Romania de-altadata
Colectii si Colectionari
Una dintre cele mai recente fotografii luate din targ mi-a atras atentia
in mod deosebit. Si m-a facut sa dau timpul inapoi cu...socotiti si voi cati ani.
Dar pana sa va redau rememorarile mele, de pe vremea cand aspiram sa merg
la gradinita, iata un colaj cules din presa vremii.
În timpul eclipsei cu 3 km mai aproape de Soare!
<<Parasutele au fost suite în avioane? Porniti
motoarele! Suim si noi în cele douã
aeronave: operatori cinematografici, cercetãtori de la Observatorul Astronomic,
ziaristi. Aparate de filmat, camere fotografice... ciudatã expeditie!
Ceasul de bord indicã ora: 7.50. Avionul se desprinde de
pistã. Urcãm, asadar, spre Soare. Altitudine: 1.500 metri. Aeronava a strãpuns
plafonul norilor si pluteste acum pe o mare de zãpadã. Soarele strãluceste
puternic în toatã splendoarea lui. Ia te uitã la el! Habar n-are cel
asteaptã...glumeste cineva.
Ora 8.45, altitudine: 3.000 metri. Sub noi se aflã Tulcea.
Cap+compas S. Pe o fâsie cuprinsã între paralelele 45-44 latitudine nordicã si
meridianele 28-29 longitudine esticã începe un extraordinar du-te-vino, în
urmãrirea Soarelui. Vânãtorii de imagini s-au instalat în dreptul ferestrelor
si asteaptã.
Emotia a pus stãpânire pe operatori ca si pe astronomi,
fotografi si reporteri, desi cei mai multi dintre ei au luat parte la...
repetitiile cu zbor si filmãri din zilele anteripare. La meridianul pe care ne
aflãm, eclipsa începe la 8,27, cu aproape 4 minute mai târziu decât în
capitalã. În stânga: Soarele, iar jos, pe pãmânt: lacurile Sinoe, Razelm si
undeva, acoperitã de nori, Constanta.
Jos, pe pãmânt... Desigur cã în aceste clipe, în Capitalã,
în orasele si satele patriei, mii, sute de mii de oameni asteaptã cu nerãbdare
desfãsurarea eclipsei. Aflãm însã prin radio cã în cea mai mare parte a tãrii
cerul era acoperit. Suntem printre putinii care au putut vedea în toatã splendoarea
lui grandiosul fenomen ceresc.
Ora 5.00.Conturul Lunii a început sã acopere discul solar,
iar aeroportul Bãneasa ne comunicã: primele avioane cu pasageri au decolat. Si,
în zbor orizontal la 3.000 metri, peste norii iradati de razele soarelui, se formeazã,
printr-un efect optic, un neasteptat curcubeu. Lumina se îndulceste, ca într-o
dupã-amiazã de varã. Soarele a rãmas doar o secerã plinã.
În dreapta noastrã apare un avion cu reactie care urmãreste
fenomenul de la înãltimi mari.
Ce albastru a devenit cerul! Doar marea mai poate fi asa de
albastrã ca o sinealã, închisã, tot mai închisã. Lumina se destramã, fumurie,
orizontul norilor pe care plutim se împurpureazã, iar Soarele a rãmas doar o
secerã subtire...
Este ora 9.50 dimineata, când asupra noastrã coboarã
înserarea. În aceste momente de neuitat, de pe aeroportul Bãneasa se desprinde
alt lot de avioane. Într-unul din ele se aflã un tânãr care s-a obisnuit de
mult cu lumina solarã... a sudurii automate. Printr-o întâmplare cu totul
surprinzãtoare numele acestui sudor de la uzinele "23 August"
aminteste de numele unui mare poet. Îl cheamã: V. Vitman! Si alãturi de el, ca
pe bordul astronavelor din romanele stiintifico-fantastico, o tânãrã: inginera
geofizicianã Lia Colban.
În avionul nostru nu se mai aud parcã nici motoarele.
Aeronava a aprins luminile de bord, farurile proiecteazã o luminã albã ca în
noapte. În aceste clipe unice, în aceastã noapte în toiul zilei, privim Soarele
care pentru prima oarã ne apare ca un disc negru. Coroana alb-argintie nu
reuseste sã învingã întunericul, iar planeta Venus se aratã pentru douã minute
privirilor noastre.
Deasupra noastrã, la milioane de kilometri, victorioasã, o
rachetã purtând fanionul cu secera si ciocanul se îndreaptã cãtre planeta a
cãrei strãlucire o zãrim acum. Desi departe de Bucuresti, desi cu trei
kilometri mai aproape de Soare, nu ne simtim nicidecum singuri. Plutim într-un
Univers familiar, populat de mesagerii omului, de corpuri ceresti fãurite de
mâna si mintea lui.
Faza totalã a eclipdei se terminã. Soarele începe sã
lumineze din nou tot mai puternic si chipurile oamenilor, si valurile mãrii, si
tractoarele vopsite proaspãt pentru campania de primãvarã, si strãvechii munti
ai Mãcinului, si primele fire de iarbã. Se trag ultimii metrii de peliculã, se
iau ultimele fotografii si avionul îsi schimbã directia spre Bucuresti.
Iar noi încheiem acest reportaj cu o mãrturisitã invidie
fatã de reporterii anului 1999. Pentru cã ei, desigur, vã vor relata viitoarea
eclipsã totalã de Soare de pe bordul unei statiuni interplanetare...>>
PAUL DIACONESCU, ziarul “Scânteia” din 16 februarie 1961
Observarea eclipsei din 16 februarie 1961 in Romania
Toate s-au petrecut întocmai...
Vînju Mare (Corespondentul “Scânteii”)
“Am mai bine de 65 de ani, dar asemenea noapte în plinã zi
nu am mai vãzut. Eclipsa de Soare pe care am avut ocazia s-o urmãresc pe un cer
senin nu a fost numai o întâmplare deosebit de interesantã pentru mine, ci
pentru toti care am urmãrit-o.
În urmã cu câteva
zile am ascultat la cãminul cultural o conferintã tinutã de un profesor de la
scoalã. El ne-a explicat cum, când si de ce au loc eclipsele de Soare. Toate
s-au întâmplat întocmai. Dimineata, nerãbdãtori, împreunã cu nevastã-mea, uitându-ne prin
sticla afumatã, odatã cu ceilalti sãteni de la noi, am vãzut cu ochii nostri
ceea ce ni se explicase înainte. Luna a început sã acopere încet Soarele, am
vãzut cum s-a întunecat pentru putin timp de-a binelea, ca noaptea, si-apoi
Soarele a început sã strãluceascã ca înainte.
Dupã ce s-a terminat eclipsa, am cerut din nou explicatii
profesorilor de la scoalã, tovarãsilor de la cãminul cultural. Trãiesti parcã o
altã viatã când stii dinainte ce se va întâmpla, când întelegi cele întâmplate.
Ce bine cã avem acum oameni cu carte multã în comunã. Asa cum ne-au pregãtit sã
stim cum e cu eclipsa, asa este bine sã ne învete cât mai multe.”
Titu (Corespondentul "Scânteii")
“Din primele ore ale diminetii, grupuri, grupuri de tãrani
muncitori din comuna Corbii Mari s-au
strâns la rãspâtiile ulitelor pentru a urmãri eclipsa solarã. Mai toti
aveau bucãtele de geamuri afumate în mânã si priveau spre cer. Cele arãtate
în conferintele tinute în comunã,
articole de ziar si la radio, s-au confirmat. S-au fãcut de batjocurã, Dumitru
Cãlin Ivan si Dumitru Drãghici, care au proorocit cutremur, ger nãpraznic si uragan
ce va ridica oamenii în cer ca sã-i trânteascã apoi la pãmânt. Dacã veneau la
conferinte sau la cercul de citit, nu ajungeau de rusine.
Se apropia ora eclipsei. Nori au fãcut pentru putin timp loc
Soarelui atunci când acesta era mai mult de jumãtate acoperit de Lunã. Iatã cã
se întâmplã asa cum au spus astronomii - a spus mos Ticã Mãruntelul celor din jur, amintindu-si de o eclipsã de
pe vremea când era flãcãu si în sat lumea credea cã vârcolacii mãnâncã Soarele.
- Iatã cã toate se petrec asa cum am auzit la radio, a spus el mai departe. Cât
de exact au prevãzut oamenii de stiintã tot ce se va întâmpla. Partidul ne
îndrumã spre stiintã, cãci ea ne lumineazã mintea si viata.
Eclipsa de Soare a fost filmatã
Ieri dimineatã, de la un post de radio- comandã s-a dat
semnalul si un mare numãr de cineasti aflati în acest moment la Agigea,
Constanta, Murfatlar, Bucuresti, Urziceni, Covesti, Craiova, Cosereni au
început filmarea diferitelor faze ale eclipsei solare. Deoarece de la
Bucuresti, din cauza norilor, faza maximã a eclipsei nu a putut fi observatã
vizual si nici cu instrumente optice, trei echipe de operatori instalate pe
avioane au lucrat de la mari înaltimi, reusind cu ajutorul unor filmãri
speciale sã fixeze pe peliculã faza totalã a eclipsei. Primele rezultate ale
muncii echipelor de filmare vor fi prezentate într-un jurnal de actualitate.
Studioul "Al. Sahia" va realiza pe baza imaginilor fãcute ieri filmul
"Eclipsa de Soare din 15 februarie".
Ziarul “Scânteia” din 16 februarie 1961
Observarea eclipsei din 15 februarie 1961, in URSS
In U.R.S.S. au fost lansate mai multe rachete geofizice (rachetele au ridicat
la mari altitudini statiuni geofizice automate)
La 15 februarie 1961, pe la amiazã, în zona eclipsei totale
de Soare , în Uniunea Sovieticã au fost lansate simultan mai multe rachete
geofizice inzestrate cu aparate destinate unor cercetari speciale.
Rachetele au ridicat la mari altitudini statiuni geofizice
automate
Dupã desprinderea de
rachetã a statiunilor automate de altitudine, a fost declansat un sistem
electronic care a asigurat orientarea automatã a statiunilor în spatiu.
Statiunile au rãmas într-o pozitie stabilizatã în tot cursul zborului prin
conul umbrei lunare.
Cercetãrile asupra coroanei solare si fenomenelor care au
loc în atmosfera înaltã în timpul eclipselor de soare sunt efectuate pentru
prima oarã cu ajutorul unor statiuni stabilizate.
Au fost efectuate urmãtoarele experimente:
-cercetarea domeniului de unde scurte a spectrului coroanei solare cu ajutorul
spectografului;
-cercetarea spectrului coroanei solare si a radiatiei
solare, reflectatã si dispersatã în atmosferã, în diferite domenii ale
spectrului cu ajutorul telespectrometrelor si telefotometrelor;
-mãsurãtori fotometrice asupra câmpului coroanei solare în
domeniile de unde scurte, vizibile si infrarosii apropiate a spectrului cu
ajutorul electrofometrului si telefometrelor; mãsurarea intensitãtii radiatiei
emise de coroana solarã în domeniile de raze x ultraviolet, si vizibil ale
spectrului cu ajutorul contuarelor fotonice, contoarelor de cuante roentgen si
altor aparate pentru mãsurarea radiatiei;
-fotografierea coroanei solareu aparate foto prevãzute cu
diferite filtre optice si polaroizi.
Rezultatele mãsurãtorilor efectuate de fiecare aparat au
fost trasmise prin radiotelemetrie pe Pãmânt, iar fotografiile coroanei solare
si spectogramele cu ajutorul parasutelor.
În afarã de acestea au fost lansate rachete meteorologice
înaintea eclipsei, în timpul eclipsei totale si dupã eclipsã pentru a se cerceta parametrii care caracterizeazã
starea stratosferei si a se determina influenta radiatiei solare asupra
variatiilor temperaturii aerului în atmosferã. Au fost obtinute materiale
valoroase care se aflã în curs de prelucrare si studiere.
Ziarul “Scânteia”, 16 februarie 1961
Eclipsa din 15 februarie 1961
Reamintim ca la 15 februarie 1961 s-a produs o eclipsa
totala de Soare care s-a vazut si din tara noastra. Conform calculelor care s-au efectuat, linia care imparte banda
totalitati in doua parti simetrice a trecut pe o foarte mica portiune din tara
noastra si anume la sud, in apropierea localitati Zimnicea si in sudul
Dobrogei, trecand prin imediata apropiere a orasului Constanta. Banda in care
eclipsa a fost totala a avut aproximativ 270 km latime. Limita de nord a acestei
benzi a trecut prin tara noastra in apropierea localitatilor
Braila, Ploiesti, Pitesti, Strehaia.
Faza totala a eclipsei s-a produs in jurul orei 10, durata
totalitatii pentru un punct oarecare de pe linia centrala a benzii fiind de
aproximativ 2'30". La Bucuresti eclipsa a inceput la ora 8 si 43,7 ,
minute a atins faza totalitatii la ora 9 si 55,3 minute si s-a terminat la ora
11 si 12,5 minute. Pentru localitatile cele mai nordice ale tarii, eclipsa a
fost partiala, faza maxima a eclipsei fiind de 0,95, adica 0,95 parti din
diametrul Soarelui au fost acoperite de discul Lunii. In secolul nostru, a fost
prima data cand din tara noastra s-a putut observa o eclipsa totala de Soare.
(dupa un almanah al anului 1961)
http://www.lefo.ro/carmensylva/curriculum/astronomie/Eclipsa1/ECL-1961.HTM
Posta romana a realizat, cu acest prilej, o serie compusa din doua marci postale.
Am intrat si eu in posesia ei...peste vreo doi ani.
Ce imi amintesc eu...pe vremea aceea locuiam in Constanta,
foarte aproape de Piata Ovidiu.
Santierul arheologic de la edificiul mozaicului era de-abia la inceput.
Inca de dimineata, piata era plina de lume dornica sa asiste la
un eveniment poate singular in viata fiecaruia. Evident si-o liota de copii, nu prea
constienti dar surescitati de...agitatia generala.
Cei mai maricei erau deja "dotati". Cu cioburi de geam afumate.
Nu pot sa va mint; nu am reusit sa induplec pe nimeni sa-mi dea si mie
"ochelarii" protectori, asa incat mai mult m-am necajit decat m-am bucurat
de momentele acelea.
Urmarea a fost ca in primavara, de prin aprilie-mai, de cum s-a incalzit vremea,
mi-am facut o provizie de cioburi afumate.
M-am uitat eu ce m-am uitat la soare pana ce m-am plictisit, caci nu era nimic
spectaculos. Am descoperit insa altceva. Daca abateam razele soarelui asupra
pietrei cubice cu care era pavata piata, smoala dintre rosturi se topea
si putea fi folosita.
De pilda in a face buzdugane. Adica "pescuiam" suvite de smoala ajunsa in
stare de plastilina si alcatuiam o maciulie in jurul unui bat. Ceva similar
cu vata de zahar...De unde "razboaie" intre gastile de pusti ai cartierului.
Si cucuiele aferente.
Ca o concluzie; un eveniment ratat m-a dus in schimb la progres.
In domeniul armelor de "altoit in masa".
