România de-altădată
Colecții și Colecționari
Înscrisuri de toate felurile
În cele ce urmează vom face cunoștință cu un personaj care, la un moment dat,
a ocupat o funcție importantă.
O voi face prin intermediul unor documente prezentate în premieră
(ca tipologie).
T(h)eodor Marinescu
s-a născut pe 28 septembrie 1922.
16 august 1944.
Scrisoare expediată de către Helm Voicilă din București.
Pe când Teodor era sublocotenent la o companie de transmisiuni.
Ținând cont de vârstă și de grad, am putea deduce că personajul nostru era
student sau absolvent de studii superioare.
Scrisoarea i-a parvenit, destul de târziu, pe 20 septembrie,
pe când se afla la Gura Arieșului (azi în județul Alba).
Întârziere explicabilă, spun eu, prin evenimentele de la 23 August
petrecute îmtre timp.
După terminarea războiului îl regăsim pe Teodor angajat, ca funcționar, la
Direcția Economatului de la Societatea Anonimă pentru exploatarea minelor de
carbuni Petroșani.
Carnet de credit la consum eliberat pe 20 august 1947.
Pentru cine nu știe (vezi și Dex-ul), economatul era un magazin prin care
se aprovizionau, în principal, angajații unei întreprinderi.
Era vorba mai ales de produse de primă necesitate la prețuri, de regulă,
sub cele ale pieței. Într-o perioadă caracterizată de
mari lipsuri în mai toate domeniile. Fusese o secetă teribilă,
trebuia să plătim și datoriile de război către sovietici, speculă...
Mai greu, dar putem distinge unele produse cu care s-a aprovizionat,
în perioada 20 august - 17 octombrie 1947:
unt, ulei, poplin (pânză), ciorapi...
Bon pentru zahăr anulat. 14 noiembrie 1947.
La fel cum a pățit și un coleg de-al lui, Popescu Mircea.
Pe 27 octombrie 1947. Dar la slănină...
Nu peste mult timp...
Factură datată 15 iunie 1949.
Emitent: Magazinul de Stat Ferometal din strada Smârdan nr. 12, București.
Din "înscris" știm și unde locuia personajul nostru:
Strada Precupeții Vechi, nr. 7 (etaj I, ap. 3), București.
Dacă credeți că în acea perioadă era lesne de procurat un aragaz
(cu trei ochiuri Vlâhița) și un răcitor (tip Set) vă înșelați.
Dincolo de valoare, chiar trebuia să ai relații sau să fii cineva.
Puțină răbdare, vom afla răspunsul în curând...
Produse achitate în rate.
Operațiune care s-a făcut, aparent, prin Bilete la ordin.
Întocmite în aceeași zi, adică pe 15 iunie 1949.
Pentru mărire, click pe imagine.
Spatele acestui document.
Am spus "aparent" pentru că mi se pare aproape de domeniul
paranormalului ca în acel an să se folosească documente bancare
folosite în anii '30 și pe baza unei legi valabile de la 1 mai 1934...
Eu îmi fac datoria și vi le prezint pe toate.
Chitanță pentru achitarea abonamentului radio, datată
15 octombrie 1949.
Dovadă datată 31 octombrie 1949.
Dacă avea aragaz, trebuia să aibă aprobare și pentru butelie.
Notă de livrare a buteliei, efectuată pe 9 noiembrie 1949.
Carnet de membru al Cooperativei de Consum Gloria, București.
Eliberat, probabil, undeva spre sfârșitul anului 1949.
Și iată și explicația căutată.
Teodor Marinescu figurează ca Director Adjunct la Agerpres
- agenție de presă înființată pe 20 mai 1949 -
Chiar trebuia să fii cineva de încredere să ocupi un post de conducere acolo.
Asta, eufemistic vorbind.
La numai 27 de ani...
Antetul unui plic, parțial deteriorat
(în care și-a păstrat documentele referitoare la aragaz)
Acum poate vă veți întreba ce-i mai trebuia unui director adjunct
să mai fie și membru al unei cooperative de consum.
Răspunsul este simplu. Era o altă formă de a te aproviziona cu unele
produse alimentare deficitare în acele timpuri (1950 - 1952).
Unt, ouă, caș, zahăr, fasole...
Atenție la punctul b)...
Mai departe, nu mai știu...
