Arta plastica contemporana romaneasca
Silviu-Ioan Soare, Corneliu Ratcu, Victor Grigore
Prefectura Judetului Calarasi
3 martie 2016
Subiectele
tratate de Silviu-Ioan Soare sunt cele pe care adeseori le intalnim in pictura
romaneasca moderna, adica peisaje, flori si naturi statice. Aceasta tematica
legata de natura ii da prilejul artistului sa picteze atat in plein-air, cat si
in fata motivului, in atelier, unde isi aseaza langa sevalet vasele cu flori
ori natura statica. Limbajul plastic, structura monumentala a compozitiei si
preceptele rationale se alatura zonei senzitive pe care pictorul o scoate in
evidenta prin cromatica de multe ori potolita, dar extrem de rafinata prin
nuante spectrale, alteori prin folosirea complemetarelor sau prin variate
contraste ce pun in valoare formele copacilor, ale florilor, ale obiectelor. Folosind
nuante care se exalta reciproc si permit ca sugestibilitatea sa dobandeasca o
mai mare liberatate in caracterizarea elementelor vizuale utilizate, Silviu
Ioan Soare isi concepe structura compozitionala sub pecetea sintezei si
stilizarii care il situeaza in ereditatea postciucurentista. Mijloacele de
expresie au flexibilitatea si particularitatile imprimate de artist,
cantitativul si calitativul confirma faptul ca sensurile compozitionale sunt
induse de maiestria pictorului.
Victor
Grigore este cunoscut in mediile artistice drept un pasionat portretist,
incitat de posibilitatile plastice ale culorii ce evidentiaza trairile
meditative, iluziile si deziluziile existentei feminine evocate pe chipurile
expresive obtinute prin gradul de luminozitate diferit, rezultat al cautarilor
unor trepte de valori cromatice din care griurile colorate din culori reci fac
puternice contraste cu nuantele inchise. Efectele de inchis-deschis, de plin si
gol, de griuri colorate si neutre, de armonios si echilibrat, de static si
indestructibil, il fac pe artist sustinatorul unor sisteme de reprezentare care
au scop idelul de frumusete spirituala al fiintei.
Accentul plastic
este dat nu numai de pata de culoare si ecleraj, ci si de forma ce capata
rotunjimi in acord cu senzualitatea curbelor anatomice ale femeii, mai evidente
in nudurile realizate in tehnica pastelului. Acestea, desi sunt grafiate cu
dezinvoltura celui care stapaneste desenul, gradul de picturalitate este cel
care se evidentiaza in tectonica structurilor concepute dupa criterii
academice, dar interpretate in viziune personala.
Dimensiunea
spirituala a omului este adusa in expozitie de Corneliu Ratcu. Autoportretul,
care ni-l prezinta pe artist in ipostaza duala de privitor spre traditii si
spre contemporaneitate, cu cele doua chipuri cuprinse sub nimbul lui Dumnezeu,
subliniind prin acesta originea divina a creatiei, pune in evidenta jocul
planurilor de culoare regasit inclusiv in Praznic al Nasterii Domnului,
compozitie evocatoare a saraciei celor care nu au ce sa puna pe masa. Imaginea
este si un protest la adresa "imbuibatilor” care tranforma un un eveniment ca
acesta in motiv de destrabalare si dezmat culinar. In imagine apare si Fecioara
Maria alaptand, redata in cadrele unei icoane pe sticla unde pictorul foloseste
tenta plata specifica reprezentarilor sacre pe un astfel de suport.
Masa
pravoslavnica, Campul cu papadii, Masa Pascala sau Ochiul lui Dumnezeu se erijeaza asupra potentelor plastice ale culorii si ale capacitatilor
rezumative ale spatiilor acoperite de culoare. Fiecare simbol se detaseaza in
campul imaginii fiind neutralizat de un plan de culoare ce reliefeaza faptul ca
expresivitatea implica la Corneliu Ratcu si o expresie desavarsita a
elementelor si mijloacelor plastice caracterizate prin concizie, forta de
sugestie si implicit aspect armonios, unitar al compozitiei. (Ana Amelia
Dinca – critic de arta)
