Exponatul lunii decembrie este un vas decorat cu caneluri în
ghirlandă care face parte din colecţia de Arheologie (subcolecția Hallstatt) a
Muzeului de Istorie a judeţului Vâlcea.
Condițiile descoperirii, încadrare cronologică și culturală
Vasul a fost descoperit întâmplător în anul 1975, de către
preotul-arheolog Gheorghe Petre-Govora, la Bălcești-Valea Mare. Se afla în
asociere cu alte fragmente ceramice și o spadă din bronz, de tipul cu limbă la
mâner (Reutlingen). Spadele de acest tip (Reutlingen) sunt încadrate în
perioada bronzului târziu-debutul primei epoci a fierului, respectiv Br D-Ha A,
ca dată de mijloc putând vorbi de anul 1200 î.Hr., iar o astfel de piesă de
metal datează mult mai precis vasele ceramice cu care se asociază.
Prin analogii cu ceramica altor grupuri culturale din
Oltenia și Banat (Hinova, Bobda-Susani, Vârtop), vasul de la Bălcești-Valea
Mare aparține grupului Vârtop. Chiar dacă Gh. Petre-Govora vorbea la acel
moment de un orizont hallstattatian timpuriu din nordul Olteniei, în stadiul
actual al cercetării putem afirma că este tot vorba de manifestări ale grupului
Vârtop, mai puțin cercetatat arheologic în această zonă.
Contextul istoric
Delimitarea clară a primei epoci a fierului, cu etapa ei
timpurie, de epoca anterioară, respectiv perioada finală a epocii bronzului, a
rămas la fel de dificilă și azi pentru că situaţia de la Dunărea de Jos este
complet diferită de aceea din Europa Centrală. În ultimul areal, epoca fierului
este strict legată de prezenţa acestui metal, şi mai apoi de vase ceramice cu
forme şi decor specifice, din necropola de la Hallstatt, pe când la Dunărea de
Jos, şi implicit în zona supusă studiului nostru, din punct de vedere
metalurgic, în ceea ce numim prima epocă a fierului asistăm de fapt la o
explozie a metalurgiei bronzului şi a marilor depuneri de bronzuri. Termenul de
“hallstattizare” se va referi mai degrabă la o nouă modă de a ornamenta vasele
ceramice, la un decor canelat nou pe forme ceramice vechi, din perioada
anterioară.
De aceea, o mare parte din cercetătorii care s-au ocupat de
această perioadă au constatat cele de mai sus iar Al. Vulpe a propus o
unificare a noţiunilor de epoca bronzului (bineînţeles etapa târzie) şi cea de
primă epocă a fierului (desigur, etapa timpurie) în epoca metalelor, accentuându-se
procesul de tranziţie, de geneză a primei epoci a fierului, dat fiind faptul că
cele două epoci încă nu se pot delimita clar.
Din păcate, aceste grupuri hallstattiene timpurii au fost
definite mai ales pe baza materialului arheologic descoperit în necropole
(necropole tumulare, movila tumulară fiind monumentul funerar specific acestei
epoci). În ceea ce privește habitatul, pentru această perioadă, așa cum observa
și Al. Vulpe, presupunem, în pofida datelor insuficiente, existența unei
organizări de tipul unor centre (fortificații) în jurul cărora avem așezări
deschise de mici dimensiuni și destul de răsfirate, la fel ca într-o mare parte
a Europei din perioda câmpurilor de urne.
Descriere
Vasul datează din secolul al XII-lea î.Hr. (eventual sec. XII-XI
î.hr.), este un castron tronconic din lut, lucrat la mână. Are fundul plat,
corp larg, marginea dreaptă și ușor rotunjită.
Pasta este semifină, pereții vasului fiind lustruiți la
exterior, de culoare brun-deschis. Vasul este decorat la exterior cu 5 benzi
canelate fine (șanțuri adâncite și foarte înguste), dispuse sub forma unei
ghirlande în 4 colțuri. Deasupra fiecărui colț avem prezentă o mică adâncitură
rotundă.
Atât la exterior, cât și la interior, vasul prezintă urme de
ardere secundară dar insuficența informațiilor privind condițiile de
descoperire nu ne permit să afirmăm dacă provine sau nu dintr-un context
funerar.
Dimensiunile sunt următoarele:
H – 8,3 cm; D bază – 5,3 cm, D gură – 15,3 cm, Gr – 0,3 cm.
