa-Năsăud),
Glodghileşti, Băieşti (jud. Hunedoara), Teregova, Verendin (jud.
Caraş-Severin), Răchiţele, Sântejude-Vale (jud. Cluj), Sălciua, Bistra, Dealu
Capsei, Cricău, Mesentea (jud. Alba), Gâlgău (jud. Sălaj), Cufoaia (jud.
Maramureş) şi Satu Mare. Două dintre cazuri se referă la căutarea a trei
persoane ucise în luptă, una în satul Muşca, jud. Alba, şi două în satul
Tranişu, jud. Cluj, ale căror morminte nu au fost încă descoperite. În locurile
amintite, cei ucişi au fost îngropaţi în gropi individuale (15 cazuri) sau în
gropi comune cu două (cinci cazuri), trei (două cazuri), patru (un caz) sau
cinci victime (un caz). Cercetările arheologice pentru căutarea mormintelor
unde au fost înhumaţi deţinuţi politici morți în penitenciare și lagăre de
muncă au vizat până în prezent patru cimitire care au deservit unități
penitenciare, în expoziție fiind prezentate cazurile de la Sighet, Aiud și
Târgu Ocna.
Expoziţia cuprinde în principal diferite obiecte și
accesorii vestimentare descoperite asupra celor ucişi, precum și postere cu
fotografii din timpul acțiunilor arheologice de deshumare, fotografii de
familie și fotografii provenite din arhiva fostei Securităţi. Expoziţia se
adresează în primul rând tineretului, elevilor şi studenţilor, dar şi tuturor
celor care au cunoscut sau nu în mod direct perioada comunistă, însă ştiu prea
puţin sau deloc despre atrocităţile şi victimele directe ale Securităţii în
primele două decenii de existență a regimului comunist în România.
La deschiderea oficială a expoziţiei, din partea
institutului vor participa Radu Preda, președinte executiv, precum și
colectivul de arheologi, angajați și colaboratori, care a realizat de-a lungul
anilor investigațiile arheologice (Gheorghe Petrov, Paul Scrobotă, Gabriel
Rustoiu, Marius Oprea, Horațiu Groza).
Eroi de Război - 100 de portrete
Muzeul Național al Satului Dimitrie Gusti
București
20 noiembrie 2018 - 30 ianuarie 2019
În perioada 20 noiembrie 2018- 30 ianuarie 2019, Muzeul
Naţional al Satului prezintă expoziţia-concept Eroi de Război - 100 de
portrete. Prin acest proiect, instituția de cultură fondată imediat după
Marele Război de Dimitrie Gusti, întemeietorului Şcolii sociologice de la
Bucureşti, îşi propune, că o continuare a cercetării în teren a echipelor lui,
să prezinte, în special tinerei generaţii, dar nu numai ei, 100 de personaje
care au crezut în idealul naţional, au luptat pentru el, s-au sacrificat şi cu
sângele lor au trasat graniţele României Mari.
Cele 100 de portrete de eroi aparţin ţăranilor,
învăţătorilor, preoţilor, medicilor, infirmierelor, artiştilor, ziariştilor,
politicienilor, basarabenilor, bucovinenilor, transilvănenilor şi nu-i puteam
omite pe eroii veniţi de la sute şi mii de kilometri distanţă să ajute poporul
român aflat pe marginea prăpastiei istoriei: Misiunea Militară Franceză şi
Misiunea Crucii Roşii Americane.
Alături de portretele eroilor, în expoziţie vor fi
prezentate obiecte de acum 100 de ani folosite fie în spitalele de campanie,
fie de preoții mobilizați, fie de țăranii care și-au abandonat familiile și
gospodăriile și au plecat voluntari pe front. Bordeiul lor a fost transformat
în post de comandă, casele au rămas în voia sorții, învățătorii au devenit
partizani, preoții, medici ai sufletelor soldaților, iar artiștii mobilizați pe
front au surprins în lucrările lor toată grozăvia războiului și a refugiului.
În 1914, România avea o populație de 7,7 milioane de locuitori, din care, 5
milioane erau țărani. Ei sunt cei care au luptat în zdrențe și opinci pentru
dezrobirea fraților lor români de dincolo de granițe, fie că era vorba despre
cei din Basarabia, Bucovina sau Transilvania. Pe 9 decembrie 1916, regele
Ferdinand afirmă într-un discurs la deschiderea noii sesiuni parlamentare:
"Să spunem țăranului că luptând pentru unitatea națională el lupta
totodată pentru dezrobirea lui politică și economică. Vitejia lui ii da
drepturi și mai mari asupra pământului pe care îl apară și ne impune mai mult
că oricând datoria că la sfârșitul războiului să infaptuim reformele agrare și
electorale, pe temeiul cărora această adunare constituțională a fost
aleasă."
Vernisajul expoziției Eroi de Război - 100 de portrete va
avea loc marți, 20 noiembrie, de la ora 17:00, la sala Gheorghe Focşa. Vor
participa: Ioan Aurel Pop, președintele Academiei Române, academicieni,
diplomați, Ciprian Olinici, directorul Trinitas TV, reprezentanți ai
Patriarhiei, istorici de artă, reprezentanți ai ministerului Apărării
Naționale, urmași ai celor ce au luptat la Mărășești și Oituz.
Avem datoria să nu-I uităm!
Dintre comorile muzeelor orădene
Muzeul Memorial Iosif Vulcan
Oradea (3)
Ghid, ediția a II-a, 1984.
Machetat: de Viorel faur.
Fotografiile au fost executate de: Ladislau Bereczky.
Pe copertă: Salonul de lucru al lui Iosif Vulcan din clădirea în care
a funcționat redacția orădeană a revistei Familia.
