Imi pasa: 02/06/17

luni, 6 februarie 2017

România de-altădată

Colecții și Colecționari

Înscrisuri de toate felurile

Recomandată, din Porumbacul de Jos, județul Făgăraș, expediată

pe 29 mai și ajunsă, în Capitală, pe 1 iunie 1946.

"Dragă Genule

Cu toate promisiunile tale și cu toate așteptarea noastră, nu știu ce să mai cred.

De ce nu te înduri să scri și tu două luni de când ai plecat de la Paști. Parcă tot

ce ți-am spus, ca să scri nici n'ai auzit. Să ști că nici eu nu-ți mai scriu. De aceea

nici la Telefon nu te-am mai căutat să nu te mai deranjem, parcă chiar ai de gând

să rupi orice legătură cu noi. Suntem toți foarte supărați să ști.

Pe lângă asta am altă supărare mai mare. Muma este bolnavă serios. Eri am fost

cu ea la Sibiu la doctor. M'a costat numai consultația 30 000 și medicamentele

50 000, plus drumul am cheltuit 100 000. Dar fac ce pot numai să se facă bine

căci mă ...la alt gînd. Ei n'au nici bani că tu n'ai mai dat nici un răspuns cu porcul,

dacă știam că te-ai răsgândit eu singură nu-l luam că nu pot, n'am de unde.

Le-am plătit atunci datoria pe fân 110 000, le-am dat la oi 30 000 și încă alte mici

cheltuieli. Daca nu-l luam noi porcul îl vindea și-și făcea ceva bani, așa tot eu

să mă împrumut să dau unde trebue. Pe lângă asta mai am alt mare necaz cu

dantura mea, trebue să'mi repar că mi-a spus doctorul că dacă mai întârziu nu

se mai poate nu are de ce face legătura. Trebue și acolo să dau 400 000 lei.

Nu știu cum oi scoate la capăt. Cu muma trebue să o mai duc la 10 zile din an

la consultație să vadă cum se simte după medicamentele ce i lea dat.

Așa că vezi tu acum numai bine nu-ți scriu, dar n'am ce face. Tu ce ai mai făcut

cu stomacul? Îți ducem destul grija, dar văd că tu parcă chiar ți-ai uitat de noi,

sau nu mai vrei - căci altcum nu-mi pot explica să nu strici câte o c.p. (carte poștală)

de 140 lei să știm ce mai faci. Te rog scrie. Așteptăm să te sărutăm. Mămica. "

Rânduri scrise pe un formular al Direcțiunii Poștelor, Telegrafelor

și Telefoanelor.

Și căteva fotografii cu "împricinatul" Eugen, rude și cunoștințe.

Spital. 11 noiembrie 1945.

"Cu toată dragostea primește de la a ta verișoară ce te iubește

cu drag." Executat la un studio foto din Tecuci. 12 decembrie 1939.

"Noaptea de anul nou 1943/1944"

Foto Eugeniu Stătescu Str. Pr. Ghica No 3.

De prin lume adunate...

Jersey

Colecții și Colecționari

Filatelie

O emisiune nu numai interesantă dar și spectaculoasă.

Prezentată în cadrul unui carnet (booklet).

Oferta valabilă pe perioada 2016/2017.

Dacă tot am primit catalogul emisiunilor filatelice disponibile

mi s-a atașat și-un voucher.

Am timp, până pe 18 ianuarie 2018, să mă decid.

Cu mulțimiri Dlui Mihnea Răducu. Știe el, prea bine, pentru ce.

Misiune în România. Noiembrie 1916 – Aprilie1918

Lansare de carte

Marcel Fontaine

Librăria Humanitas, Cișmigiu, București

9 februarie 2017

Editura Humanitas vă invită joi, 9 februarie, ora 19:30, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu, la evenimentul dedicat jurnalului de front al căpitanului Armatei Franceze, Marcel Fontaine, Misiune în România. Noiembrie 1916 – Aprilie1918. La lansarea volumului vor vorbi Alain Legoux, apropiat al lui Marcel Fontaine şi legatarul testamentar al autorului, Micaela Ghiţescu, fosta elevă a autorului, postafaţatoarea şi traducătoarea jurnalului, şi istoricii Ioan Stanomir şi Daniel Cain.

Această carte, însoţită de un fascinant dosar iconografic cu fotografii realizate chiar de autor, ce apare acum pentru prima dată în limba română, reprezintă mărturia unui membru al Misiunii Militare Franceze în România (sub conducerea generalului Berthelot) implicat activ în reorganizarea și instrucția trupelor române și apoi îndrăgostit iremediabil de România.

Marcel Fontaine (1888–1973) a fost ofițer în cadrul Misiunii Militare (1916–1918) trimise de Franța în România la solicitarea guvernului condus de Ionel Brătianu. Mobilizat ca locotenent în armata franceză la 25 de ani, Marcel Fontaine luptase pe fronturile de la Marna, Artois și Verdun. După încheierea Misiunii, a revenit în România, în 1919, în cadrul Misiunii Universitare Franceze, ca profesor la licee din Turnu Severin, Craiova și București. A rămas în România până în 1948, când activitățile și cursurile lui au fost interzise, iar el a fost expulzat împreună cu ceilalți profesori francezi ai misiunii; la puțină vreme Liceul Francez care funcționa pe lângă Institutul Francez de Înalte Studii – al cărui director era – a fost desființat. După instaurarea regimului comunist în România, din pricina corespondenței cu profesorul Marcel Fontaine, cursantele și profesoarele lor vor alcătui, în 1952, celebrul "lot francez“, arestat, anchetat şi condamnat la închisoare – experiență relatată de Micaela Ghițescu, fosta lui elevă, în cartea Între uitare și memorie (Humanitas, 2012). În 1949, Marcel Fontaine a înființat secția română a Radiodifuziunii Franceze, al cărei redactor-șef a fost până în 1956. În fiecare duminică transmitea câte un editorial fie în franceză, fie în română despre transformările României sub comuniști. De nenumărate ori a luat cuvântul și la postul Europa Liberă. Pentru meritele deosebite din timpul primei conflagrații mondiale, ofițerul Marcel Fontaine a fost decorat cu Crucea de război a Franței, cu Legiunea de onoare, dar și cu Steaua României și Crucea de război a României. Publicarea Jurnalului de război în traducere românească marchează 100 de ani de la sosirea Misiunii Militare Franceze în România și, implicit, 100 de ani de la intrarea României în Primul Război Mondial.

***Humanitas‎„Misiune în România“, Marcel Fontaine – prima ediţie în română