Arta plastică contemporană românească
Iulia Șchiopu
Muzeul de Artă Vizuală, Galați
18 mai 2018
Muzeul de Artă Vizuală Galați are plăcerea să vă invite la
vernisajul expoziției Între timp semnată Iulia Șchiopu vineri, 18 mai, la
ora 18:00.
Iulia Șchiopu s-a născut pe 4 februarie 1968, la Brașov.
Pasionată de pictură încă din copilărie, a studiat-o câțiva ani la Școala de
Artă din oraș, la recomandarea profesorului de desen. Părinții au sfătuit-o
să-și aleagă o școală "serioasă” astfel că, în 1993, Iulia a absolvit
Facultatea de Mecanică, secția Mecanică Fină, specializarea ,Aparatură
biomedicală, în cadrul Universității Transilvania Brașov. Totuși, pasiunea
a învins, Iulia Șchiopu nerenunțând la pictură. Are deja mai multe expoziții
personale, a câștigat Marele Premiu la concursul național E Visual Art (2016), dar a creat și afișe pentru festivaluri de teatru, sau coperți și
ilustrații de carte, printre care: Efectul pervers de Petronela Rotar
(2016), Logodnica de Doina Ruști (2017), Survivre malgre le bonheur de
Radu Bata (2018, Franța).
"În casa mea, există doar trei tablouri pe pereți: toate
sunt semnate de Iulia. Pare că se pictează pe ea însăși (cu obstinația de care
doar marea Frida a dat dovadă), multiplicată și schimbată la nesfîrșit, dar ne
pictează și pe fiecare dintre noi. E imposibil să fii femeie și să nu te
găsești în vreo păpușă, cu toate ale tale. La un vernisaj de-al ei, am surprins
o doamnă cînd îi spunea că ar trebui să facă o cameră mare, unde să își atîrne
tablourile, iar noi, atunci cînd avem nevoie de frumusețe și de vindecare, să
putem merge și să le privim. Fiindcă arta Iuliei are dublu sens cathartic.
Iulia Șchiopu a apărut de nicăieri, cu un stil gata format, cu o salbă de
păpuși minunate, deopotrivă vulnerabile și puternice, femei și copile, fragile,
delicate, aerate de multe ori, care te lasă cu gura căscată atunci cînd le
privești și ți se duc direct la inimă. Care te pot face să plîngi, eliberator.
Care te înduioșează. Nu știu să spun despre tehnicitățile ei, sunt scriitor, nu
critic de artă, însă pe mine tablourile Iuliei mă privesc în mod direct și
personal, de fiecare dată. Lumea mi se pare mai suportabilă atunci cînd știu că
aceste păpuși există în ea. Atunci cînd știu că undeva, în atelierul ei, Iulia
transformă viața brută, ca pe un caer, o rafinează și o așază pe pînză.”
(Petronela Rotar - scriitoare)
