Exponatul lunii august

Muzeul Județean Teleorman

Alexandria

1 - 31 august 2014

    Muzeul Judeţean Teleorman vă invită vineri, 1 august 2014, ora 11.00 , la inaugurarea EXPONATULUI LUNII AUGUST.

    Pentru perioada 1- 31 august 2014, Muzeul Judeţean Teleorman propune publicului vizitator un obiect deosebit aflat în patrimoniul instituţiei. Este vorba de o FAŢĂ DE PERNĂ.

    FAŢA DE PERNĂ expusă datează din perioada 1926-1950 şi provine din comuna Ţigăneşti. A fost achiziţionată în anul 1998 şi face parte din categoria ţesăturilor de interior, obiecte indispensabile organizării interiorului ţărănesc.

   FAŢA DE PERNĂ, ce constituie exponatul acestei luni, este confecţionată din bumbac ţesut în două iţe, cu alesături în război care fac decorul acestei piese. Fondul piesei este alb iar alesăturile sunt de culoare roşie şi albastră. Ornamentica este reprezentată de motive decorative des întâlnite în arta populară românească, geometric stilizate, geometrizarea fiind o caracteristică generală a artei populare româneşti. Sunt prezente : motivul antropomorf "femeia”, a cărei îmbrăcăminte este decorată cu motivul "crucea”, precum şi motivele fitomorfe "pomul vieţii” şi "ghiveciul cu floare”. Simbolul antropomorf al femeii se leagă de străvechi credinţe şi rituri ale fertilităţii şi fecundităţii, mai ales că apare pe un obiect legat de interiorul casei. Motivul crucii este un motiv geometric creştin străvechi prezent în arta populară românească exprimând ideea venerării Sfintei Cruci în tradiţia noastră populară. Pomul vieţii face parte din grupul de motive ale copacului, aureolat de legende şi simboluri în gândirea populară, între care cel mai important este simbolul rodniciei, iar ghiveciul cu floare apare ca o reprezentare a grădinii raiului.

    Deşi femeile teleormănene nu erau ştiutoare de carte, ele au realizat modele geometrice perfecte, care se încadrează în realizări artistice remarcabile.

Salonul de Umor Ridendo Dicere Verum

Muzeul Memorial Cezar Petrescu

Bușteni

ediția a XIX-a, 1 august 2014

    Va invitam sa participati la deschiderea celei de-a XIX-a editii a Salonului de Umor RIDENDO DICERE VERUM, care va avea loc vineri, 1 august 2014, ora 16.00, la Muzeul Memorial Cezar Petrescu din Busteni, str. Tudor Vladimirescu, nr. 1. 

    La eveniment, alaturi de prestigiosi epigramisti din tara si din Republica Moldova, ne bucuram de prezenta si expozitia caricaturistului Costel Patrascan.

***Muzeul Judetean de Istorie si Arheologie Prahova

Tabăra Națională de Pictură Iosif Keber

Arta plastică contemporană românească

Comuna Runcu

5 - 12 august 2014

    Consiliul Local și Primăria Municipiului Târgu Jiu, Centrul Municipal de Cultură Constantin Brâncuși în parteneriat cu Filiala Târgu Jiu a Uniunii Artiștilor Plastici din România, Universitatea Constantin Brâncuși din Târgu Jiu și Muzeul Județean Gorj Alexandru Ștefulescu organizează marți, 5 august 2014, ora 11.00, la Muzeul de Artă - Sala Iosif Keber din Parcul Central Târgu Jiu, deschiderea oficială a Taberei Naționale de Pictură Iosif Keber, cu participare Internațională, ediția a IV- a 2014.

Pictori participanți:

1. Vasile Fuiorea - UAP Târgu-Jiu , curator al taberei

2. Gheorghe Plăveți- UAP Târgu -Jiu

3.Gheorghiu Iliana- UAP Târgu -Jiu

4. Constantin Dobrițescu- UAP Târgu -Jiu

5. Gheorghe Dican -UAP Vâlcea

6 .Valentin Boboc, UAP Craiova

7. Cristian Sida - UAP Timișoara

8. Emil Sfera (Serbia)

9. Ivan Velchev (Bulgaria)

10. Minyu Bonev (Bulgaria)

Invitați:

1.Dr. Ion Mocioi

2. Dr. Sorin Lory Buliga

   Tabăra Națională de Pictură Iosif Keber, cu participare Internațională, ediția a IV- a 2014, va avea loc în Comuna Runcu, Județul Gorj și se va desfășura în perioada 5- 12 August 2014.

    Închiderea oficială a taberei și vernisajul expoziției de pictură al Taberei Naționale de Pictură Iosif Keber, cu participare Internațională va avea loc în data de 12 august 2014, ora 11:00, la Muzeul de Artă - Sala Iosif Keber din Parcul Central Târgu Jiu.

De notat in agenda iubitorilor de muzica clasica

Romania de-altadata

Colectii si Colectionari

Inscrisuri de toate felurile

"Fratele popor rus - 

 - Libertate ne-a adus"

si nu numai...

Cand eram mai mic, eram un pic nelamurit, ca sa nu zic confuz.

Imi suna ca...stiti voi cine.. sintagma:

"Marea Revolutie Bolsevica din octombrie a avut loc pe 7 noiembrie 1917".

M-am lamurit intre timp,

Locotenentul lui Rakoczi

România de-altădată 

Cinemateca

Colecții și Colecționari

Înscrisuri de toate felurile

O propunere, firească spun eu, ca alternativă la filmele de "doi lei" 

care au inundat micile și marile noastre ecrane (și acelea reluari

a nșpea oară); fără mesaj, cu caractere schematice, o nenorocire, ce mai !

Ordinul Steaua Romaniei

Muzeul National Peles

Sinaia

august 2014

  Sub denumirea de decorații se înțelege o mare varietate de însemne, constând în cruci și panglici, coliere, medalii, plăci și ordine. Încă din cele mai vechi timpuri exista noțiunea de dinstincție acordată oricărui cetățean care aducea un serviciu important Patriei, fie i se ridica o statuie, fie i se pronunța elogiul de la tribună, dar neexistând noțiunea de ordine.

   Trecând la Evul Mediu se poate observa ca tradiția recompenselor civice a fost complet uitată, dar gustul distincțiilor a continuat sa subziste. Grație acestui gest începe instituirea Ordinelor de cavalerie și a celor militare. Originea acestor ordine militare, neîndoielnic apare în timpul cruciadelor.

   Distrugerea Templierilor (1312) a dus la începutul decadenței omnipotenței papilor și începerea puterii regale sau monarhice. Atunci apare o nouă clasă de ordine, Ordinele regale și nobiliare de care regii se foloseau ca un fel de răsplată onorifică cât și ca un instrument politic.

    Primele ordine din aceasta categorie a fost cel al Stelei, instituit în Franța de către Jean al II lea cel Bun (1350-1364) și cel al Jartierei, instituit în Anglia de către Eduard al III lea (1312-1377).

    În istoria țării noastre inițiatorul unui prim ordin a fost Alexandru Ioan Cuza (1859-1866). Pe baza acceptului împăratului francez Napoleon al III lea (1852-1870) guvernul de la Iaşi a pregătit o lege (cu regulamentul aferent), pentru instituirea unei decoraţii care urma să se numească Ordinul Spicului de Aur – denumire care sugera bogăţia cerealieră a Moldovei. Evenimentele politice interne au făcut ca acest proiect legislativ să nu fie înaintat spre votare Adunării, în vara anului 1859, ulterior survenind tot mai multe complicaţii externe, iar domnitorul fiind sfătuit să nu grăbească instituirea unui ordin românesc.

    Reluând demersurile în vederea creării unui ordin românesc, Alexandru Ioan Cuza va cere reprezentantului României la Paris, în 1863, să ia legătura cu o cunoscută casă de bijuterii în vederea confecţionării unei decoraţii. Casa Krétly va prezenta un model care este imediat acceptat de domnitor şi, pe baza acordului său, se va efectua o comandă pentru cele 1000 de exemplare ale ordinului, prevăzut a avea cinci grade: Cavaler, Ofiţer, Comandor, Mare Ofiţer şi Mare Cruce.

   Cuza hotărâse ca distincţia să se numească Ordinul Unirii, urmând să fie instituit şi acordat în 24 ianuarie 1864, dată la care se împlineau cinci ani de la alegerea sa ca domnitor al Moldovei și al Ţării Româneşti, moment care marca, de fapt, Unirea celor două principate române. Din acest motiv şi deviza ordinului a fost concepută pentru a fi adecvată momentului Unirii: GENERE ET CORDRES FRATRES (“FRAŢI PRIN ORIGINI ŞI SIMŢIRI”), iar, pe (medalionul) avers, erau cifrele “5” şi “24”, date care marcau dubla alegere a domnitorului pe tronurile de la Iaşi şi Bucureşti.

    Neputând institui şi acorda legal ordinul, Cuza se va mulţumi să înmâneze câtorva dintre apropiaţii săi câteva dintre însemne, dar nu ca o decoraţie propriu-zisă, ci mai mult ca un cadou personal, marea majoritate a însemnelor rămânând depozitate în pivniţele palatului domnesc.

   În aprilie 1877, o dată cu izbucnirea Războiului Ruso-Turc, discuţiile pentru instituirea unui ordin românesc se vor relua. Mihail Kogălniceanu, ministrul de Externe din cabinetul I.C.Brătianu, se implică în discuţiile purtate în Camera Deputaţilor pe marginea întocmirii proiectului de lege necesar instituirii unui ordin naţional. Dispunându-se, deja, de vechile însemne ale Ordinului Unirii, rămase din vremea domniei lui Cuza, se decide ca forma de bază să rămână aceeaşi; se va modifica doar cifra domnească, în locul celei avute de către Cuza aşezându-se cea a domnitorului Carol I. Deviza ordinului, care nu mai corespundea noului moment istoric, va fi schimbată, alegându-se IN FIDE SALUS (ÎN CREDINŢĂ ESTE SALVAREA). În ceea ce priveşte numele ordinului, au existat mai multe variante, Kogălniceanu insistând pentru cel de Steaua Dunării, numele ordinului prevăzut prin proiectul legii de instituire pregătită de către Cameră, la 9 mai. Denumirea de Steaua României apărând mai târziu, la 10 mai 1877, o dată cu votarea instituirii ordinelor, ca prim act normativ al noului stat suveran, România

    Ordinul Steaua României se prezenta de la început sub trei forme: una pentru civili, una pentru militari “de pace” şi alta pentru militari “de război”. Numărul maxim de membri, pentru toate cele cinci grade, fusese fixat la 1000. Deoarece, în timpul Războiului de Independenţă, aproape 1000 de militari români au fost decoraţi cu însemne “de război”, reglementări ulterioare vor stabili că decoraţiile oferite cu spade, nu intră în cifra legală a Ordinului Steaua României, putând fi astfel conferite într-un număr nelimitat.

    La începutul Primului Război Mondial se stabileşte că Ordinul Steaua României cu însemne de război se poate conferi exclusiv ofiţerilor (art. IV din Înaltul Decret nr.2968/26.09.1916), însemnul, avand spade încrucişate între braţe, putând fi conferit în toate cele cinci grade. Ofiţerii care s-au distins în lupte directe cu inamicul primeau însemnul ordinului ataşat de panglica Medaliei Virtutea Militară.

   În anii ce vor urma, Ordinul Steaua României va suferi modificări. Prin Legea pentru Reorganizarea Ordinelor Naţionale Române (Decretul Regal nr.1545/1932), Ordinului Steaua României i se modifică forma, numărul de membri şi locul în ierarhia naţională.

   Forma de bază a Ordinului Steaua României, crucea emailată albastru, rămâne neschimbată, dar în locul razelor dintre braţe – care justificau denumirea de stea a Ordinului – au fost aşezate patru acvile heraldice cu zborul deschist; cifra regelui Carol I de pe revers a fost mutată pe avers, reversul primind în schimb anul instituirii, “1877”. Numărul posesorilor Ordinului a fost mărit.

    În 1938, Ordinul Steaua României, primeşte încă un grad superior. Acesta, numit Clasa I, în același an, printr-un Regulament al Legii Ordinelor şi Medaliilor Naţionale conferite pe timp de război (Înaltul Decret Regal nr.4354), însemnele “de război” ale Ordinului Steaua României primesc la panglica model 1932 şi câte o bandă marginală aurie.

    Ca toate celelalte decoraţii existente, şi Ordinul Steaua României va fi abrogat la începutul anului 1948, după proclamarea Republicii Populare Române. Portul distincţiei a fost interzis, chiar şi păstrarea însemnelor acesteia fiind considerată un delict în primii ani după abrogare. După revoluţie reapare, primul în ierarhia ordinelor, reluând vechiul nume, în anul 1998. Regulamentul este bine structurat în privinţa acordării ordinului şi, reţinem, Preşedintele României este Capul Ordinului Naţional Steaua României. Ziua acestui Ordin Naţional se sărbătoreşte la 10 mai, dată care marchează, reunite, Independenţa din 1877 şi Ziua Regalităţii.

   Ordinul se compune dintr-o cruce dreaptă emailată albastru, cu raze între brațe. Medalionul central înconjurat de o cunună de frunze de stejar, emailată verde. Inel emailat albastru cu deviza IN FIDE SALUS. Crucea este surmontată de două spade și de coroana regală. Panglica este roșie, marginile albastre.

   Primele decernări ale Ordinului Steaua României s-au făcut în lunile septembrie și octombrie 1877, cu ocazia luptelor de la Plevna. În 1878, Regele Carol I a decorat pentru activitatea depusă pe front pe Ieromonahul Calinic Miclescu, ministrul de război Iacob Lahovary (1846-1907), generalul Gheorghe Manu (1833-1911). Cu ocazia inaugurării Castelului Peleș în 1883, regele îl va decora pe sculptorul Casei Regale, Martin Stöhr, iar în 1884, Carol I îi conferă ordinul lui Carol Popp de Szathmari pentru activitatea sa fotografică.

   Alte personalități care au primit acest ordin ar fi: I.C Brătianu, Petre P. Carp, Mihail Kogălniceanu și arhitectul Casei Regale – Karel Liman.

Ionuț Banu,

documentarist

Venice Outlet

Galeria de Arte Vizuale, Oradea

Dario Barin

7 - 21 august 2014

Printii aurului si argintului la geto-daci

Muzeul Brailei

Braila

1 august 2014

    Conferinţa Prinţii aurului şi argintului la geto-daci va avea loc vineri, 1 august 2014, ora 17.00, la sediul Muzeului Brăilei (Piaţa Traian nr. 3)

Prezintă:

Dr. Costin Croitoru - 

Morminte şi tezaure în lumea getică

Dr. Lucian Munteanu - 

Despre monedele din aur cu legenda ΚΟΣΩΝ

Moderator: 

dr. Valeriu Sîrbu, cercetător - director adjunct al Muzeului Brăilei.

Urmele mocanilor saceleni in Dobrogea

Muzeul de Istorie Paul Paltanea

Galati

1 august - septembrie 2014

   Prin proiectul cultural Circuit turistic muzeal în judeţul Galaţi, iniţiat de Consiliul Judeţului Galaţi şi finanţat de Uniunea Europeană prin programul Operaţional Regional 2007-2013, muzeele gălăţene au fost promovate şi în judeţul Braşov. În urma acestei promovări, Muzeul de Istorie Paul Păltănea Galaţi a încheiat un parteneriat cu Muzeul de Etnografie Braşov cu privire la itinerarea expoziţiei dedicată mocanilor din Ardeal care de-a lungul secolelor, în transhumanţa lor către sudul Moldovei sau Dobrogea treceau şi prin ţinutul Covurlui, implicit prin Galaţi.

    Vineri, 1 august 2014, ora 13.00, Muzeul de Istorie Paul Păltănea Galaţi în parteneriat cu Muzeul de Etnografie Braşov vă invită la vernisajul expoziţiei: URMELE MOCANILOR SĂCELENI ÎN DOBROGEA.

   Expoziţia este dedicată familiilor de mocani săceleni: Median, Oancea şi Bobeş şi prezintă rolul acestora în dezvoltarea economică, socială şi culturală a aşezărilor din Dobrogea.

   "Încă din secolul al XV-lea românii din unele zone din sudul Transilvaniei au practicat păstoritul transhumant, caracterizat prin văratul turmelor de oi pe păşunile montane şi iernatul lor în Bărăgan şi Dobrogea, în luncile şi bălţile Dunării. Urmele lor în Dobrogea au rămas până astăzi în memoria locuitorilor, pe cruci în cimitire, în înscrisuri, în edificii, în nume de străzi.”

    Evenimentul va avea loc la secţia Muzeului de Istorie Paul Păltănea Galaţi din str. Domnească, nr. 25.

Organizator expoziţie: muzeograf Adrian Zăinescu

INTRAREA LIBERĂ

Alarmă în munți

De pe ecranele cinematografelor de-odinioară,

Colecții și Colecționari

Cartofilie

Am mai întâlnit reclame (...și propagandă) pe cărțile poștale.

De data aceasta este vorba despre promovarea unui film din 1955.

Consemnare publicată în Ziarul Scînteia, de miercuri, 11 ianuarie 1956.

Articol publicat în Gazeta literară, Nr. 6, de joi, 9 februarie 1956.

Ziua Națională SALVAMONT

Vatra Dornei

1 august 2014

Ora dulce și rară a timpului împreună

Dialogul artelor

Muzeul de Artă Ion Irimescu, Fălticeni

5 august 2014

Asa cum a fost

Romania de-altadata

Un album cat o viata

Colectii si Colectionari

Am avut din nou noroc caci am gasit in targ, scotocind printr-un teanc 

de foi ingalbenite de vreme, destule marturii despre unii oameni 

care au trecut prin viata. 

"Inscrisuri" de tot felul, fotografii, carti postale...Cu mult parfum de epoca.

Si chiar cu un "link" neasteptat. 

Dar toate la timpul lor asa ca invit la o alta intoarcere in timp.

Sper ca nu aveti nimic impotriva... 

Unul dintre personajele principale ale "povestii" care urmeaza este

Klarenfeld Ozias.

Numele ii va apare scris in fel si chip dar zic sa nu ne formalizam...

S-a nascut pe 22 iunie 1893 la Pastraveni - Targu Neamt.

Parinti i-au fost Iosif si Roza.

Iata si dovada (emisa la ceva timp dupa "eveniment"):

Urmatoarele marturii despre viata lui Ozias le-am gasit sub forma 

corespondentei cu Ana Blumenfeld, cea care avea sa-i devina si sotie...

"Anuta. Ma grabesc ati scrie pe o c.p. de teama ca voi pierde posta de azi 

si nu este esclus ca maine sau poimaine sa inceteze trimiterile de circulatie.

La scrisoarea ta am sa-ti raspund maine daca vei avea noroc si nu se vor 

pune C.F.R. in greva vei avea si o scrisoare si foarte probabil si eu. Sunt

dornic de a te vedea ...Mi-a anuntat azi Domnisoara scrisoarea pe care 

ai trimis-o. In ziua cand a avenit posta n-am fost la Galati. 

Azi am primit posta ta." Randuri expediate pe 18 octombrie 1920,

la adresa mamei Anei (R. Blumenfeld), str. Sf. Lazar 58, Iassi.

"Draga Anuta. In trecere pe la reg...m'am oprit ca sa-ti fac cateva randuri.

Daca vor veni inaintea mea vei afla ca este foarte probabil ca sa vin tocmai Vineri 

in loc de Joi cum credeam. In orice caz in aceste doua zile voi sosi.

La revedere deci pe Joi sa dea Dumnezeu. Sarutari de mina celor in drept."

Expediata, din Bucuresti, pe 3 ianuarie 1921 si ajunsa peste doua zile (Iasi).

Alte doua carti postale, identice, sunt adresate Drei Anuta Blumenfeld

in aceeasi zi: 6 iulie 1922. Acestea poarta urmatoarele texte:

"In amintirea unei revederi dupa un an" si

"In amintirea excursiei si a manientelor (?) petrecute impeuna la Borzesti".

O carte postala pe care nu am putut sa o datez. 

Dupa cum se vede, fetita este Anuta iar cainele...Ozias.

"Anuta. Cam trista, dar foarte adevarata spovedanie iti voi face in 

aceasta c.p. De cand am venit din Bucuresti nu ti-am scris inca crede-ma

nu din rea vointa. Daca ai putina inima ai sa ma ierti. Maine iti voi face

o scrisoare. Iti scriu la Roman". Randuri expediate pe adresa Dlui

Abramovici (probabil o ruda), str. Bogdan Dragos nr. 48, Roman. 

"Tamara. 15 iulie 1926. T. Neamt. Familiei David Abramovici. Roman".

Foto: Nestor Heck in Jassi.

Cred ca este momentul sa ii cunoastem si pe parintii Anei...

Ozias ii scrie Anutei Blumenfeld:

"Anuta am primit de la Lili o vedere in momentul cand s-a urcat in vapor 

si imi ureaza ca sa se implineasca dorinta si ma intreaba daca mai plangi.

Eu voi fi la Iasi in cursul saptamanii. La revedere."

Nu stiu cand s-a intamplat dar pana la urma Ana si Ozias au devenit sot si sotie.

Cert este ca in 1926 cei doi aveau acest statut; asa cum rezulta si din urmatoarea 

corespondenta expediata Anei din Calgary, Atlanta, S.U.A. 

"Dragii mei. Suntem impruna cu Hary si Simon in drum spre Baile Benf.

Voiajul il facem cu automobilul asa ca-ti poti inchipui ce placut este. Lily".

10 august 1926. Corespondenta este insuficient taxata (20 centi) 

asa cum rezulta din stampila dreptunghiulara aplicata.

Adresa personajelor noastre centrale: Gradina Veche nr 79, Galati.

Daca nu stiti cine este Lily nu-i bai; o puteti vedea mai jos:

"Cum iti plac cu parul lung ?"  2 iunie 1932.

Sotii Klarenfeld primesc cateva randuri de la Jean si Etty ( ?)

"Iubitii nostri. Primiti calduroase salutari din Sinaia".

28 iunie 1927.

Si alte imagini cu rude sau cunoscuti ale celor doi. In anii '30.

"De la acei ce va iubesc mult. Anna - Lazar. Familiei Klarenfeld"

Galati. 24 octombrie 1932.

Undeva, intr-o statiune cu ape tamaduitoare...

Fotograf Stefan Hiberman (?). Iasi.

"Oferita lui Anuta si Zigu ca marturie  a dragostei ce le-o purtam 

(rugam ca Anuta sa nu uite ca a fost cel mai mare ...din tot ce am intalnit si iubit 

in vieata. Rebeca. Familiei Klarenfeld. Galati".

Foto: Zalevsky. Braila

Adolf si Tinel ?

"Ca semn de dragoste si devotament".

"Oferita cu toata dragostea scumpilor nostrti veri spre amintire.

Anuta si Haim. Verilor nostri dragi Anuta si Zigu. Galatz".

Foto-Studio Ionescu. Focsani.

Anuta Klarenfeld primeste, pe 9 februarie 1939, o carte postala de la Haim Bercovici 

(de fapt de la sotia lui) din Pascani. Continutul este deosebit de bogat; femeia ii 

povesteste despre o durere ingrozitoare de la o masea de minte dar si de faptul 

ca a ramas insarcinata. Cele doua injectii facute de doctorita n-au avut efect 

asa ca trebuie sa mearga la Iasi sa faca un raclaj. Nu vrea sa lase copilul caci 

"am impresia ca fac o crima. Nu stii ce ne asteapta in ziua de maine".

Mai face o referire foarte interesanta: "Avram si Herman vor sa plece in 

Palestina. Te rog sa-mi scrii si mie in ce conditii pleaca c'am fi si noi 

amatori". De notat si adresa Anutei: Columb nr. 24, Galati.

Anii buni s-au sfarsit si aripa neagra a razboiului intuneca viata tuturor.

Inca surazatori...15 martie 1941.

Apare un nou personaj, Margareta Marcu, Iasi, probabil ruda cu cei din familia

Klarenfeld. In toata corespondenta prezentata mai jos se vorbeste de nevoi, frig,

lipsa alimentelor dar si de ajutorarea celor mai batrani.

De la Klarenfeld. 26 noiembrie 1941.

De la Klarenfeld (Galati, str. Romana nr. 44). 12 octombrie 1942.

De la Klarenfeld (Galati, Brasoveni nr. 1). 28 octombrie 1942.

De la A. Klarenfeld (Galati, Brasoveni nr. 1). 23 decembrie 1942.

Intermezzo tragic:

Adolf Klarenfeld, unul dintre copii celor doi moare la o varsta frageda

(in lipsa datei nasterii, maximum 19 ani).

De la Lazar Marcu, Tg. Ocna - Sibiu (preventoriu-sanatoriu).

15 august 1943.

De la A. Klarenfeld (Galati, Brasoveni, nr. 1). 16 noiembrie 1943.

"Am primit o cp dela Lazar unde certifica moartea mameim fapt pe care eu l'am 

presimtit de mult. Margareta, tin mult sa cunosc imprejurarile in care a murit dansa. 

Unde si cine a fost langa dansa ? Saracuta de ea !"

De la Klarenfeld, Galati (str. Brasoveni, nr. 1). Ianuarie 1944.

De la Lazar Marcu. Tg. Ocna - Sibiu (sanatoriu).

14 februarie 1944.

A trecut si razboiul...

Fotografie primita de peste mari si tari...Chiar de la Lily...

Cu informatii deosebit de valoroase:

Si alte randuri, scrise pe o carte postala. Tot de peste Ocean.

"Draga Anuta. Voiajam printre muntii din Statele Unite. Vederile

sunt exagerat de loc, culoarea etc. Soselele sunt ca matasea. Se poate

voiaja zile intr-o rochie alba cu masina. Preturile in Statele Unite 

sunt doublate din cauza inflatiei. Insa aicea Guvernul vad ca ea

masuri sa nu devie catastrofala. Pe aicea fiecare bea spirtoase

zi si noapte. Lili". 12 august 1946.

Au loc prefaceri in mai toate planurile vietii; si trebuie sa de adaptezi...

Asa cum o face si Ana - conform documentului prezentat mai jos:

Cartea de membra a Uniunii Femeilor Democrate din Romania.

Coperta I. 

O noua si ultima schimbare de adresa: Galati, Daciana 6 bis.

Intercalez aici o foarte frumoasa contributie sosita prin grija dnei Rocsana Irimia:

 https://www.facebook.com/media/set/...

Pentru care se cuvin asadar multumirile noastre.

Incepand cu luna mai 1947.

Coperta IV.

"Amintire de la familia Zaiatz". Galati. 2 iunie 1947.

1 iunie 1949.

Ozias devine salariat ("vanzator coloniale") la Cooperativa Raionala de Consum

Portul Rosu - Galati, Str. A. I. Vasinschi Nr. 3.

Corespondenta purtata intre Alexandru Blumenfeld (Gabriel Perry, 13, Iasi)

si Margareta Florescu 

(Scoala Pedagocica de Fete, Bucuresti, Str. Alex. Petofi 16). 15 iunie 1949.

Aflam ca Goldita, sotia lui Alexandru, este obligata sa plece ca medic la o 

colonie studenteasca la Manastirea Neamtului.

Un inscris din care aflam doua lucruri importante:

Lazar Marcu inca are mari probleme de sanatate fiind internat la

sanatoriu - de data aceasta la Balotesti.

Si are loc si schimbarea formulei de adresare aparand pe "firmament"

Tovaras-Tovarasa !

Tinel (al doilea baiat al lui Ozias) scrie de la Bucuresti:

"Draga taticule. Sint foarte nelinistit. Nu inteleg de ce nu dai niciun 

semn de viata. Vrei sa las examenele si sa vin acasa la Galati ?

Te rog foarte mult scrie-mi despre tine, cum o duci cu sanatatea,

poate ai nevoe de ceva...Astept raspuns urgent".

9 decembrie 1951.

str. Daciana devine Deciana - si asa va ramane...

Despre ce examene este vorba aflam de aici:

Tinel catre tatal lui, Ozias

"Draga taticule. Sunt la munte si-s foarte multumit. Cred ca vei gasi 

acasa scrisoare dela mine". 3 septembrie 1954.

Ana, aflata la Baile Buzias ii scrie Margaretei Marcu. Se intereseza daca a 

nascut Leana. "Sa-i dati numele dupa Lazar". De unde deduc ca Lazar Marcu, 

tatal Leanei, a decedat intre timp. 13 august 1955.

Ana Klarenfeld scrie, din Buzias, pentru Serv Social Administrativ 

al Universitatii C. I. Parhon, Rectorat, Bucuresti.

"O salutare tovaraseasca din locuri menite sa-ti redea noi forte de munca".

27 august 1955.

Tinel scrie, pe 27 septembrie 1955:

"Draga taticule. Ce sa fac cu un tata neastamparat ca tine ?

Cum de nu-ti mai vine mintea la cap. Eu inca de cind te-am vazut la

Targoviste m-am ingrozit. Dupa operatie te-apuci de voiaje, ca-n tinerete. 

Of ! Cine-mi esti ! Bine ca n-a fost mai rau. N-am uitat sa-ti scriu ca 

am primit mandatul. Si eu reintrat la Informatia, invat, sint sanatos 

si invat. Iti interzic sa vii la Bucuresti. O sa ma reped eu la sirsitul lunii, 

intr-o duminica. Te-am abonat la ziar. Confirma-mi ca-l primesti regulat."

Ozias iarasi nu-i scrie lui Tinel fapt pentru care acesta este nelinistit.

In plus, Tinel are nevoie de actul de nastere al tatalui pentru noul buletin.

15 noiembrie 1956.

Au mai trecut cativa ani...Tinel se insoara cu Tanta. 

Si iata ce le duce mintea celor doi:

Dupa cum observati, cei doi s-au tinut de cuvant asa ca din septembrie 1960

Ana si Ozias au devenit bunici.

"Daca cumva m-ati uitat, spre reamintire acest foto de la nepotelul 

Poli si familia mia. Poli". Noiembrie 1960. 

Ana ii scrie Margaretei Florescu pe 13 mai 1962.

Din continut reiese ca si-a luat rolul de bunica in serios...

"...Tinel m-a suit in virful muntelui intr-o vila f. luxoasa dar cantina

era jos. Iti inchipui ca trebuia de 3 ori pe zi sa cobor si sa urc cu

copilul mai mult in brate. Mi-a fost f. greu..."

Ozias nu poate sta linistit si se preocupa intens de buna gospodarire 

a imobilului in care locuieste (str. Deciana nr. 6). 

Iata cateva dovezi in acest sens:

8 martie 1963.

11 mai 1963.

9 iulie 1963.

De emotie, probabil, si-a batut gresit la masina numele... 

24 octombrie 1963.

Au fost probleme importante de rezolvat;

 burlane, sobe si cosuri, tencuiala...

O alta corespondenta intre Tinel si Ozias care ridica unele

semne de intrebare:

In primul rand stim cum se numea nepoata: Nichi; si ca a inceput sa

mearga la scoala. Inclin sa cred ca putem data scrisoarea undeva prin 

toamna lui '67.

Se pomeneste de faptul ca "mama e plecata, asa incit ai putea locui

in camera ei". Revazand corespondenta anterioara am impresia ca Ana 

si Ozias se despartisera. Nu stiu daca si "in acte", oricum traiau separat.

Pe 26 septembrie Ana ii scrie din nou, de la Buzias, Margaretei Florescu.

"Am venit destul de darimata. Am inceput sa fac bai si acum ma simt 

destul de bine. Am fost repartizata la o vila ca nici intr-un an. Foarte

frumoasa si f. buna cu tot confortul in centrul bailor deci ajung f. repede

la toate alea. Masa este foarte gustoasa si consistenta. 

Totul este la superlativ" 

Tinel catre tatal lui:

"Salutari din Miercurea-Ciuc unde ma aflu in trecere pentru citeva zile.

Sper ca ai primit deja medicamentul si banii. Noi sintem bine sanatosi.

Asteptam vesti de la tine". 13 mai 1968.

V-am promis, la inceputul articolului, o mica surpriza. Iat-o:

Nicolae Caranfil - "belfer" -  catre Ana Klarenfeld:

"Stimata doamna. Ce-ai zice dumneata daca ti-as scrie pe adresa:

Ana - mama soacra. Ti-ar place ? Atunci cum de iti permiti sa-mi scrii:

N. Caranfil - ziarist. Azi esti ziarist - miine nu ! O sa-ti vina greu sa te 

dezobisnuiesti. Noi ti-am mai trimis o ilustrata. Poate c-ai primit-o. 

Iti scriam acolo lucrurile care te intereseaza mai mult: ca am pus naftalina,

am tras obloanele, am inchis usile si am pus chiar siguranta cit despre 

flori, ele au fost toate date in grija. Esti multumita ?

Desi nu ne intrebi, adaugam ca sintem bine sanatosi, ca petrecem bine

si vom petrece si mai bine. Despe noi o sa mai auzi dumneata. Pina una alta 

sa fii sanatoasa".

De notat: aflam astfel ca Ana si Ozias aveau si-o fata. 

Maritata cu "belferul" Caranfil.

Si ca sa fie si mai clare lucrurile iata si un plic adresat, anterior, lui Ozias:

Nu pare scrisul "belferului"; cred ca este al fiicei lui Ozias.

13 noiembrie 1967.

Ne apropiem de finalul istorisirii mele...

27 decembrie 1968.

Prea multe nu mai sunt de adaugat; 

sa ne luam ramas bun asadar de la Ozias:

Si-o ultima corespondenta.

Intre I. Negura si Ana Klarenfeld aflata la Preventoriul de la Avrig.

16 iunie 1972.

Si cum toate au un sfarsit, un alt ramas bun si de la Ana Klarenfeld...