Muzeul Țării Făgărașului Valer Literat
Făgăraș
20 aprilie - 30 iunie 2017
Curatori: Adrian Georgescu, dr. Claudiu Munteanu și dr.
Gheorghe Vasile Natea
(M. N. Brukenthal - Muzeul de Istorie Casa Altemberger)
Organizatori: dr. Elena Băjenariu și Horia Pirău (Muzeul
Țării Făgărașului)
În epoca bronzului, pentru spaţiul intracarpatic sunt
reprezentative culturile Wietenberg şi Noua, prima încadrată cronologic în
perioada mijlocie a epocii menţionate, cealaltă fiind proprie Bronzului târziu;
prin urmare, în expoziţia noastră ele sunt prezente atât prin materiale
arheologice aflate, unele, de zeci de ani în patrimoniul Muzeului Naţional
Brukenthal, fie prin altele de dată recentă, acestea din urmă descoperite în
timpul săpăturilor cu caracter preventiv efectuate din anul 2011 până în anul
2015 inclusiv, în aşezări şi/sau necropole precum cele de la Cristian (II şi
III) sau Brateiu, ambele din jud. Sibiu. Sunt expuse, aşadar, vase cu forme şi
ornamente specifice acestor culturi, diferite obiecte din bronz (unelte, arme,
podoabe, accesorii vestimentare) şi - în cazul culturii Noua - elementele de
inventar ale unor descoperiri cu caracter funerar.
O atenţie deosebită am acordat-o metalurgiei bronzului;
acum, cuprul transilvănean începe să fie exploatat din ce în ce mai mult, în
special spre sfârşitul epocii bronzului şi în prima perioadă a vârstei fierului
(Hallstatt), zona intracarpatică constituindu-se într-un adevărat centru
european de produse metalice, unele dintre acestea ajungând, pe calea
schimburilor intertribale, până în centrul Europei sau în zona Mării Baltice.
Avântul metalurgiei - fără îndoială legat de perfecţionarea tehnicii de
minerit, care a permis extracţia unei cantităţi mai mari de cupru - este
demonstrată de numărul impresionant de piese din bronz, descoperite fie izolat,
fie în depozite sau depozite-„turnătorii” (cum sunt cele de la Cincu, Dipşa,
Guşteriţa, etc.), a căror caracteristică principală o constituie inventarul
extrem de bogat şi variat şi care, pe lângă obiecte întregi, conţin şi multe
piese fragmentare, „turte” şi/sau tipare pentru turnarea în formă a diferitelor
artefacte care urmau să fie retopite.
Culturile Gáva şi Basarabi, care au evoluat de-a lungul
primei vârste a fierului (Hallstatt), sunt şi ele prezente prin câteva obiecte;
astfel, se face trecerea spre următoarea perioadă istorică, La Tène (cunoscută
şi drept cea de-a doua vârstă a fierului), pe care ne-am propus să o prezentăm
în detaliu.
Celţii, populaţie alogenă atestată în Transilvania între
secolele IV-II î. Chr., au sosit aici dinspre centrul Europei, în mai multe
etape; în expoziţia noastră sunt prezenţi prin mormintele descoperite la Dipşa
(jud. Bistrița-Năsăud) şi Toarcla (jud. Brașov), cu un bogat inventar, dar şi
printr-o serie de forme ceramice specifice, cum sunt vasele de la Vurpăr, Ruşi
(jud. Sibiu) şi Ormeniş (jud. Alba), sau prin piesele metalice de la Ocna
Sibiului (jud. Sibiu).
Cunoscuţi în izvoarele antice scrise sub termenul de daci,
locuitorii spaţiului intracarpatic au constituit, pe toată durata existenţei
lor (din sec. VII/VI î. Chr., când s-au individualizat din marea masă a
neamului indoeuropean al tracilor, până la cucerirea romană din anul 106 d.
Chr.), o entitate etnică şi lingvistică, cu o cultură materială şi spirituală
proprie, care, în demersul nostru expoziţional, este surprinsă prin materialele
arheologice descoperite în aşezările de la Miercurea Sibiului şi Tilişca (jud.
Sibiu).
