Galeria Anca Poterașu are plăcerea să vă invite vineri, 12 februarie, incepând cu ora 18:00, la vernisajul expoziției - Paşii, cuvintele şi
obişnuitul, semnată de artistul Matei Bejenaru, curator Anca Verona Mihuleț.
Fizica şi
neurofiziologia ne învaţă că pentru a ne apropia de adevărata structură a
naturii, avem nevoie de claritatea privirii; ochiul este perceput ca parte a
creierului, un transmiţător valid al informaţiei vizuale. Viziunea, fie că o
percepem simplu, ca procesualitate a vederii, fie că o percepem într-un câmp
expansiv, ca şi capacitate de a trece dincolo de limitarea fizică şi de a
pătrunde într-un spaţiu non-liniar, are un rol esenţial în procesele de gândire
şi cunoaştere.
Transmiterea
şi explicarea informaţiei vizuale sunt parte dintr-un mecanism complex care
încorporează un sistem format din imagini, statice şi în mişcare, sunete,
recuperarea memoriei şi condiţionalitatea mediului înconjurător. Paul Virilio,
în capitolul "Efracţia morfologică” din cartea Spaţiul critic, meditează asupra
constituirii imaginii, realizând conexiuni neaşteptate între lumină,
transparenţă, viteză şi formarea percepţiilor vizuale. Pentru Virilio, „
profunzimea timpului este înlocuită de profunzimea câmpului spaţiului
sensibil”, el punând un semn de egalitate între lumină şi spaţiu per se. Este o
afirmaţie curajoasă, dar în acelaşi timp bine argumentată, în contextul în
care, indiferent de planurile pe care le abordează (fizic, mediatic, moral, de
observator sau de complice) se întorce mereu la coerenţa aproape nebănuită a
luminii.
În ultimii
ani, Matei Bejenaru a documentat o serie de instituţii care urmau să se închidă,
să dispară sau să fie regândite, surprinzând momentul sublim în care obiectele
sau mecanismele o dată funcţionale şi producătoare de posibilităţi erau
acoperite în aşteptarea noii lor istorii. Faţă în faţă cu determinismul
istoriilor regionale, Matei Bejenaru fortifică înţelegerea asupra acelor locuri
supuse regimului schimbării, lente sau accelerate. La intersecţia dintre
diferitele spaţii critice, lumina triumfală din deşertul Negev se întâlneşte cu
lumina care se stinge din Muzeul de Istorie Naturală din Iaşi; acel punct de
intersecţie între reprezentarea vizuală, spaţiul critic şi lumină reprezintă
tocmai punctul de formare al imaginii abstracte.
În
expoziţia Paşii, cuvintele şi obişnuitul, Bejenaru reuneşte câteva din metodele
de lucru pe care le-a reiterat în ultimii ani – marşul de gândire, însoţit de
filmare, documentare fotografică şi înregistrare audio, alături de oferirea de
sarcini artistice – de această dată, provocarea criticului literar Doris
Mironescu pentru a scrie împreună o poezie despre abstractizarea imaginii şi
despre obişnuinţa luminii. Atunci când a pornit în marşul de gândire, artistul
însuşi şi-a dat sarcina de a descoperi un mod de abstractizare a cadrelor pe
care le vede şi le consemnează – un exerciţiu de viziune, dar şi de memorie
care se concretizează în studio, când recursul la lumină şi la tehnică
redimensionează realul.
Paşii devin
puncte, cuvintele se transformă în interfeţe, iar obişnuitul se înconjoară de
suspans şi progresează în hiper-spaţiu.
Matei
Bejenaru (1963) este un artist vizual care trăieşte şi activează la Iaşi, unde
predă fotografie şi video art la Universitatea de Arte George Enescu. În
proiectele sale, prin fotografie, video-uri, performance-uri şi instalaţii
intermediale, analizează felul în care modurile de producţie economică,
cunoaşterea tehnologică, mentalităţile şi stilurile de viaţă ale oamenilor s-au
schimbat în ţările post-comuniste în ultimele două decenii. Imigraţia
muncitorilor români în Vest a fost analizată în proiectele artistice Ghid de călătorie
şi Maersk Dubai, selectate pentru diferite expoziţii internaţionale, precum
cele de la Tate Modern, Level 2 Gallery din Londra în 2007, Bienala de la
Taipei în 2008.
Proiectul său experimental de muzică corală, Cântece pentru
un viitor mai bun, început în anul 2010, a fost prezentat la The Drawing Room
şi Tate Modern la Londra, Western Front la Vancouver, Kuenstlerhaus
Buchsenhausen Innsbruck, Laakteater Haga. Cel mai recent episod din acest
proiect, Oda Materiei, a fost expus la Muzeul Naţional de Artă Contemporană din
Bucureşti şi la Bienala Timişoara Art Encounters.
