Muzeul de Istorie Nationala si Arheologie
Constanta
1 - 31 decembrie 2015
Exponatul
lunii decembrie la Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța este
reprezentat de o serie de jucării de epocă romană descoperite la Tomis.
Imaginația
copiilor era stimulată în antichitate prin practicarea unor jocuri sau prin
utilizarea unor jucării similare cu cele mai îndrăgite de copiii zilelor
noastre. Precursoarele jucăriilor moderne erau confecționate manual din lut,
piele, lemn, paie sau diferite alte materii organice. Surse antice scrise
amintesc inclusiv broscuțe sculptate în coaja tare a rodiilor. Astfel descrie
Aristophanes posibilitățile de divertisment ale copiilor, prin vocea unuia
dintre personajele sale din piesa Norii: „când era un mic copil, atât de înalt,
obișnuia să construiască mici căsuțe, bărcuțe și care de cursă din piele, mici
broscuțe drăgălașe sculptate în rodii, nici nu îți imaginezi cât de drăguț”. Pentru
perioada romană, informațiile lui Martial (Marcus Valerius Martialis) despre
jucării sunt cele mai detaliate și se referă în special la tipurile și modul de
confecționare a mingiilor.
Alte surse din care putem afla despre jucăriile antice sunt
cele iconografice. Cele mai interesante sunt scenele pictate pe vasele
grecești, pe care întâlnim o gamă variată de reprezentări: de la bebeluși care
se folosesc de antemergătoare (cadru puțin înalt, prevăzut cu două sau patru
roți), zornăitoare sau biberoane, până la adolescenți care joacă diverse tipuri
de jocuri la modă.
Descoperirile arheologice rămân însă sursele cele mai
importante, în măsura în care obiectele s-au conservat suficient de bine pentru
a putea beneficia de o interpretare cât mai veridică. Piesele selectate se încadrează în următoarele
categorii:
1.
Zornăitoare
Prima
jucărie avută de un copil era zornăitoarea, pe care o putea manipula singur, de
la o anumită vârstă. Dimensiunile mari ale unor astfel de piese sugerează însă
că ele erau acționate și de părinți, pentru a-și distra pruncii. Puteau fi
confecționate din diferite materiale, însă numai cele din ceramică sau metal
s-au păstrat până astăzi. Aveau forme diferite, cele de animale fiind cel mai
des întâlnite. Piesele din colecția MINAC provin din mediul funerar, fiind
găsite în morminte de copii din necopola romană a orașului Tomis.
2.
Zornăitoare mobile
Copiii care
ajunseseră la vârsta la care se puteau deplasa singuri se jucau cu un tip de
zornăitoare mai avansat: zgomotul era produs de bilele sau boabele din interior
prin tractarea jucăriei, prevăzută de obicei cu două sau chiar patru roți.
Exemplarul din inventarul MINAC, singurul întreg, reprezintă un căluț, pe două
roți ceramice, cu un orificiu în partea anterioară, prin care era introdus
șnurul de care era tras de copil.
3. Păpuși
Păpușile
puteau fi confecționate din cârpe, paie, lemn etc, chiar acasă. Cele
considerate de lux erau produse de meșteri specializați, din ceramică, uneori
chiar pictate în culori vii. Unele aveau chiar membre mobile, putând fi așezate
în poziții ce imitau posturile umane. De obicei acestea erau jucăriile
preferate de fetițe. Piesa din inventarul MINAC însă se numără printre
jucăriile băieților, deoarece reprezintă un soldat. Sunt încă vizibile
detaliile de uniformă și scut ale soldatului roman. Picioarele mobile îl făceau
cu siguranță o jucărie atractivă, de care însă beneficiau numai copiii
familiilor înstărite. Uneori acest tip de păpuși avea sulița din mâna dreaptă
detașabilă. Piesa provine dintr-un mormânt de copil din necopola Tomisului
roman.
Jucăriile expuse pot fi datate în perioada romană a
secolelor II – III p. Chr.
***
