Bucurestiul meu frumos
Intr-o splendida zi de inceput de decembrie,
pornit-am cu tolba-mi plina de carti postale;
dar si cu aparatul de fotografiat spanzurat de gat,
pe strada Iancu Capitanul.
Dinspre Foisorul de Foc.
Pe dreapta, la nr. 24, un frumos lacas de credinta si simtire romaneasca
mi-a incalzit si bucurat sufletul.
O scurta istorie, gasiti aici:
Evident, am profitat de ocazie si-am importalizat si alte cateva cladiri din preajma.
Cele cu "parfum de epoca", banuiesc ca stiti deja.
Un local cu un nume atot-lamuritor: Les Ottomans.
O cladire frumos "salvata" de buldozare si "renovari" distrugatoare...
Otomani, mexicani....
...si indieni. Nu din State (adica "natives") ci "de la mama lor".
De fapt tinta "calatoriei" mele.
Unde deja pasionatii de cartofilie, in general, de
postcrossing, in special, "munceau" din greu.
Stransi la intalnirea jubiliara. De fapt a X-a...
I-am salutat si...i-am lasat. Pentru o vreme.
Cat sa surprind pe "pelicula" digitala atmosfera localului.
Loc cam stramt pentru desfasurare dar asta nu a impiedicat
albinutzele postcrossiste sa zumzaie fericite in jurul stupilor
plini de carti postale.
Nu va luati dupa imagini, s-a asudat din greu la semnat, facut schimb,
lipit marci postale si stickere, admirat, socializat.
S-au organizat si multe tombole; spre deliciul tuturor.
Dar mai ales al norocosilor castigatori.
Este drept, s-a mai si mestecat, sorbit, fumarit.
Chestiuni de-astea mai prozaice...
Si-o imagine realizata de catre un profesionist in domeniu.
Nu stiu de ce, dar tot in capul mesei am ajuns. Cam ca de fiecare data...
***
A fost frumos si relaxant pentru cei, nici multi dar nici putini,
stransi in jurul unei pasiuni comune.
Personal, ii mai astept si pe altii cu care m-am obisnuit
sa fac schimb de ganduri si vorbe potrivite sufletului meu.
Mai de-aproape sau de peste mari si zari.
Eu, cel putin, le-am simtit lipsa...
