joi, 1 februarie 2018

Acte de identitate




România de-altădată 


Colecții și Colecționari 


Înscrisuri de toate felurile




Bilet (de fapt carnet) de identitate, datat 20 octombrie 1915.
Posesor: Dragomir Petru Miu, comuna Frumușani, județul Ilfov.
Ocupație: comerciant de pește.





Carnet de identitate...pentru elevi.
Posesor: Faches Virginia. Anul școlar 1949 - 1950.
Elevă în clasa a II-a la o Școală Tehnică (din cadrul Ministerului Construcțiilor).
Domiciliată pe strada Sf. Vasile Tei, nr. 39, București.




Idem, anul școlar 1950 - 1951.
Document modificat față de tipul prezentat mai sus. 



Bucătăria flamandă în trei tablouri




Incursiuni în Galeria de Artă Europeană 


Cosmin Ungureanu 


Muzeul Național de Artă al României, București 


7 februarie 2018




   Bucătărie flamandă în trei tablouri, cea de-a treia conferință a seriei Incursiuni în Galeria de Artă Europeană, susținută de Cosmin Ungureanu va avea loc miercuri, 7 februarie, de la ora 16:00 în Galeria de Artă Europeană!
   Conferința propune publicului un inventar de teme, motive și semnificații articulate în reprezentarea interiorului domestic, la Anvers, în intervalul 1608-1660.
   Cele trei tablouri, pictate de Frans Snyders, David Teniers și David Ryckwert, au în comun nu atât tema bucătăriei, cât mai cu seamă practica asamblajului. Subiectului principal, cu alte cuvinte, îi este anexată o tematică secundară, în cheie mitologică, religioasă sau morală, care amplifică narativitatea imaginii livrând în același timp interpretarea ei.
    Această incursiune, prin urmare, va încerca să deslușească această rețea de semnificații, urmărind, în același timp, influențele mai timpurii, din ambianța flamandă a anillor 1550-80, respectiv din Italia septentrională a anilor 1580-85, precum și asimilarea anumitor motive figurative din pictura olandeză a anilor 1630-50.
Accesul este gratuit în limita locurilor disponibile.
Muzeul Național de Artă al României
Calea Victoriei nr. 49-53
miercuri-duminică, orele 10:00-18:00

Exponatul lunii




Complexul Muzeal de Științele Naturii Ion Borcea 


Bacău 


februarie 2018





Gâsca de Nil (Alopochen aegyptiacus)

    Face parte din familia Anatidae şi este singura specie rămasă în genul Alopochen. Alte două sau trei specii din acelaşi gen au dispărut în ultimii 1000 de ani din regiunea Madagascar.

Descriere

   Părţile superioare sunt de culoare maroniu închis, iar cele inferioare sunt de culoare galben închis, cu un guler subţire şi o pată pe abdomen, ambele maronii. Picioarele şi ciocul sunt roz, iar ochii sunt maro.

Habitat

   A fost introdusă în Europa de vest în secolul al XVIII-lea, unde trăia fără a primi ajutor din partea oamenilor. Specia nu migrează din arealul său. Traieşte pe lacuri, iazuri, mlaştini, râuri şi estuare, evitând zonele împădurite în detrimentul apelor cu ţărmuri curate.

Hrana

   Se hrăneşte cu iarbă, seminţe şi alte forme de vegetaţie în zonele din apropiere şi pe câmpurile cultivate de agricultori. Ocazional mai mănâncă şi lăcuste, viermi sau alte animale mici.

Reproducerea

   Este o pasăre monogamă şi îşi alege perechea pe viaţă. Populaţiile europene se înmulţesc în perioada februarie - august. Ambii părinţi clocesc 7-10 ouă timp de 28-30 de zile. Cei doi au grijă de pui până când aceştia părăsesc cuibul.

Ameninţări şi măsuri de conservare

   Specia este vulnerabilă la acţiunile fermierilor din arealul ocupat, iar în unele zone este vânată. Chiar şi aşa, populaţiile introduse în Europa sunt în creştere.

Visul unei nopți de vară




De pe scenele teatrului românesc de-odinioară 


Teatrul de Comedie




Broșură-program, Teatrul de Comedie, București.
Stagiunea 1989 - 1990.
Premieră: 12 octombrie 1990.


Grafica și tehnoredactarea Doina Antemir.
Redactorul caietului program Miruna Runcan.














Existența în artă




Arta plastică contemporană românească 


Galeria Helios, Timișoara 


25 ianuarie - 5 februarie 2018






Clio High Tech




Muzeul Județean de Istorie și Artă 


Zalău 


27 ianuarie 2018




   Ne-am dorit un muzeu de secol XXI, ne-am străduit să găsim cele mai novatoare soluţii, am documentat şi am reuşit, în sfârşit, să finalizăm CLIO HIGH TECH, o incursiune în istorie prin tehnologii adaptate preocupărilor actuale.
Pentru că e despre patrimoniu, despre un alt mod de a descoperi şi înţelege trecutul, vă aşteptăm să vă lăsaţi conduşi de Clio, muza istoriei, într-o călătorie virtuală prin istoria acestor locuri.

Stagiunea 1983 - 1984




De pe scenele teatrului românesc de-odinioară 


Teatrul Național I. L. Caragiale




Broșură, Teatrul Național I. L. Caragiale, București.
Stagiunea 1983 - 1984.










 

Tango la geamandură




Lansare de carte 


Nina Marcu 


Palatul Culturii, Ploiești 


6 februarie 2018




   În finalul manifestării, scriitoarea Nina Marcu va oferi autografe pentru participanți, care vor primi gratuit romanul.

Exponatul Lunii Februarie




Muzeul Județean Teleorman 


Alexandria 


1 - 28 februarie 2018





   Muzeul Judeţean Teleorman vă invită vineri, 2 februarie a.c., ora 11:00, la deschiderea Exponatului Lunii Februarie.
   Pentru perioada 1 – 28 februarie 2018, Muzeul Judeţean Teleorman propune publicului vizitator un obiect ce face parte din patrimoniul etnografic al Muzeului Judeţean Teleorman, colecţia de obiecte din lemn. Este vorba de un Putinei.
   Această piesă provine din satul Valea Părului, comuna Mârzăneşti a judeţului nostru şi datează din al doilea sfert al secolului XX. Obiectul a intrat în patrimoniul muzeului în anul 2014, ca urmare a unei donaţii.
   Putineiul face parte din categoria obiectelor din lemn folosite în uzul gospodăresc pentru a obţine untul. Nu exista gospodărie în trecut, în care se creşteau animale, care să nu deţină un astfel de obiect, alături de găleata sau hârdăul de lemn, oalele de pământ în care se punea laptele la închegat, lingura, cuţitoaia, lopăţica, sidila.
   În gospodăria teleormăneană, untul se prepara în mod tradiţional, ca acum câteva sute de ani, adică direct prin smântânirea naturală a laptelui. Se obţinea ceea ce este numit „unt ţărănesc”, adică un unt cu conţinut ridicat de apă, cu gust uşor acrişor şi cu o durată de conservare redusă.
   Putineiul seamănacu un butoiaş înalt cam de 70-75 cm, avea formă tronconică, mai lată la bază, fără decor. Bătătorul de unt era format dintr-un disc cu orificii şi o tijă. Baterea trebuia să se facă ritmic şi uniform, cu o cadenţă foarte mare, de circa 100 de bătăi pe minut. Datorită faptului că durata procesului de separare a untului era de circa 20-30 de minute, baterea laptelui cerea un efort susţinut, care se termina doar atunci când la suprafaţă începeau să apară aglomerări de unt de diferite dimensiuni. Untul era cules cu o lingură de lemn şi adunat într-un vas smălţuit.