sâmbătă, 25 iunie 2016

O scrisoare pierdută




De pe scenele teatrului românesc de-odinioară


Teatrul Lucia Sturdza Bulandra





Unul dintre cele mai bune spectacole văzute până acum;
și nu numai la Teatrul Lucia Sturdza Bulandra din Capitală.
Cu o distribuție realmente de excepție.
Și o broșură-program poate cea mai dragă sufletului meu;
iubitor de "parfum de epoca".
Format A4, carton gros, lucios...



















Pagina din mijloc n-am putut (din motive tehnice) să o scanez decât pe bucăti.
"Informația" nu s-a pierdut așa încât cred că voi fi iertat...







Așa cum se obișnuia, modificările apărute ulterior erau notificate
printr-o bandă de hârtie (bătută la mașină)


Aici trebuie făcută o observație.
Premiera spectacolului a a avut loc pe 29 ianuarie 1972.
Liviu Ciulei a fost directorul teatrului până în 1974 (din 1963) când a fost îndepărtat
în urma scandalului de la premiera piesei Revizorul (regia Lucian Pintilie). 
Tot în 1974, Ciulei debuta ca regizor in S.U.A. Toma Caragiu a murit în urma 
cutremurului din 4 martie 1977. Coroborând aceste date (vezi și wikipedia)
aș data acest spectacol jucat în această distribuție, în perioada 1974 - 1977.






Raportul lui I. L. Caragiale către D. Barbu Ștefănescu Delavrancea,
primarul Capitalei.








Chiar și plicul scrisorii (programului) a fost realizat într-un mod original...



...cu totul la numai 3 lei.
Dacă-mi aduc bine aminte, o pâine albă costa 3,20 lei.
Dacă am face o comparație cu lucrurile similare din "epoca" noastră
parcă nu am ieși prea bine... 


Consemnare publicată în Revista Cronica, Nr. 47, de sîmbătă, 20 noiembrie 1971.



















Grupaj publicat în Revista România literară, Nr. 5, de joi, 27 ianuarie 1972.




Consemnare publicată în Revista România literară, Nr. 6, de joi, 3 februarie 1972.



Foto: C. Mierlescu.




























Articole publicate în Revista România literară, Nr. 8, de joi, 17 februarie 1972.


Consemnare publicată în Revista România literară, Nr. 9, de joi, 24 februarie 1972.








Cronică (semnată de Sanda Faur) publicată în Revista Flacăra, nr. 9. 
26 februarie 1972.