Jurnal american
Cum se prepara placinta de dovleac
Am, de zece zile, o restanta in a va impartasi peripetiile prin care trec;
in tinuturile insorite de peste Ocean.
Este vorba, concret vorbind, despre stradaniile mele in a ajuta "fetele"
in prepararea unei placinte de dovleac.
Evident, mie mi-a revenit munca de conceptie, ca sa nu zic creativa....
Sa lasam palavrageala la o parte si sa purcedem la treaba.
Mai intai se ia un dovleac. Din cel alb, sa fim bine intelesi.
Uitat in portbagaj...
La inceput, timp cam de jumatate de ceas, i se fac fotografii.
In diferite aranjamente specifice locului si anotimpului.
Marlen m-a instruit bine, recunosc.
Rezulatatele tot ea le va cataloga, fara partinire, sunt sigur.
Prima operatiune fiind incheiata, am luat o pauza.
Dupa care am taiat "pacientul"...
...pe din doua.
Am trecut apoi la scobit si curatat miezul.
Cu o lingura de supa.
Era buna si una mica, pentru desert, dar am avut inspiratia sa
optez pentru prima varianta.
Operatiune migaloasa si...ravasitoare.
Stare in care am ramas pana la final.
A urmat sectionarea dovleacului in felii si feliute.
A se observa, in partea dreapta a mesei, diversele ustensile cu care m-am dotat.
Cea mai usoara parte a operatiunii a fost datul prin razatoare
(i se mai zice si rozatoare).
Am fost prevenit dar nu am crezut.
Mi-a luat numai o ora...
A fost destul de frustrant...
...caci pisicul cel vicios nu mi-a acordat nicio atentie.
De o labuta de ajutor nici pomeneala.
Acesta a fost rezultatul contributiei mele.
Masurabil in ditamai cratita.
Mai incolo, nefiind calificat, nu m-am mai bagat.
Si nici solicitat, ca sa fiu corect pana la capat.
Asezonare (cu miez de nuca in cazul de mai sus), calire, invartire, coacere,
chestii de-astea lipsite de importanta.
Finalul a fost apoteotic; trei tavi cu placinta.
N-am mai ajuns sa fac fotografii; a fost degraba impartita intre "copii";
suntem, totusi o familie destul de numeroasa.
Eu am fost multumit; pana la urma.
Mi-a revenit totusi jumatate de tava...