Amintiri din copilarie
Ion Miclea
Zburati in lume, porumbei,
Cu cerul tarii impreuna
Si raspinditi cuvintul ei
De pace si de voie buna !
Asa erau timpurile; daca nu se scria despre partid sau conducatorul lui,
atunci musai despre o tematica "mobilizatoare".
Catelusul fotbalist
Este astazi foarte trist.
Toti prietenii de joaca
I-au plecat, grabiti, la scoala.
El, saracul, ce-o sa faca ?
Sta portar in poarta goala.
Sare, latra in tot felul
Si pindeste clopotelul.
Pe la prinz, sa nu va mire,
De v-asteapta la iesire.
Toata ziua a zburdat,
Dar spre seara-i bosumflat.
C-a venit si mama-mare
Sa il cheme la culcare.
Necheaze minzul
Si se-nfige
Pe cele patru
Catalige.
Nu-i pentru el
Un trai domol.
Pamintului
I-ar da ocol,
Dar mai asteapta
Un an, doi,
Sa cresteti, calareti,
Si voi...
Grabiti-va, baieti,
Mai tare
Si-i puneti saua
Pe spinare !
In fiecare primavara,
Cind ciripitul te-nconjoara,
Aceeasi intrebare-ti pui:
Sint muguri ori sint pui ?
Sint albi ca luna
Sus pe cer, in noapte,
Si botul fraged
Le miroase-a lapte.
Daca le pui si clopotei,
Nu mai incapi
Nici prin livezi de ei.
Vitelus plapind de tot,
Vino sa te pup pe bot !
La ce se gindeste oare ?
Cum sa ia muntii-n spinare,
Munti de sare, de samare,
Pentru turme calatoare...
De ei n-ati aflat nimica:
E Cioban si Ciobanica.
Stau si-asteapta sa mai creasca,
Dupa turme sa porneasca,
Sa pazeasca oile,
Sa-nfrunte nevoile,
Sa se ia cu lupii-n gura
Si cu ursii, daca fura...
Necajita si micuta
E fetita de stancuta.
Dar cind o s-ajunga mare
Sa vezi ce mai birfitoare !
Parca se duc spre gradinita,
Spalati si rumeni, rotofei,
Si-s mindri tare cind guita,
Sa afle lumea ca-s purcei.
Dar inca
Din prima zi
Toate-ncep a sisii;
Ca si gisca
Emerita
E un pic cam
Sisiita.
Catre toamna zboara-n zari
Peste mari si peste tari.
Pina tine vara calda
Ca strengarii se tot scalda.
Doua rude adica:
Dar una-i salbatica.
Sint frumoase amindoua.
Pe care sa v-o dau voua ?
Iata frageda prasila
Din neamul lui Iepurila.
Stau pe-al ierbilor covor
Speriati de umbra lor.
De-i pericol, tusti spre zare,
Ca o umbra zburatoare.
Stiti cum se numeste el ?
Domnul Rica Iepurel.
Si-a facut o poza-aici
Ca sa o trimeata-n dar
La parinti si la bunici
Tocma-n celalalt hotar,
Si la fratii lui mai mici.
Nu-i poti zice "Mos Martine"
Cind e copilas ca tine.
Dar nici "Frate Ursulica"
Namila-i cind se ridica !
Aripile-i de n-ar fi mari,
Frumosul nostru lopatar
S-ar ineca intr-o clipita,
Precum o barca invechita.
L-ar trage in adincuri ciocul,
Si pestii si-ar gasi norocul.
Caci ciocul lui, precum se stie,
E ca minciocu-n pescarie !
Veverita parc-anume
A venit si ea pe lume
Ca sa rontaie alune.
Mistretii umbla-n pijama dungata
Pe care n-o mai schimba niciodata.
Cu nasul ca un tirnacop
Si colti taiosi ca o secure -
Ramine-n urma lor potop
Prin porumbiste, spre padure.
Oare cum de v-a pierdut
Neamul vostru cel limbut ?
Nu cumva taceti de zor
De rusine gistelor ?
De cimpuri se-apropie
Toamna-n chip de dropie
La data aparitiei lucrarii mai traiau inca cateva exemplare...
Cind sint mic, nici nu sint lup,
Spuneti-mi, copii, lupelul,
Nu atac si nici nu rup,
Pot sa ma-nfratesc cu mielul.
Sageata usoara,
Pui de caprioara,
Joc in geana zarii,
Ca o flacaruie,
Sus prin muntii tarii
O zaresti si nu e !
Totusi, ca la copilasi
Tremurati, sint primii pasi...
Ostean batrin ce sta de veghe
Pe stinci inalte, abisale,
Parc-a ramas din vremea veche
In asprele camasi de zale.
Cu fiecare pana stie
Sa-si numere, de veacuri anii...
Si moare-asa, la datorie,
Tacut si singur - ca spartanii.
In ape, ca-n oglinda,
Vidra priveste,
Sa poata sa prinda
O coada de peste.
Pe cit de pricajita este,
Pe-atit de mestera-i cintarea,
In melodiile maiestre
O-ntrece doar privighetoarea. (Mierla)
Risul parca spune: Bine,
Dac-ati ris cumva de mine,
Cind veniti prin codru voi
Va-ntorc risu-inapoi,
Ca sint ris si nu pisoi.
Prin paduri de brazi si fagi
Vad ca totusi stii sa taci.
Ginditoare taci si-astepti
Ca batrinii intelepti.
La ce oare te gindesti ?
Parc-ai vrea sa spui povesti...
Jderul pindeste din copac
Si vine tuturor de hac:
Pe veverita o sugruma,
Fug pasarile ca de ciuma;
Maninca oua, bea si singe,
Toata padurea sta si plinge.
Si tine groaza, tin fiorii
Pina s-arata vinatorii...
Copile, buna dimineata !
Asa se ocroteste viata.
Daca-ajunge si se-aburca
Sus prin scorburi, doamna Nurca,
Vai de viata ei sarmana,
Ca-ntr-o zi ajunge blana.
De-i satula, de-i flaminda,
Vulpea cit ar fi de mica,
Isi alege-un loc de pinda,
Ca-i sireata si vulpica.
Dintre toate pasarile zburatoare
El singur a-ndraznit s-ajunga-n soare.
Acestei incercari sta marturie
Coroana lui de raze aurie.
Le-au daruit podoaba anii
Penajul colorat pestrit
Si totusi, pina azi, fazanii,
Doar ca vinat ramin vestiti.
La cuibul lor, inca din zori,
Umbla-nfricati de vinatori.
Frumoasa mireasa
Priveste in soare...
Padurea i-e casa
Frematatoare.
Ca o creanga de stejar,
Vie, clocotind de seve,
Creste cerbul lopatar
Si din vis ajunge-aieve...
Guresa si certareata
Toata lumea-i spune tzatza.
Din tot neamul pasaresc
Numai ele se sfadesc:
Tatza-Rada, Tinca-Tzatza,
Incepind de dimineata
Pina noaptea, cind se-aciua,
Bat intr-una apa-n piua (Gaitza)
E nepot ori e bunic
Ori ce-ar fi, tot leu ii zic
Si-l invidiez un pic
Ca are mustati de mic.
Strutul nu-i urit la chip,
Dar de cind e-abia strutel
Cauta de zor nisip
Ca sa-si vire capu-n el.
Pin-acum nimeni nu stie:
E doar frica sau prostie ?
Puma, Puma,
Lasa gluma,
Daca vrei sa stau cu tine
Si sa-ti netezesc frizura,
Ia fa bine-nchide gura !
Dupa cite se aude
Zebra s-a vopsit cu dude.
Geaba-ncearca sa se spele,
I-au intrat dungile-n piele !
La circ, chiar si pantera-i speriata.
Elanu-i suparat, sarmanul,
Ca si-a pierdut pe cimp elanul
Si fara el nu-i chip de fuga;
Sta teapan ca o buturuga.
Spune-i deci: - Asa mustata
Te tine la suprafata ! (Nutria)
Ursul alb, inca de dimineata,
Face baie-n apa rece-gheata.
Si-apoi ca fratii lui sa-l vada,
Se rostogoleste prin zapada.
Doctorii, precum s-aude, zic
Ca e sanatos si e voinic,
Si ca toata ziua are
Mare pofta de mincare.
Cine i-o fi scris pe bot
Ciinelui ciudat: Enot ?
Duce spaima in spinare,
Miriind ca un catel.
Ca blanarii, pe cit pare,
Au pus ochii si pe el...
Tigrisorul bengalez
Se tot mira, precum vezi,
C-a ajuns din India
Pin-aici in fata ta.
- De ce-i platinata
De la bot la coada ?
- A dormit o data
Noaptea in zapada.
Batrine maimutoi hoinar,
Ai barba ca un marinar
Si ca piticii din povesti
Te uiti la lume si zimbesti.
Si inca nu stim foarte bine:
Tu rizi de noi sau noi de tine ?
Coperta I.
Comentariu in versuri de Ion Brad.
Fotografiile au fost realizate la gradinile zoologice din: Bucuresti, Budapesta, Moscova
si in rezervatiile naturale din Romania.
Editura Tineretului. 1964.
O altă ediție este semnalată la începutul anului 1972.
În limba română și maghiară. Editura Ion Creangă.
Si acum dezvaluirile promise...
O carte aidoma acesteia am primit-o drept premiu (I) la sfarsitul clasei a a II-a.
Evident, din banii parintilor (16 lei, ceea ce nu era tocmai putin).
Mi-a placut inca de-atunci si am reusit sa pastrez in memorie destule pasaje. Ba pot spune ca, in intregime, si astazi va pot recita trei "caracterizari" (despe vitelus, lupel si zebra cea patata de la dude...)
Mare mi-a fost surpriza cand, aflat peste Ocean, am gasit volumul printre cartile aduse aici de surioara mea sa le ramane nepotilor (nepoti care inca n-au aparut...).
Chiar sunt curios, oare cati dintre cititorii acestui articol isi mai amintesc de acest album fotografic sau il mai detin pe vreun raft din biblioteca ? Sanse ar fi, doar s-a tiparit intr-un tiraj de 35.140 exemplare...
Si o actualizare....
Intamplarea a facut ca, la doua saptamani de la publicarea articolului,
sa gasesc si o "replica" a volumului prezentat...
Iata, mai jos, despre ce este vorba:
Dupa cum vedeti, la 25 de ani distanta, fragmente din cartea sus-mentionata sunt publicate, sub o alta titulatura, fara nicio referire la "sursa" initiala...
Cum s-ar spune: "Rusinica !"
Iata si locul publicarii, almanah pe care il voi prezenta, mai pe larg, intr-o postare separata...
...si asta cat de curand !