luni, 26 ianuarie 2015
Pe simezele Timișoarei
Arta plastică contemporană
Timișoara
27 ianuarie - 27 februarie 2015
I N V I T A T I E
Uniunea Artiştilor Plastici din România – Filiala Timişoara,
Consiliul Judeţean Timiş şi Asociaţia Artistică SZÖG-ART din Szeged vă invită pe Dvs. şi pe prietenii Dvs.
la
EXPOZIŢIA COLONIA INTERNAŢIONALĂ PLEINAIR CSONGRÁD 2014
LOCUL EVENIMENTULUI: TIMIŞOARA ,
PALATUL ADMINISTRATIV – etj. II.
Consiliul Judeţean Timiş, Bld. Revoluţiei din 1989 nr.17 A.
Expoziţia va fi vernisată în data de regizorul SÁNDOR JÁNOS artist emerit, distins cu Premiul
Jászai.
Expoziţia
poate fi vizitată: în perioda 27 ianuarie – 27 februarie,
zilnic între orele 9:00-17:00
Expozanţii:
Aranyi
Sándor / H Miguel Epes / RA
Csáki
Róbert / H Martina Schubert / D
Dudás
Sándor / H Volker Beyer / D
Gál Lehel / H Stefan Wehmeyer / D
Halla Tibor / H Vaida Kunigelyte / LT
Marosi Kata
/ H Korina Gubik / SRB
Sejben
Lajos / H Danijel Babic / SRB
Felházi
Ágnes / RO Mariusz Drohomirecki / PL
Viorel
Cosor / RO Serge Vasilendiuc / PL
La
eveniment vor participa şi reprezentanţii Primăriei oraşului Csongrad.
Vă aşteptăm la vernisaj!
***Galeria Helios Timisoara
Revista MARTOR
Lansare de carte
Libraria Bastilia, Bucuresti
30 ianuarie 2015
"Una din
caracteristicile remarcabile ale ţărănimii este rezistenţa ei la necroloage”
scrie Frank Uekoetter, profesor la Universitatea din Birmingham, în postfaţa
revistei Martor 19/2014 la a cărei lansare vă invităm vineri, 30 ianuarie 2015,
18:30, la librăria Bastilia din Piața Romană.
S ub titlul
At the Margins of History. The Agrarian Question in Southeast Europe, numărul
19/2014 al revistei de antropologie MARTOR are amploarea unui volum colectiv,
menit să umple golul științific în ce privește problema agrară în Europa de Sud-Est.
În Romania, ţară cu o importantă populaţie rurală, nu a existat după 1989 o
dezbatere pe acest subiect in mediul academic autohton, cu atat mai puţin o
colecţie de lucrări care să analizeze subiectul comparativ cu ţările vecine cu
care România îşi împărtăşeşte istoria.
Deposedarea
țărănimii de pământurile lor prin colectivizare, în lumea socialistă, nu a dus
nicicum la dispariția acestei categorii sociale. Ţărănimea nu a dispărut, ci a
identificat resurse de rezistenţă care i-au permis să se conserve, şi, la
limită, să se reinventeze. Mai mult, ceea ce părea un subiect de istorie
socială - chestiunea agrară – a reapărut în discursul public și în cel politic
după restituirea pământurilor și pădurilor după 1989. Articolele cuprinse în
acest număr sunt redactate de un grup de autori și se referă comparativ la țări
precum România, Grecia, Serbia, Bulgaria, Albania, Ungaria şi Republica
Moldova.
Revista va
fi lansată în prezența invitaților Daniel Cain (Institutul de Studii Sud-Est
Europene), Călin Cotoi (Facultatea de Sociologie, Universitatea București),
Victor Rizescu (Facultatea de Științe Politice, Universitatea București) și a
editorilor Ștefan Dorondel și Stelu Șerban.
Mai multe
detalii despre acest volum:
Poftiti la targ!
Piata Victoriei, Targu Jiu
29 ianuarie - 1 februarie 2015
De joi pana
duminica, din 29 ianuarie pana de 1 februarie, producatori si artizani din
toate zonele tarii isi dau intalnire in Piata Victoriei din Targu Jiu, vis a vis
de Teatrul Dramatic Elvira Godeanu.
Vor aduce
fel de fel de bunatati: afumaturi si produse de sezon, branzeturi si
cascavaluri, miere si produse apicole, muraturi si zacusti, dulceturi, placinte
si prajituri, toate pe degustate, cum cere traditia la Piata Taraneasca!
"de o inspirație rustică foarte românească..."
Arta plastică contemporană românească
Rudolf Schweitzer-Cumpana (1886 - 1975)
Consemnare publicată în Ziarul Dimineața de sâmbătă, 2 noiembrie 1929.
Țărani stănd la masă. Din expoziția retrospectivă.
Consemnare publicată în Revista Gazeta Literară, Nr. 50, de joi, 14 decembrie 1967.
Aducând în faţa publicului două lucrări recent restaurate
prin strădania specialiştilor laboratorului de restaurare pictură, Muzeul
Municipiului Bucureşti continuă seria expoziţională intitulată Vindecări
miraculoase cu o expoziţie dedicată pictorului Rudolf Schweitzer-Cumpăna, de
la a cărui moarte se împlinesc 40 de ani.
".... Cu tot numele său nemțesc, care ar putea să-i
pricinuiască oarecari inconveniențe, dl. Schweitzer are o inspirație rustică
foarte românească, am putea zice exclusiv țărănească...” scria, în 1919, Nichifor
Crainic.
Născut la
Piteşti, în ziua de 9 mai, ca fiu al unui funcţionar forestier, a manifestat de
timpuriu inters pentru desen. Cu sprijinul unui unchi, a ajuns la Berlin, unde
a studiat pictura, între 1904-1908, mai întâi la școala particulată a profesorului
Adolf Schlabitz, apoi la Academia de Arte Frumoase, cu profesorii Erich Hanke,
Arthur Kamph, Anton Alexander von Werne. Despre această perioadă, îşi amintea: "...mi-a folosit cunoașterea profundă a formelor, a volumelor și valorilor, cu
un cuvânt desenul pe care l-am învățat la Academie și care a rămas un fel de
coloană vertebrală a artei mele.” ( în Arta Plastică nr. 2/1957) apud Gheorghe
Poenaru, op.cit., p.7).
Stagiul
militar l-a readus în țară, în 1909.
După
debutul la Salonul Oficial, în 1911, a urmat, în 1912, prezenţa sa cu cinci
lucrări, la evenimentul organizat de societatea Tinerimea Artistică; în 1913, a
vernisat prima expoziție personală, în Pasajul Crețulescu, din București. A
înregistrat numeroase participări la maifestări individuale şi de grup – s-a
impus ca autor prolific, activ, în galerii şi muzee din ţară şi străinătate.
Mobilizat
în 1916, a luat parte, în zona Brașovului, la lupte în urma cărora a căzut
prizonier – a fost coleg de lagăr cu pictorul Corneliu Michăilescu.
S-a stabilit la Bucureşti, în 1927. Din 1951 a devenit membru U.A.P. şi profesor de
pictură la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din București.
Anii l-au
purtat prin călătorii în țară şi străinătate; familiarizându-se cu peisaje şi
atmosfere variate, a asimilat, în acelaşi timp, coordonatele artistice ale
culturilor din locurile străbătute. Repertoriul său cuprinde portrete, peisaje,
scene de gen. A abordat o mare diversitate de tehnici: ulei, acuarelă, laviu,
desen în cărbune; între reuşitele sale se numără chiar şi panouri decorative
pentru sufrageria Palatului Regal.
"Nimic din
ce face nu e ca la alții dar nu pentru că o voiește, ci pentru că e o
necesitate absolută a sufletului său (...). De la acest pictor putem aștepta o
nouă formulă a realităților pământului nostru.” observa istoricul Nicolae Iorga
(în Neamul Românesc nr.1/1920). Ca pictor de subiecte rustice, Rudolf
Schweitzer-Cumpăna are, într-adevăr, o personalitate distinctă. Pitorescul pe
care îl caută și redă – pitoresc al fenomenelor și al interpretării deopotrivă
- provine din construcţia ansamblurilor, din cromatică, din modul cum așază
trăsăturile pensulei; materia reprezentată de el nu se regăsește sublimată,
devorată de lumină, ca la Nicolae Grigorescu, de pildă - ci este re-construită
în tușe colorate, fiecare, cu prezența proprie, ostentativă. Într-o manieră
specific modernă, compoziţiile sale apar frecvent secționate – după modelul
fotografiei - mărind senzația de instantaneu veridic, sugerând o decupare a
spaţiului mai larg, în cadre de interes. Maniera sa de lucru se distinge prin
trasee de penel viguroase, ce re-configurează, din cadrul imediat, nu atât
materiale, texturi, cât efecte optice. Nicolae Tonitza consemna drept
definitorie a operei prietenului său, "...realitatea scrutată pictural” (în
Universul literar, 19 decembrie 1926, apud Gheorghe Poenaru, Schweitzer
Cumpăna, ed.Meridiane, Bucureşti, 1969, p-14). Fără a urmări stridenţe
emoţionale, creaţiile sale vădesc peocuparea pentru expresivitatea situaţiilor
plastice, influenţa luminii, prin culoare, reconstituiri de atmosfere,
surprinderea psihologiei personajelor.
"Realist,
căutând doar acea desfătare a adevărului ce constituie marea voluptate a
artistului, Dl. Cumpăna ne oferă o seamă de pânze frământate și radioase, cărora
Orientul le împrumută lumina lui cu luciri argintii și în care viața de fiece
zi a țăranului ni se înfățișează cu toată blândețea ei frustă.” consemna Elena
Văcărescu într-un text de prezentare a expoziţiei deschise de
Schweitzer-Cumpăna la Galeria Janne Castel din Paris, în 1931.
Schweitzer-Cumpăna a fost mai puțin sensibil la mode (de aici şi sentimentul "a-temporalităţii” pe care-l generează); creaţia sa genuină se situează -
graţie subiectivismului selectiv (autenticităţii) cu care preia lecțiile
occidentale de pictură, asimilându-le, dar rămânând, în același timp, el
însuși, fidel propriilor lui intenții, astfel că mijloacele pe care le
folosește sunt numai acelea adecvate viziunii personale, - la o interferență
între impresionism (prin sugerarea efectelor luminii asurpa volumelor,
spontaneitate etc.) și expresionism. Cadrele țărănești pe care le surprinde nu
sunt idilice, nici sumbre, posomorâte; mesajul social rămâne în plan secundar,
depășit fiind de concentrarea asupra momentului înfăţişat şi, mai ales, asupra
prezenţei personajelor. Nu ocolește tematici sociale, dar scenele sale de gen
cu subiecte țărănești evită patetismul.
Cele două lucrări recent restuarate - "vedetele” prezentei
expoziţii - se înscriu într-o serie tematică bine reprezentată, a scenelor de
gen intitulate de el, aproape invariabil, „Țărani la masă”, „Ţărani la
cârciumă”, alteori „Cină”, având drept pretext o convivialitate subiacentă,
subordonată picturalului. Construcţia este lapidară, cu eficientă forţă
empatică. Prezenţele umane apar configurate convingător, prin relaţionări şi
trăiri subtil sesizate şi înfăţişate abil.
În monografia pe care i-a dedicat-o lui Schweitzer-Cumpăna, Gheorghe
Poenaru concentra un adevărat portret al pictorului, în două cuvinte: "luciditate şi modestie”.
Reportaj - Calamitate
Arta plastică contemporană românească
Ethel Băiaș, Silviu Băiaș
Aiurart, București
4 februarie 2015
Vernisaj: 4 februarie, orele 19:00 - 22:00.
Adresa: strada Lirei nr. 21
"Ethel și Silviu Băiaș fac parte dintr-o generație de artiști
consacrați în anii 1970 în România, un cuplu de gravori și ilustratori
apreciați într-o perioadă complicată din punct de vedere politic.
Această expoziție are menirea de a readuce în atenție o
operă extrem de coerentă și puternică, două discursuri complementare foarte
bine conectate la realitatea politică, socială și ecologică din trecut, însă la
fel de relevantă, prin recontextualizare, astăzi.
Xilogravurile axate pe tema Calamităților și Poluării
atmosferei semnate de Ethel Băiaș fac în primul rând trimiere la mediul politic
toxicizant și la modificarea treptată a peisajului social sub imperiul
„poluării” comuniste. Reportajele și serele lui Silviu Băiaș completează
tabloul politic și social cu o frământare autentic ecologică. Forța gestuală a
gravurilor artistei Ethel Băiaș este completată în gravurile lui Silviu Băiaș
de perspectivele de tipul scanării de peisaj sau cartografiere cu intervenții
de culoare specifice tiparului de ziar, manieră de lucru frecventă în deceniile
60-80 ale sec. XX în afișul polonez și în arta pop.
O expoziție care scoate la lumină gravuri de forță realizate
cu precădere în perioada 1974-1988, un moment de reconstituire, dar și de
regândire a unei opere artistice rămasă de prea mult timp în sertare." (Olivia
Nițiș)
Sarmizegetusa și începuturile Daciei romane
Muzeul National de Istorie a Romaniei
Historia Viva
Bucuresti
29 ianuarie 2015
Muzeul
Naţional de Istorie a României anunţă organizarea conferinței publice Sarmizegetusa și începuturile Daciei romane, prezentate de dr. Ovidiu Țentea.
Se continuă astfel seria de conferințe Historia Viva inițiată anul trecut de
către muzeul nostru.
Evenimentul
va avea loc joi – 29 ianuarie 2015, cu începere de la orA 11.00, la sediul
Muzeului Național de Istorie a României, corp Stavropoleos, etaj II, sala Mihai
Viteazul. Accesul specialiștilor și al publicului, precum și al
reprezentanților mass-media se va face prin intrarea B a muzeului, situată în
str. Poștei. Intrarea la eveniment este gratuită.
Principalele
teme ale conferinței se referă la cele mai recente rezultate ale cercetărilor
arheologice din situl arheologic prioritar Ulpia Traiana Sarmizegetusa și ale interpretărilor
istorice referitoare la războaiele dacice și primele decenii de existență a
provinciei romane Dacia. O atenție deosebită este acordată evaluării datelor
obținute prin utilizarea unor noi tehnici și tehnologii de cercetare
arheologică și de teren (scanări 3D, GPR, GIS etc.).
Deopotrivă,
această conferință se axează și pe evidențierea principalelor direcții de
investigare de perspectivă avute în vedere prin proiectele de cercetare, ca de
exemplu în cazul proiectul CERES (PN-II-PT-PCCA-2013-4-0495, 2014 - 2016), din
al cărui consorțiu de cercetare fac parte, alături de Muzeul Național de
Istorie a României, Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru
Optoelectronică - INOE 2000 (coordonator), Muzeul Civilizației Dacice și Romane
și S.C. Lavimar Consult S.R.L. -http://certo.inoe.ro/ceres/ro/index.php.
Sarmizegetusa,
cu numele său complet Colonia Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmizegetusa, a
fost primul oraş al provinciei Dacia, împăratul Traian, întemeietorul ei,
dorind să facă din acesta un simbol al puterii şi splendorii Romei. Denumirea
sa cuprinde atât statutul cel mai înalt la care putea aspira un oraş roman
(colonia), numele împăratului fondator, precum şi numele capitalei regatului
dac, Sarmizegetusa, situată în Munţii Orăştiei, la 40 km est. Aceasta a fost
prima capitală a provinciei Dacia, ulterior fiind mutată la Apulum (Alba
Iulia). La Sarmizegetusa se găsea sediul procuratorului financiar al Daciei
Apulensis, aici reunindu-se concilium trium Daciarum, care avea ca principală
atribuţie celebrarea cultului imperial în numele tuturor comunităţilor din
provincie. Cultul imperial era în strânsă legătură cu cel al lui Iupiter şi al
triadei capitoline, în Sarmizegetusa fiind construit primul capitoliu din
această provincie.
Cercetările
arheologice mai recente au avut ce rezultate remarcabile descoperirea
capitoliului, a templului zeilor de la Palmyra, a unor clădiri din interiorul
orașului și a unei zone din necropola estică. Pe lângă cercetarea științifică,
accentul a fost pus pe protejarea și punerea în valoare a sitului prin diverse
proiecte de finanțare.
***
Condițiile
de acces pentru participarea la conferința publică sunt următoarele:
• accesul specialiștilor se face pe
baza invitației transmise de către muzeu;
• accesul reprezentanților mass-media
se face exclusiv pe bază de acreditare, prin completarea formularului
disponibil pe site-ul www.mnir.ro care va fi transmis ulterior cu datele
complete, semnat în clar şi scanat, pe adresa de e-mail a Secţiei Relaţii cu
Publicul – pr.mnir@gmail.com, până miercuri, 28 ianuarie a.c., ora 14.00. Este
permisă acreditarea a maxim două persoane de la aceeaşi publicaţie (reporter şi
fotograf/cameraman).
• publicul interesat să participe la
eveniment este rugat să se înscrie pe adresa de e-mail inscrierimnir@gmail.com.
Locurile sunt limitate, accesul fiind gratuit.
Cultura motocicletelor: Studii de sociologia moto-mobilității
Lansare de carte
Gabriel Jderu
Librăria Bastilia, București
23 februarie 2015
Împreună cu
autorul, sunt anuntati (de la ora 18:30) moto-pasionați, sociologi de prestigiu (cu identități încă secrete). Mai vine și editorul Bogdan Hrib, de la Editura Tritonic.
GABRIEL
JDERU este doctor în sociologie și conferențiar universitar la Departamentul de
Sociologie, Facultatea de Sociologie și Asistență Socială, Universitatea din
București. Predă cursuri de Metode și tehnici de cercetare sociologică,
Sociologia corpului și Tehnici de cercetare a reclamelor. A participat în echipe
de cercetare la granturi CNCSIS, UNFPA, UNICEF-Moldova, POSDRU și a fost
director al grantului postdoctoral CNCSIS-UEFISCSU – Modernitate și mobilitate
în România: motociclete, corp și emoții ale automobilității (2010-2012).
A publicat
cartea Introducere în sociologia emoțiilor (Polirom, 2012), a coordonat
împreună cu prof.univ.dr. Septimiu Chelcea volumul Reflecția sociologică și
refracția jurnalistică (Editura Economică, 2005) și este autor și coautor al
mai multor capitole și studii publicate în cărți și reviste de specialitate. În
prezent este interesat de cercetarea sociologică a moto-mobilității,
auto-mobilității și a practicilor asociate.
Recent a publicat articolul “Motorcycles, Body and Risk: The
Motorcyclists’ Social Career” în Journal of Sociology (Sage, 2013).
Psihanaliza pe înțelesul simțurilor noastre. Avem nevoie de Psihanaliză?
Librăria Humanitas Kretzulescu
București
29 ianuarie 2015
Librăria
Humanitas Kretzulescu, în colaborare cu Asociația Română de Psihanaliză de
Cuplu și Familie vă invită joi, 29 ianuarie 2015, ora 18.30, la dezbaterea Psihanaliza pe înțelesul simțurilor noastre. Avem nevoie de Psihanaliză?
Fiţi
partenerii noştri de discuţie şi vom descoperi împreună că psihanaliza nu este
rezervată doar specialiştilor, ci este un exerciţiu la îndemana oricărui
cititor pasionat şi curios.
Invitați :
Alfred Dumitrescu, vicepreședinte ARPCF
Ștefania D.
Niță, președinte ARPCF
Georgiana Antonia Fluturica, consultant organizatoric ARPCF
Bogdan Cuc,
psihanalist
Ocaua lui Cuza
Muzeul National de Iatorie a Romaniei
Bucuresti
28 ianuarie - 15 februarie 2015
Muzeul Naţional de Istorie a României (MNIR) expune în
perioada 28 ianuarie – 15 februarie a.c., în cadrul micro-expoziţiei Exponatul
lunii, instrumente de măsură - greutăți de 20, 10 şi 2 ocale - măsură etalon
de jumătate decalitru pentru materii uscate, metru etalon, măsură etalon pentru
lichide.
Vernisajul
va avea loc miercuri, 28 ianuarie 2015, începând cu ora 13.00, la sediul MNIR,
din Calea Victoriei nr. 12, București, Sala Lapidarium.
Tradiția
populară înregistrează povestiri în care domnitorul Alexandru Ioan Cuza descoperă,
mergând deghizat prin cârciumi sau târguri, negustori ce foloseau, în loc de "ocaua lui Cuza”, ocale mai mici, motiv pentru care îi pedepsea și amenda.
Țara
Românească și Moldova au avut propriile sisteme de măsurare a lungimii,
suprafeței, capacității și greutății. Trecerea la sistemul metric s-a înscris
pe linia reformelor adoptate de Alexandru Ioan Cuza, pentru modernizarea
României. Pe baza decretului-lege nr. 1181, emis de domnitor pe 15 septembrie
1864 se stabilea că "sistemul metric de greutăți și măsuri se adoptă și
măsurile întrebuințate până acum se desființează în toată întinderea României”.
Legea cuprindea tabele cu transformarea vechilor măsuri în cele noi și
viceversa și prevedea că forma și materialele din care urmau să fie realizate noile
instrumente de măsură aveau să fie hotărâte de către ministerele de interne,
agricultură și lucrări publice.
Principalele
unități de măsură, care în 1864 au fost adaptate sistemului metric, au fost
stânjenul (pentru lungime), pogonul muntean /falcea moldovenească (pentru
suprafață), ocaua de capacitate și ocaua de greutate.
Prin
decretul din 8 ianuarie 1866 se stabilea că toate instrumentele de măsură
trebuia să poarte pe partea superioară numele unității de măsură. Cele pentru
lungime, din metal sau lemn (asemănătoare stânjenului), aveau marcate pe ele
centimetrii și milimetrii; pentru 10 și 20 metri se utilizau lanțuri. Instrumentele
pentru măsurarea capacității erau cilindrice, din metal sau lemn de stejar
pentru materii uscate, din alamă sau fier pentru lichide, și aveau înălțimea
egală cu diametrul, în afară de cele pentru lichide, de la 2 litri în jos, care
erau din cositor și aveau înălțimea egală cu dublul diametrului. Se puteau face
și măsuri din cositor, doar pentru lapte, ulei, untdelemn și gaz (între 2 litri
și centilitru). Greutățile aveau să se confecționeze din fier sau alamă. Cele
din fier, ce aveau atașate în partea de sus belciuge circulare, cu rol de
mâner, aveau formă de piramidă trunchiată, cele între 50 de grame și 10 kg
având baza hexagonală, în timp ce a celor de 20 și 50 kg era un paralelogram. Alama
se folosea pentru greutățile mai mici. Între 20 kg și 1 g, erau cilindrice, cu
înălțimea egală cu diametrul (în afară de cele de 1 și 2 grame, al căror diametru
era mai mare ca înălțimea) și aveau în vârf un buton a cărui înălțime era
jumătate din diametrul cilindrului. De la jumătate de gram la un miligram,
greutățile erau sub formă de foi de alamă pătrate. Greutățile de alamă de la un
kilogram în jos puteau avea și forma unor pahare conice ce se puteau introduce
unul în celălalt și păstra într-o cutie. Instrumentele de cântărire erau
balanțele cu brațe egale și balanțele cu basculă.
Micro-expoziţia
va fi deschisă la Muzeul Naţional de Istorie a României în perioada 28 ianuarie
– 15 februarie a.c., şi va putea fi vizitată de miercuri până duminică între
orele 9.00 – 17.00.
Ziua Internationala a Comemorarii Holocaustului
Muzeul de Istorie Paul Paltanea
Scoala Gimnaziala nr. 17, Galati
27 ianuarie 2015
Muzeul de Istorie Paul Păltănea Galați vă invită marți, 27
ianuarie 2015, ora 11.00, să participați la expunerea cu tema ZIUA
INTERNAŢIONALĂ A COMEMORĂRII HOLOCAUSTULUI, zi care marchează eliberarea
lagărelor de concentrare naziste şi sfârşitul Holocastului.
Acţiunea face parte din proiectul educaţional File de
memorie evreiască, proiect iniţiat de Şcoala Gimnazială nr. 17, Şcoala
Gimnazială nr. 22 şi Colegiul Tehnic Traian Vuia din Galaţi. Proiectul îşi
propune să evidenţieze rolul istoriei în promovarea dialogului intercultural,
baza pentru cooperare reciprocă între naţiuni, să cultive valorile umane
(toleranță, demnitate) și să condamne atitudinile antisemite și rasiste.
Activitatea
susținută de muzeograf Valentin Bodea se va desfășura la Școala Gimnazială nr.
17, str. Costache Conachi, nr. 2, Galați.